Angela Motuzoc
„Un drept întârziat este un drept refuzat.”
Martin Luther King, Jr.
Preocupările privind reperele justiției penale sunt de actualitate și trebuie să ne servească drept imbold ca să fim vigilenți și să nu uităm că toate construcțiile juridice vor rămâne o iluzie, dacă nu o să le dăm substanță prin conduita și respectul nostru.
Funcționarea justiției penale depinde, în mare măsură, de stabilitatea pilonilor săi, iar contribuția sistemului Procuraturii este definitorie la punerea în aplicare a legii.
Pentru a asigura eficiența justiției penale, e necesar să menținem un nivel înalt al respectării drepturilor omului, să consolidăm abilitățile profesioniștilor incluși în aceste proceduri și să analizăm permanent impactul măsurilor întreprinse asupra societății.
Doar în această cheie de acțiune putem garanta evoluții și putem construi o societate sigură.
Procurorii sunt cei care poartă o responsabilitate comună față de statornicirea principiilor statului de drept și menținerea condițiilor normative adecvate pentru ca actul de justiție penală să se înfăptuiască în baza valorilor echității și dreptății.
Statutul profesional al procurorului are, în acest sens, rolul de a coagula standarde ferme în exercitarea atribuțiilor funcționale, centrate pe independență și responsabilitate. Aceste elemente sunt nucleul dur al contribuției procurorilor la realizarea actului de justiție, necesitând un grad înalt de conștientizare a competențelor pe care legea le-a delegat.
Procurorii au de îndeplinit o misiune complicată, asumată în fața legii, în fața societății și corespunzătoare funcțiilor stabilite la nivel constituțional – să contribuie la apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei, societății și statului prin intermediul procedurilor penale și al altor proceduri prevăzute de lege.
Pentru ca acest rol să fie eficient și să fie realizat în lumina celor mai bune criterii reflectate de jurisprudență și doctrină, e nevoie de aliniere fermă și interiorizare a impactului pe care îl generează activitatea procurorilor. În lumina concluziilor expuse, standardele profesionale și etice sunt definitorii și ele trebuie să rezoneze cu întreg contextul juridic, social și cultural al perioadei în care acționează, pentru că doar așa poate fi asigurată valoarea lor reală.
Pe parcursul ultimului an au devenit deosebit de sensibile discuțiile privind apărarea drepturilor omului în situații de urgență.
Criza COVID-19 a scos în evidență vulnerabilități juridice asupra cărora puțini dintre noi s-au gândit până la pandemie. Declararea stării de urgență ne-a oferit o experiență neordinară, ce a impus restricții sanitare și a schimbat percepții despre modul în care o societate trebuie să își apere valorile de drept și să consolideze ordinea juridică. Ne-am confruntat, la nivel mondial, cu provocări majore și am fost determinați să identificăm soluții juridice pentru situații care nu puteau fi anticipate.
Evident, criza pandemică a generat o serie de implicații semnificative asupra drepturilor omului. Anumite drepturi au fost restricționate și am în vedere aici dreptul la libertatea circulației, dreptul la viață privată, dreptul la libertatea întrunirilor, dreptul la nediscriminare, libertatea religioasă. Autoritățile statului trebuie să fie deosebit de atente ca orice limitări să fie temporare, să fie bazate pe lege și să fie proporționale și necesare într-o societate democratică.
Din perspectiva asigurării dreptului la un proces echitabil, procurorii s-au confruntat, în această perioadă dificilă, cu dileme complexe și solicitante, atât organizatoric, cât și din punct de vedere al substanței procedurilor.
Acest subiect, fiind sensibil, a constituit obiect de analiză pentru mediul de specialitate și s-a aflat în atenția mecanismelor europene de monitorizare a respectării drepturilor omului.
Ținând cont de împrejurările pandemice, pentru anul 2020, Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni a modificat subiectul propus inițial pentru dezbaterea sa periodică și a orientat evaluările sale spre considerente despre activitatea procurorilor în situații de urgență.
Rezultatul a fost concretizat în Avizul nr.15 privind rolul procurorilor în situații de urgență, în special atunci când se confruntă cu o pandemie.[1]
Având în vedere importanța acestor constatări, Consiliul Superior al Procurorilor a mediatizat, în rândul procurorilor, informațiile despre elaborarea și conținutul acestor lucrări, recomandând ca opiniile reflectate să devină punctele de reper pentru activitatea zilnică.
