Drept penal şi contravenţional

Analiza de drept penal a infracțiunilor de contrabandă (art. 248 din Codul penal), cu luarea în considerare a Legii nr. 257/2020
29.09.2021 | Serghei Brînza, Vitalie Stati

Dr. hab. Serghei Brînza

Dr. hab. Serghei Brînza

Vitalie Stati

Dr. Vitalie Stati

În rezultatul intrării în vigoare a Legii nr. 257 din 16.12.2020 cu privire la modificarea unor acte normative [1] (în continuare – Legii nr. 257/2020), au fost operate amendamente, printre altele, în Codul penal. În cadrul unei cercetări recente am analizat unele dintre efectele amendamentelor în cauză.[1] În studiul de față ne propunem să examinăm, din perspectiva amendamentelor operate prin Legea nr. 257/2020, infracțiunile prevăzute la art. 248 CP RM.

Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 257/2020, în art. 248 CP RM, sub denumirea marginală de contrabandă erau reunite cinci variante-tip de infracţiuni  şi o singură variantă agravată de infracţiune. După intrarea în vigoare a acestei legi, în art. 248 CP RM, sub denumirea marginală de contrabandă sunt reunite șapte variante-tip de infracţiuni şi o singură variantă agravată de infracţiune.

Obiectul juridic special al infracţiunilor prevăzute la art. 248 CP RM îl for­mează relaţiile sociale cu privire la securitatea vamală a Republicii Moldova.

În cazul infracţiunilor specificate la alin. (5) și (6) art. 248 CP RM, se aduce atin­gere, în plan secundar, relaţiilor sociale cu privire la circulaţia legală a valorilor culturale, a drogurilor, precursorilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, a substanțelor toxice sau nocive, a armelor sau munițiilor interzise în circuitul civil sau supuse autorizării, a componentelor esențiale ale armelor de foc, a mărfurilor strategice, a dispozitivelor militare, a materialelor explozibile, nucleare sau radioactive. În astfel de cazuri, valorile sociale situate pe plan secundar (şi relaţiile sociale aferente) constituie obiectul juridic secundar al infracţiunilor prevăzute la alin. (5) și (6) art. 248 CP RM. În condiţiile analizate, obiectul juridic special al acestor in­fracţiuni are un caracter multiplu.

Obiectul material (imaterial) al infracţiunilor specificate la art. 248 CP RM urmează a fi examinat în funcţie de varianta concretă sub care se înfăţişează contrabanda.

Astfel, în cazul infracţiunilor prevăzute la alin. (1), (2) și (4) art. 248 CP RM, obiectul material (imaterial) îl reprezintă mărfurile (cu excepţia celor menţionate la alin. (3), (5) și (6) art. 248 CP RM).

Conform pct. 1) art. 1 din Codul vamal, prin „mărfuri” se are în vedere „orice bun mobil: obiecte şi alte valori, inclusiv valorile valutare (valuta străină şi moneda naţională în numerar, instrumentele de plată şi valorile mobiliare materializate exprimate în valută străină şi monedă naţională), gazele naturale, energia electrică[2], energia termică, alt fel de energie,[3] precum şi mijloacele de transport (care fac obiectul unei tranzacţii economice externe), cu excepţia celor prevăzute la pct. 4)[4]”. [2] O definiție similară este formulată în dispoziția de la lit. f) art. 2 al Legii nr. 1569 din 20.12.2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice [3] (în continuare – Legii nr. 1569/2002).

Pentru a putea constitui obiectul material (imaterial) al infracţiunilor prevăzute la alin. (1), (2) și (4) art. 248 CP RM, mărfurile trebuie să aibă o valoare care să depășească: 8000 de unități convenționale (în cazul infracțiunilor specificate la alin. (1) și (4)); 4000 de unități convenționale (în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (2)). Dacă valoarea acestor mărfuri nu depășește 8000 / 4000 de unități convenționale, atunci cele comise sunt pasibile de calificare potrivit alin. (10) sau (101) art. 287 din Codul contravenţional.

