Dr. Gheorghe Reniță

Articolul 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova (în continuare „CP RM”) stabilește răspunderea penală pentru infracțiunea de manipulare a unui eveniment.

Așadar, potrivit alin. (1) al articolului prenotat, încurajarea, influențarea sau instruirea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv, cu scopul de a obţine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, se pedepseşte cu amendă de la 2.350 la 4.350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 6.000 la 9.000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

Aceleaşi acţiuni comise de către un antrenor, un agent al sportivului, un membru al juriului, un proprietar de club sportiv sau de o persoană care face parte din conducerea unei organizaţii sportive, se pedepsesc, în baza alin. (2) al aceluiași articol, cu amendă de la 3.350 la 5.350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 4 la 7 ani.

Din conținutul normativ al art. 242¹ CP RM rezultă că acțiunea prejudiciabilă a infracțiunii de manipulare a unui eveniment se poate manifesta prin trei modalități cu caracter alternativ:

1) încurajarea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat;
2) instruirea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat;
3) influențarea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat.

Din această perspectivă, aplicarea violenței sau amenințarea cu aplicarea violenței poate fi privită ca o modalitate faptică de influențare a unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat pentru ca acesta să aibă o conduită care ar afecta parcursul sau rezultatul evenimentului în care evoluează. În același sens, s-a pronunțat și J. Peurala [1], care face trimitere la un studiu al Interpolului. De asemenea, Parlamentul European a subliniat că „aranjarea meciurilor este o problemă și pentru sportivi, care nu își primesc salariile la timp și care sunt intimidați și șantajați” [2].

În continuare, trebuie să stabilim tipurile și gradul de intensitate al violenței care ar putea cădea sub incidența infracțiunii prevăzute la art. 242¹ CP RM.

Per definitionem, „violența reprezintă acțiunea ilegală și intenționată asupra corpului și/sau psihicului unei persoane, săvârșită contrar sau în pofida voinței acesteia, cauzându-i-se un prejudiciu considerabil sau fiind pusă în pericol de a i se cauza un astfel de prejudiciu” [3].

Așadar, noțiunea generică de „violență” poate îngloba atât violența fizică (vis absoluta), cât și violența psihică (vis compulsiva).

Din pct. 25 al Regulamentului nr. 199 din 27 iunie 2003 de apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale, aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 99 din 27 iunie 2003 [4], putem distinge următoarele grade de gravitate a vătămării integrității corporale sau a sănătății:

(i) vătămări grave;
(ii) vătămări medii;
(iii) vătămări ușoare; și
(iv) vătămări neînsemnate.

Faptele care implică astfel de vătămări constituie contravenții sau, după caz, infracțiuni. De principiu, se știe că infracțiunea/contravenția absorbantă trebuie să fie mai gravă decât infracțiunea/contravenția absorbită.

Așa stând lucrurile, apelând la metoda comparării sancțiunilor, deducem că violența în contextul infracțiunii de manipulare a unui eveniment poate presupune acțiuni care au cauzat vătămarea neînsemnată [art. 78 alin. (1) din Codul contravențional] sau ușoară [art. 78 alin. (2) din Codul contravențional] a integrității corporale. În astfel de cazuri răspunderea se aplică doar în baza art. 242¹ CP RM.

Pășind spre o altă treaptă a violenței, constatăm că infracțiunea de manipulare a unui eveniment nu poate să absoarbă violența ce implică vătămarea intenționată gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății. Aceasta deoarece infracțiunile prevăzute la art. 151 și 152 CP RM au un tratament sancționator mai aspru decât infracțiunea specificată la art. 242¹ CP RM și, în consecință, sunt mai grave. Primele infracțiuni se pedepsesc, în varianta-tip, cu închisoare de la 5 la 10 ani și, respectiv, cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 5 ani. Cea din urmă infracțiune se pedepsește, în varianta-tip, cu amendă de la 2.350 la 4.350 de unități convenționale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă de la 6.000 la 9.000 de unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

În aceste condiții, fapta de aplicare a violenței în vederea influențării unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat soldată cu vătămarea intenționată gravă sau medie a integrității corporale sau a sănătății trebuie calificată juridic doar potrivit art. 151 CP RM sau, după caz, conform art. 152 CP RM.