Poate cea mai importantă parte din Avizul nr.15 este cea care se referă la prevederile internaționale și constituționale în caz de urgență, aplicată procurorilor, întrucât avizul urmărește „o abordare uniformă a situațiilor de urgență din statele europene, pe baza principiilor enunțate în text”, care să fie aplicabilă varietății de sisteme existente în Europa. Avizul insistă asupra necesității ca procurorii „… să fie conștienți de situații și scenarii în care drepturile și libertățile fundamentale sunt afectate în mod deosebit de măsurile restrictive”.
Plecând de la această perspectivă, Avizul nr.15 analizează activitatea procurorilor în domeniul dreptului penal, asigurându-se că integritatea sistemului de justiție și integritatea procuraturii sunt protejate, iar introducerea unor noi instrumente, ca de exemplu: videoconferința, transmisiunea prin web a ședințelor de judecată, mijloacele electronice de comunicare etc., se realizează întotdeauna cu respectarea strică a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Tratând aspectul responsabilităţii procurorilor în perioada pandemiei, Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni a menţionat în Aviz că, alături de promovarea şi consolidarea statului de drept, procurorii trebuie să vegheze şi la respectarea drepturilor şi libertăţilor omului în contextul unei situaţii de urgenţă, asigurându-se că măsurile restrictive nu reprezintă o justificare a încălcării acestor drepturi şi libertăţi fundamentale.[2]
La nivel legislativ, cu referire în concret la activitatea parchetelor/serviciilor de urmărire penală, în Aviz se precizează că trebuie garantată integritatea, independenţa şi imparţialitatea procurorilor.
În situaţii de urgenţă, spre deosebire de situaţiile obişnuite, poate exista un risc crescut de interferenţă ilegală care ar putea afecta independenţa procurorilor. Din acest motiv, pentru a păstra independenţa procurorilor este necesar ca celelalte puteri ale statului (legislativă şi executivă), mass-media şi societatea civilă să se abţină să interfereze, în mod nejustificat, cu activităţile procurorilor.
La nivelul sistemului judiciar şi, în special, la nivelul parchetelor/serviciilor de urmărire penală, în Aviz se reţine că este necesar să fie păstrate standardele de etică şi profesionalism, fără niciun fel de compromisuri, chiar dacă măsurile dispuse pentru limitarea consecinţelor pandemiei se răsfrâng asupra activităţii judiciare.[3]
Lucrările conferinței anuale a Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni sunt preconizate pentru iunie-iulie 2021, iar adoptarea acestui aviz este o platformă de valoare, care să ghideze procurorii din statele-membre în perioada de criză. Viziunile exprimate în acest aviz urmează a fi luate în considerație de către procurori pentru realizarea atribuțiilor funcționale zilnice.
Este important să subliniez că anul acesta Republica Moldova a obținut statutul de membru-supleant al grupului de lucru al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni. Desigur, e un progres mic, dar e semnificativ, deoarece e prima experiență de acest gen, pe care trebuie să o valorificăm cu multă încredere.
Procurorii nu trebuie să facă compromisuri prin reducerea sau limitarea standardelor de etică profesională, chiar și în situații de urgență, și trebuie să fie conștienți de faptul că provocările trebuie să fie întâmpinate, păstrând, în același timp, aceste standarde.
La nivel național, consolidarea standardelor profesionale și etice ale procurorilor rămâne pe agenda priorităților. Statutul procurorului, reglementat la nivel constituțional, impune abordări ferme și toleranță ,,zero” față de orice derapaj de la criteriile asumate.
De asemenea, este reprezentativă în același context, Declarația Comisiei Europene pentru Eficiența Justiției (CEPEJ), adoptată la 10.06.2020, privind lecțiile învățate și provocările traversate de reprezentanții domeniului judiciar în timpul și după pandemia COVID-19.[4]
Potrivit constatărilor din documentul vizat schimbările provocate de o asemenea criză nu pot fi folosite ca justificare pentru deficiențele din sistemul judiciar și nici să determine reducerea standardelor sau încălcarea limitelor legale.
Acest moment urmează a fi reținut în vederea preluării lecțiilor pe care le oferă din perspectiva fortificării standardelor de activitate.
Constrângerile impuse de criză au determinat re-considerarea funcționării autorităților publice și au stabilit profesioniștilor din justiție reguli suplimentare, însă cerința de a asigura protecția adecvată a drepturilor persoanelor a rămas la fel de categorică, iar așteptările societății în acest sens au ridicat nivelul de sensibilitate, în special în zona categoriilor vulnerabile.
O miză mare a fost pusă pe folosirea tehnologiilor informaționale și a transferat o parte substanțială din comunicare în zona on-line, ceea ce a permis să se evite o blocare completă a funcționării instituțiilor.