În cazul infracţiunilor specificate la alin. (1), (2) și (4) art. 248 CP RM, este esenţial ca valoarea mărfurilor, care constituie obiectul material (imaterial) al infracţiunii, să nu depășească 16000 de unități convenționale. În caz contrar, răspunderea se va aplica pentru infracțiunea prevăzută la lit. c) alin. (7) art. 248 CP RM.

Obiectul material (imaterial) al celorlalte infracţiuni prevăzute la art. 248 CP RM îl reprezintă în mod alternativ:

a) mărfurile aflate sub supraveghere vamală, dacă valoarea acestora este mai mare de 8000 de unități convenționale (în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (3)).

Conform pct. 20) art. 1 din Codul vamal, prin „supraveghere vamală” se înțelege „acţiunile întreprinse, în general, de organele vamale pentru a asigura respectarea reglementărilor vamale şi, după caz, a altor dispoziţii aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală”. Conform pct. 46 al Hotărârii Guvernului nr. 1140 din 02.11.2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, „sunt supuse supravegherii vamale: a) mărfurile […] nevămuite la intrarea în ţară; b) mărfurile […] aflate în regimuri suspensive; […] d) mărfurile care au beneficiat de tratamente tarifare favorabile şi au fost puse în liberă circulaţie cu acordarea de facilităţi fiscale şi vamale”. [4]

În cazul infracţiunii specificate la alin. (3) art. 248 CP RM, este esenţial ca valoarea mărfurilor, care constituie obiectul material (imaterial) al infracţiunii, să nu depășească 16000 de unități convenționale. În caz contrar, răspunderea se va aplica pentru infracțiunea prevăzută la lit. c) alin. (7) art. 248 CP RM. Dacă valoarea acestor mărfuri, nu depășește 8000 de unități convenționale, atunci cele comise sunt pasibile de calificare potrivit alin. (13) sau (14) art.287 din Codul contravenţional;

b) valorile culturale (în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (5)).

Din dispoziția de la lit. o) art. 2 al Legii nr. 1569/2002, rezultă că prin „valori cultu­rale” se au în vedere obiec­tele care, în viziunea Ministerului Culturii, prezintă valoare pentru artă, litera­tură, ştiinţă, cultură și religie.

În acord cu art. 133 CP RM, valorile culturale sunt indicate în Convenţia UNESCO privind măsurile îndreptate spre interzicerea şi prevenirea introdu­ce­rii, scoaterii şi transmiterii ilicite a drepturilor de proprietate asupra valorilor cultu­rale, adoptată la Paris la 14.11.1970 [5], ratificată prin Legea nr. 141 din 21.06.2007 privind ratificarea Convenţiei asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru interzicerea şi împiedicarea operaţiunilor ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale. [6] În special, se au în vedere:

1) colecţiile rare şi mostre ale florei şi faunei, mineralogiei sau anatomiei;

2) obiectele care prezintă interes pentru paleontologie;

3) comorile arheologice;

4) descoperirile arheologice;

5) incuna­bu­lele[5];

6) manuscrisele rare, cărţile, documentele străvechi şi publicaţiile, care prezintă un interes deosebit;

7) arhivele, inclusiv arhivele de fonograme, de cinema şi de fotografii, etc.

Valorile culturale nu sunt mărfuri în sensul alin. (1)-(4) art. 248 CP RM, al pct. 1) art. 1 din Codul vamal și al lit. f) art. 2 al Legii nr. 1569/2002. În cazul valorilor culturale, relevantă este exclusiv calitatea specială a obiectului material al infracțiunii. Datorită acestui fapt, indiferent de valoarea exprimată în bani a valorilor culturale, aplicabil este doar alin. (5) art. 248 CP RM;

c) drogurile, precursorii, etnobotanicele sau analogii acestora, substanțele toxice sau nocive, armele sau munițiile interzise în circuitul civil sau supuse autorizării, componentele esențiale ale armelor de foc, mărfurile strategice, dispozitivele militare, materialele explozibile, nucleare sau radioactive (în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (6)).