Referitor la violența psihică, reținem că aceasta se poate concretiza, între altele, în amenințare. Amenințarea presupune „efectuarea de către făptuitor a unui act de natură să inspire victimei temere, care o pune în situația de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii” [6].

Anumite tipuri de amenințare sunt incriminate nomen juris și pedepsite. În particular, potrivit art. 155 CP RM, amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări, se pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 750 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 1 la 3 ani. Atât infracțiunea de manipulare a unui eveniment în varianta sa tip [prevăzută la art. 242¹ alin. (1) CP RM], cât și infracțiunea de amenințare cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății pot fi pedepsite cu închisoarea de până la trei ani. Aici nu putem vorbi despre absorbție.

Totuși, dacă influențarea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat se manifestă în amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății pentru ca acesta să întreprindă acțiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv, faptă comisă cu scopul de a obține bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, atunci răspunderea ar trebui aplicată doar în conformitate cu art. 242¹ CP RM. Această soluție se justifică prin prisma regulii prevăzute la art. 118 alin. (2) CP RM, potrivit căreia calificarea infracțiunilor în cazul concurenței dintre o parte și un întreg se efectuează în baza normei care cuprinde în întregime toate semnele faptei prejudiciabile săvârșite. În acest sens, partea este norma care instituie răspunderea pentru infracțiunea de manipulare a unui eveniment (art. 242¹ CP RM), iar întregul – norma care stabilește răspunderea pentru amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății (art. 155 CP RM).

În schimb, în varianta sa agravată (care se pedepsește cu amendă de la 3.350 la 5.350 de unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 4 la 7 ani), prevăzută la art. 242¹ alin. (2) CP RM (care presupune că infracțiunea în discuție este comisă de către un antrenor, un agent al sportivului, un membru al juriului, un proprietar de club sportiv sau de o persoană care face parte din conducerea unei organizații sportive), infracțiunea de manipulare a unui eveniment absoarbe infracțiunea de amenințare cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Analizând jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului, M. Lupu a conchis că „alegerea corectă a unei prevederi legale incriminatoare, în cazul unei concurențe dintre norme, nu face incident principiul ne bis in idem. Această problemă ține de interpretarea corectă a legii penale și de principiile nullum crimen sine lege și nulla poena sine lege” [7].

Din această perspectivă, în toate situațiile descrise supra, aplicarea răspunderii conform regulilor concursului de infracțiuni/contravenții nu va reprezenta altceva decât o interpretare extensivă defavorabilă a legii penale/contravenționale.

Pentru consolidarea acestei teze, vom face apel la constatările judecătorului Pinto de Albuquerque din opinia sa concordantă în cazul Rohlena v. Cehia, judecat de Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului. Acesta susține că „[î]n tradiția juridică europeană, normele care reglementează concursul de infracțiuni sunt atașate principiului legalității. Principiul legalității, privit atât sub latura nullum crimen sine lege praevia, cât şi sub latura nulla poena sine lege praevia, obligă procurorul să stabilească elementele constitutive ale unei infracțiuni în conformitate cu legea în vigoare la data comiterii faptei, precum și să ceară instanței condamnarea inculpatului și aplicarea pedepselor corespunzătoare prevăzute de legea în vigoare la data comiterii faptelor. Acest fapt exclude, în principiu, o trimitere în judecată sau o condamnare alternativă, cumulativă ori multiplă pentru aceeași atingere adusă unei valori sociale, precum și aplicarea unor pedepse imprevizibile sau nedefinite. Principiul legalității pedepselor nu ar trebui încălcat prin impunerea, de o manieră discreționară, a pedepselor contopite și/sau consecutive” [7].

Totodată, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a subliniat că „instanțele de judecată nu sunt îndreptățite să recurgă la o interpretare extensivă defavorabilă a legii penale sau la o aplicare defavorabilă prin analogie. O asemenea abordare este interzisă de art. 22 din Constituție și de art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului” [8].