Totodată, după cum a remarcat CEPEJ, deși recurgerea la tehnologiile informaționale oferă oportunități adecvate de continuitate, totuși utilizarea lor excesivă ar putea aduce în mod egal consecințe negative.
Toate soluțiile IT, precum serviciile on-line, audierile la distanță și videoconferințele, alături de evoluțiile în digitalizarea justiției, trebuie să respecte întotdeauna drepturile fundamentale și principiile procesului echitabil.
Respectiv, pentru a reduce riscurile inerente implementării IT, utilizarea și accesibilitatea acestora trebuie să aibă un temei juridic clar, iar impactul soluțiilor digitale ar urma să fie evaluat periodic, astfel încât să se întreprindă măsuri de remediere atunci când este necesar.[5]
Pentru Republica Moldova este foarte importantă obținerea rezultatelor pe domeniul îmbunătățirii sectorului justiției. Așteptările cetățenilor vizează eficiența actului de justiție, în care drepturile lor să fie garantate. Aceste așteptări sunt legitime și firești, de aceea impun un grad înalt de responsabilitate în activitatea procurorilor. Dezideratul de a asigura o societate democratică se construiește prin acțiuni zilnice, prin respectarea valorilor statutului de drept și prin conjugare de eforturi.
Pe această dimensiune sunt necesare acțiuni concrete, bazate exclusiv pe lege și aplicate conform experiențelor avansate.
Voi remarca rolul unui document de politici intens discutat și anume, Proiectul Strategiei pentru asigurarea independenței și integrității sectorului Justiției 2021-2024, care și-a propus ca scop să reflecte o viziune de ansamblu a dezvoltării durabile a sectorului justiției.
Un element-cheie inclus în obiectivele specifice se referă la consolidarea integrității și responsabilității în sectorul justiției.
Potrivit prevederilor Proiectului Strategiei, asigurarea integrității actorilor în sectorul justiției, precum și responsabilizarea acestora a fost declarată obiectiv național prin diverse angajamente internaționale și documente naționale. Standardele de integritate, precum și cele morale și etice, prin definiție, trebuie să se constituie ca parte importantă a activității profesioniștilor din domeniul justiției. Orice deficiență în menținerea acestor standarde are un profund impact asupra încrederii justițiabililor în deciziile emise.
În sensul enunțat de Proiectul Strategiei, se impune asigurarea unei verificări efective a judecătorilor și procurorilor sub aspectul integrității și intereselor.
Responsabilitatea și integritatea constituie unul dintre principalele elemente de asigurare a încrederii cetățenilor în sistemul de justiție și garanția derulării unor proceduri echitabile. Dezvoltarea și promovarea unei culturi a integrității judiciare constituie un element important în prevenirea corupției care este una dintre principalele amenințări în adresa societății și funcționării statului de drept.
Este esențial ca actorii din cadrul sistemului justiției, individual și în colectiv, să respecte și să onoreze funcția deținută ca fiind un mandat public și să depună efort pentru a spori și menține încrederea publicului în sistem.[6]
Desigur, sporirea încrederii în Justiție și asigurarea gradului adecvat de transparență sunt sarcini esențiale și complexe, dar, în același timp ele sunt și dificile, în condițiile în care percepția generală a majorității societății în raport cu independența sistemului judecătoresc este încă la un prag scăzut.
La nivel general, asigurarea încrederii cetățenilor în actul de justiție echivalează, în cele din urmă, cu încrederea în instituțiile statului.
Pe această dimensiune, Consiliul Superior al Procurorilor a exprimat permanent o preocupare fermă, promovând concluzia că toate măsurile necesare urmează a fi aprobate din perspectiva legalității, eficienței și relevanței.
Doar măsurile bazate pe lege pot determina impactul așteptat și pot influența pozitiv traiectoria evoluției.
Consiliul Superior al Procurorilor a intervenit, în contextul competențelor sale, cu propuneri asupra Proiectului Planului de acțiuni de implementare a Strategiei. Au fost exprimate puncte de vedere privind funcționarea colegiilor din subordine, modificarea cadrului normativ, definirea rolului Inspecției procurorilor.
Astfel, referitor la statutul Inspecției procurorilor, s-a punctat necesitatea instituirii unui grup de lucru care să efectueze un studiu al cadrului național și impactului activității Inspecției procurorilor pentru a dezvolta mecanisme de îmbunătățire a funcționării acestei structuri.