În corespundere cu alin. (1) art. 1341 CP RM, „prin droguri se înţeleg plantele sau substanţele stupefiante ori psihotrope, sau amestecurile ce conţin asemenea plante ori substanţe, stabilite de Guvern”.

Din această definiție legislativă deducem că legiuitorul distinge patru categorii de droguri:

1) plantele care conţin substanţe stupefiante sau substanțe psihotrope, stabilite de Guvern;

2) substanţele stupefiante, stabilite de Guvern;

3) substanțele psihotrope, stabilite de Guvern;

4) amestecurile ce conţin asemenea plante ori substanţe.

Cât privește prima dintre aceste categorii, în Compartimentul III al listei din Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 privind aprobarea Listei substanţelor stupefiante, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora (în continuare – Hotărârea Guvernului nr. 79/2006), sunt enumerate toate plantele care conţin substanţe stupefiante sau psihotrope. [7] Plantele, care conţin precursori (de exemplu, planta de efedră), nu pot să reprezinte obiectul material al infracţiunii specificate la alin. (6) art. 248 CP RM.

Referitor la cea de-a doua și cea de-a treia categorii ale drogurilor, potrivit alin. (2) art. 1341 CP RM, „prin „stupefiante” se înţeleg substanţele înscrise în anexele la Convenţia unică a Naţiunilor Unite asupra substanțelor stupefiante din 1961, modificată prin Protocolul din 1972 [8], şi prevăzute în actele normative ale Guvernului”. Potrivit alineatului (3) din același articol, „prin „substanţe psihotrope” se înţeleg substanţele înscrise în anexele la Convenţia asupra substanţelor psihotrope din 1971 [9], şi prevăzute în actele normative ale Guvernului”.

Din aceste definiții legislative se poate deduce că atât substanţele stupefiante, cât și sub­stan­ţele psihotrope trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele două condiții:

1) să fie înscrise în anexele la Convenţia unică a Naţiunilor Unite asupra substanțelor stupefiante din 1961, modificată prin Protocolul din 1972, sau, respectiv, în anexele la Convenţia asupra substanţelor psihotrope din 1971;

2) să fie prevăzute în actele normative ale Guvernului.

Dacă lipsește una dintre aceste condiții (de exemplu, substanța este prevăzută în actul normativ corespunzător al Guvernului, însă nu este înscrisă în unul dintre actele cu vocație internațională menționate supra), rezultă că lipsește obiectul material al infracţiunii prevăzute la alin. (6) art. 248 CP RM. Deci, lipsește temeiul aplicării alin. (6) art. 248 CP RM.

În Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, în Compartimentul I al acesteia „Substanţe stupefiante”, lista de substanţe stupefiante este prezentată în mod exhaustiv şi nu poate include alte substanţe decât cele pe care le enumeră. În cadrul aceluiaşi act normativ, în Compartimentul II „Sub­stanţe psihotrope”, lista de substanţe psihotrope este prezentată în mod exhaustiv şi nu poate include alte substanţe decât cele pe care le enumeră.

Cea de-a patra categorie a drogurilor poate presupune următoarele trei variante:

i) amestecul ce include două sau mai multe substanţe stupefiante, stabilite de Guvern;
ii) amestecul ce include două sau mai multe substanțe psihotrope, stabilite de Guvern;
iii) amestecul ce include una sau mai multe substanţe stupefiante, stabilite de Guvern, și una sau mai multe substanțe psihotrope, stabilite de Guvern.

Se exclud alte trei variante:

i) amestecul ce include una sau mai multe plante care conţin substanţe stupefiante sau substanțe psihotrope, stabilite de Guvern, și una sau mai multe substanţe stupefiante, stabilite de Guvern;
ii) amestecul ce include una sau mai multe plante care conţin substanţe stupefiante sau substanțe psihotrope, stabilite de Guvern, și una sau mai multe substanţe psihotrope, stabilite de Guvern;
iii) amestecul ce include una sau mai multe plante care conţin substanţe stupefiante sau substanțe psihotrope, stabilite de Guvern, și una sau mai multe substanţe stupefiante, stabilite de Guvern, precum și una sau mai multe substanţe psihotrope, stabilite de Guvern.