Această afirmație este valabilă, în modul corespunzător, și în raport cu legea contravențională. Pornind de la raționamentele invocate în cauza Ziliberberg v. Moldova din 1 februarie 2005, s-a constatat că caracterul general al legii contravenționale şi scopul pedepsei, care este atât de a pedepsi, cât şi de a preveni, sunt suficiente pentru a arăta că sunt aplicabile principii similare celor două legi: contravențională şi penală [9].

Așadar, calificarea în baza concursului de infracțiuni/contravenții a unei fapte care trebuie calificată ca o infracțiune/contravenție unică constituie o încălcare a art. 22 din Constituție și a art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, articole care garantează principiul legalității incriminării și al legalității pedepsei. Este inamisibilă circumscrierea a acelorași acte de violență în baza a două sau mai multe norme de incriminare și, implicit, sancționarea multiplă a acestora. Totodată, va exista o încălcare a principiului ne bis in idem (garantat de art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului) în situația în care aceeași acuzație ar face obiectul a două sau mai multe procese separate [10]. De exemplu, atunci când o persoana ar fi achitată sau condamnată (lato sensu) [11] în baza art. 242¹ CP RM, iar ulterior s-ar porni un alt dosar penal/contravențional pentru aceeași faptă, conform art. 151, 152 sau 155 CP RM sau, după caz, în baza art. 78 din Codul contravențional.

În fine, alte tipuri de violență psihică (e.g., amenințarea cu răpirea persoanei sau a rudelor sale apropiate, amenințarea cu distrugerea sau deteriorarea bunurilor, amenințarea cu divulgarea unor informații defăimătoare sau compromițătoare, amenințarea cu divulgarea unor informații despre viața privată a persoanei, hipnoza, tehnica influențării psihologice graduale, tehnica influențării psiholingvistice etc.) ar putea, de asemenea, cădea sub incidența noțiunii de „influențare” a unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat, în sensul art. 242¹ CP RM.

* Acest articol a fost publicat în Scientific Collection „InterConf”, (36): Proceedings of the 7th International Scientific and Practical Conference „Challenges in Science of Nowadays” (November 26-28, 2020), Washington, USA: EnDeavours Publisher, 2020, pp. 783-789.

Bibliografie:

1. Peurala J. Match-manipulation in football – the challenges faced in Finland. În: The International Sports Law Journal, 2013, vol. 13, iss. 3-4, p. 271.
2. 2. European Parliament resolution of 14 March 2013 on match-fixing and corruption in sport (2013/2567(RSP)). Disponibil: https://goo.gl/9nsEnq
3. Gurev D. Răspunderea penală pentru răpirea unei persoane. Chișinău: CEP USM, 2018, p. 125.
4. 4. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 170-172.
5. 5. Brînza S. și Stati V. Tratat de drept penal. Partea specială, vol. I. Chişinău: Tipografia Centrală, 2015, p. 420.
6. 6. Lupu M. Inflația de interpretări ale principiului ne bis in idem. În: Revista Institutului Național al Justiției, 2020, nr. 2, p. 25.
7. 7. Concurring opinion of Judge Pinto de Albuquerque in Case of Rohlena v. the Czech Republic [GC], no. 59552/08, 27 January 2015, ECHR. Disponibil: https://bit.ly/2Junb2K
8. 8. Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova 22 din 1 octombrie 2018 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 328 alin. (3) lit. d) din Codul penal (excesul de putere și depășirea atribuțiilor de serviciu soldate cu urmări grave). În: Monitorul oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 416-422.
9. 9. Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 10 din 10 mai 2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi ale articolului 345 alin. (2) din Codul contravențional (individualizarea sancțiunii). În: Monitorul oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 204-205.
10. Lupu M. Inflația de interpretări ale principiului ne bis in idem, p. 24.
11. Mihalache v. România [GC], no. 54012/10, 8 July 2019, § 97-98. ECHR. Disponibil: https://bit.ly/2yvZWD1