În acord cu viziunile susținute, toate procedurile ce îi vizează pe procurori trebuie să fie de bună-credință și să respecte ferm regulile stabilite de lege. De asemenea, procedurile de evaluare a procurorilor nu trebuie să se suprapună peste competențele altor autorități, cum sunt Autoritatea Națională de Integritate sau Serviciul Fiscal de Stat. La identificarea oricărei formule de evaluare nu trebuie să neglijăm prevederile normative în vigoare. În caz contrar vom descalifica orice proces, oricât de bun și necesar nu ar fi.
Consiliul Superior al Procurorilor a exprimat susținere măsurilor incluse în Proiectul Planului de acțiuni, a intervenit cu propunerile sale. La nivel instituțional, au fost introduse modificări în Codul de etică, a fost elaborat un Comentariu la acest cod, a fost manifestată o preocupare constantă pentru procesul de instruire continuă a procurorilor.
Desigur, standardele profesionale și etice sunt piese de rezistență în dezvoltarea statutului procurorilor. Din acest motiv, Consiliul Superior al Procurorilor este deosebit de vigilent la analiza procedurilor disciplinare, dar și la acordarea măsurilor de încurajare. Toate acestea se fac pentru a promova cultura responsabilității și demnitatea instituțională.
Continuând acțiunile de susținere a transparenței, Consiliul Superior al Procurorilor a adoptat, la nivelul instituției, regulile de publicare a hotărârilor disciplinare, pentru a arăta preocuparea sa față de menținerea unui standard înalt de calitate în activitatea procurorilor.
Transparența în exercitarea funcțiilor procurorilor este o componentă esențială a statului de drept, una dintre garanțiile importante ale unui proces echitabil și este necesară pentru a garanta încrederea publicului.
Consiliul Superior al Procurorilor susține ferm constatarea potrivit căreia procurorii trebuie, în special, să demonstreze integritate și neutralitate absolută, acționând independent de orice tip de prejudecăți, preferințe sau factori și să fie ghidați numai de lege.
Pentru îndeplinirea acestor sarcini, procurorii trebuie să-și exercite sarcinile în mod corect, consecvent și rapid, contribuind astfel la asigurarea unui proces echitabil și a bunei funcționări a sistemului de justiție penală.
În concluzie menționăm că ne aflăm cu toții la o nouă etapă de dezvoltare, în care avem sarcina de actualizare a mecanismelor juridice pentru a asigura că acestea sunt conectate la noile realități, dar fără a afecta substanța drepturilor omului, care trebuie să rămână, în orice împrejurări, construcția socială și normativă supremă, dedicată persoanei.
La nivel structural, situația de criză determinată de pandemia COVID-19 a generat repercusiuni adânci, inclusiv în sistemul de justiție. Cu toate acestea profesioniștilor din domeniul judiciarului le revine o sarcină sporită, dedusă inclusiv din Principiile de la Bangalore[7], conform cărora aceștia ,,trebuie să accepte restricții personale care ar putea fi considerate ca o povară de către cetățeanul de rând și trebuie să facă acest lucru în mod liber și de bună voie”.
În orice situație, mai ales când e vorba de condiții excepționale restrictive, procurorii urmează să își îndeplinească atribuțiile la un nivel înalt de calitate, înțelegând că prin întreaga lor activitate ei sunt în serviciul cetățeanului.
[1] https://rm.coe.int/opinion-no-15-ccpe-2020-ro/1680a134ed
[2] Tamara Manea, Rolul procurorilor în situații de urgență (Principalele problematici abordate în Avizul nr.15 (2020) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni), Revista Institutului Național al Justiției, nr.1 (56), Chișinău: Tipografia Centrală, 2021, p.57-60
[3] idem
[4] https://rm.coe.int/declaration-en/16809ea1e2
[5] idem
[6] Proiectul Strategiei pentru asigurarea independenței și integrității sectorului Justiției 2021-2024.
[7] https://www.unodc.org/pdf/crime/corruption/judicial_group/Bangalore_principles.pdf
Bibliografie:
1. Avizul Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni 15 (2020);
2. Declarația CEPEJ din 10.06.2020;
3. Principiile de la Bangalore, adoptate de Grupul judiciar de întărire a integrităţii magistraţilor, astfel cum a fost revăzut la masa rotundă a preşedinţilor de tribunal, care a avut loc la Palatul Păcii din Haga, 25 -26 noiembrie 2002;
4. Tamara Manea, Rolul procurorilor în situații de urgență (Principalele problematici abordate în Avizul nr.15 (2020) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni), Revista Institutului Național al Justiției.