Ultimele trei variante nu pot forma noțiunea „droguri” în accepțiunea alin. (1) art. 1341 CP RM, deoarece o entitate poate avea calitatea de plantă, care conţine substanţe stupefiante sau psihotrope, atât timp cât se atestă vegetarea, creşterea, dezvoltarea acestei plante. Din momentul în care acest proces este întrerupt prin recoltare, entitatea obţine o altă calitate – cea de substanţă stupefiantă sau de substanță psihotropă (de exemplu, marijuana verde, coca frunze (foi de coca), pai de mac verde etc.).

În alt registru, conform alin. (4) art. 1341 CP RM, „prin precursor se înţelege substanţa de origine naturală sau sintetică utilizată ca materie primă la producerea de substanțe stupefiante sau psihotrope”. La alin. (7) art. 1341 CP RM se prevede că lista de precursori se aprobă, se modifică și se completează de către Guvern. Este vorba despre Tabelul nr. IV din Hotărârea Guvernului nr. 1088 din 05.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor şi listelor substanţelor stupefiante, psihotrope şi precursorilor acestora, supuse controlului. [10] Alte substanţe, în afară de cele nominalizate în acest tabel nu pot fi considerate precursori.

În corespundere cu alin. (5) art. 1341 CP RM, „prin produse etnobotanice (etnobotanice) se înţeleg amestecurile de prafuri şi/sau plante sau amestecurile de ierburi şi diverse părţi de plante stropite cu substanțe chimice, care produc schimbări ce induc efecte fiziologice şi/sau mentale, halucinogene şi/sau acţiuni psihoactive”. Potrivit alineatului (6) din același articol, „prin analog al substanţei stupefiante sau psihotrope se înţelege orice substanţă sau asociere de substanţe de origine naturală ori sintetică, în orice stare fizică, sau orice produs, plantă, ciupercă, ori părți ale acestora, care are capacitatea de a produce efecte psihoactive şi care, indiferent de conţinutul său, denumirea sa, modul său de administrare, de prezentare sau de publicitatea care i se face, este ori poate fi folosită în locul unei substanţe sau al unui preparat stupefiant, psihotrop ori cu efect psihotrop sau în locul unei plante ori substanţe aflate sub control naţional şi/sau internaţional”.

Cât privește noțiunile „etnobotanice” și „analogi”, lipsa unor reglementări legale precise, care să determine cu exactitate conținutul acestora, deschide posibilitatea unor abuzuri în activitatea de aplicare a răspunderii pentru fapta incriminată la alin. (6) art. 248 CP RM. Definiţia dată în alin. (5) și (6) art. 1341 CP RM noțiunilor „etnobotanice” și „analogi” nu este nici clară, nici previzibilă. Destinatarii legii penale nu pot avea o reprezentare clară asupra dispoziției de la alin. (6) art. 248 CP RM (în partea ce se referă la etnobotanice și analogi), astfel încât să-şi adapteze conduita şi să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea acestei norme. Maniera ambiguă de redactare, ca și utilizarea unor sintagme neclare, sunt neconforme cu dispoziția de la alin. (2) art. 23 al Constituției. Nu există o listă normativă a etnobotanicelor și analogilor. Aceasta pentru că, de fapt, ele nu sunt supuse niciunui regim juridic. În afară de prevederile cu caracter declarativ şi ambiguu din alin. (5) și (6) art. 1341 CP RM, nu există nicio reglementare ce ar statua criteriile după care un produs poate fi recunoscut drept etnobotanic sau analog. Pe cale de consecință, considerăm noţiunile „etnobotanice” și „analogi” inaplicabile în practică. Prin utilizarea în legea penală a Republicii Moldova a acestor noţiuni se încalcă principiul legalităţii şi al echităţii, ele fiind deci dăunătoare. De aceea, noţiunile în cauză trebuie să fie excluse din textul Codului penal.[6]

În altă privință, conform art. 13416 CP RM, „prin substanțe toxice se înțeleg substanțele cu acțiune drastică, care se află sub control național și internațional, în corespundere cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, și care sunt înscrise în listele aprobate de către Guvern”.

Este regretabilă incoerența de care dă dovadă legiuitorul. În art. 13416 CP RM, prin „substanțe toxice” se are în vedere substanțele cu acţiune drastică, aflate sub control internaţional pe teritoriul Republicii Moldova, specificate în Lista nr. 2 din Tabelul nr. 5 din Hotărârea Comitetului Permanent de Control asupra Drogurilor nr. 7 din 01.12.1998 „Substanţele narcotice, substanţele psihotrope, care se află sub controlul internaţional, în corespundere cu Convenţiile ONU din anii 1961, 1971 şi 1988 pe teritoriul Republicii Moldova”. [11] În primul rând, în aceeași hotărâre, în Lista nr. 1 din Tabelul nr. 5, este stabilită lista de substanțe toxice, aflate sub control internaţional pe teritoriul Republicii Moldova. Astfel nu este clar de ce în art. 13416 CP RM substanțele cu acțiune drastică sunt confundate cu substanțele toxice. Or, aceste două categorii de substanțe au regimuri juridice diferite. În al doilea rând, nu Guvernul, ci Comitetul Permanent de Control asupra Drogurilor din cadrul Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale aprobă lista substanțelor cu acțiune drastică. Nu există niciun act normativ al Guvernului prin care ar fi aprobată o astfel de listă. Întrucât art. 13416 CP RM face referință la un act normativ inexistent, ajungem la concluzia că acest articol este inaplicabil.

În alt context, noțiunea „substanţă nocivă” a fost definită în art. 1 al Legii nr. 1236 din 03.07.1997 cu privire la regimul produselor şi substanţelor nocive: „orice substanţă care, venind în contact cu organismele vii, le poate cauza prejudicii”. [12] Această lege a fost abrogată prin Legea nr. 277 din 29.11.2018 privind substanțele chimice. [13] În această din urmă lege lipsește definiția noțiunii „substanță nocivă”. Nu există o listă normativă a substanțelor nocive. Din cauza lipsei de claritate și previzibilitate a noțiunii „substanțe nocive” din alin. (6) art. 248 CP RM, considerăm această noțiune inaplicabilă în practică.

Nu același lucru se poate afirma despre o altă noțiune utilizată în alin. (6) art. 248 CP RM – „armele sau munițiile interzise în circuitul civil sau supuse autorizării”.

Potrivit art. 2 al Legii nr. 130 din 08.06.2012 privind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă (în continuare – Legii nr. 130/2012), prin „armă” se are în vedere „obiectul sau dispozitivul, conceput sau adaptat, prin care un plumb, un glonţ ori un alt proiectil sau o substanţă nocivă gazoasă, lichidă ori în altă stare, pot fi descărcate cu ajutorul unei presiuni explozive, gazoase sau atmosferice ori prin intermediul unor alți agenţi propulsori, în măsura în care se regăseşte în una din categoriile prevăzute la anexa nr. 1”; prin „muniţie” se înțelege „ansamblul format din tubul cartușului, încărcătura de azvârlire, capsa de aprindere și, după caz, din proiectil”. [14]

În conformitate cu același articol, „arme şi muniţii interzise” constituie „armele şi muniţiile din categoria A, conform anexei nr. 1, a căror procurare, deţinere, port şi folosire sunt interzise persoanelor fizice şi juridice”.[7]

În ceea ce privește armele supuse autorizării, acestea reprezintă Categoria B, conform anexei nr. 1 la Legea nr. 130/2012.[8]

Nu constituie obiectul material al infracțiunii, prevăzute la alin. (6) art. 248 CP RM, armele care, potrivit anexei nr. 1 la Legea nr. 130/2012, reprezintă Categoria C „Arme care fac obiectul declarării” și Categoria D „Alte arme nesupuse autorizării”.

În art. 2 al Legii nr. 130/2012 este formulată definiția enumerativă a unei alte noțiuni la care se recurge în alin. (6) art. 248 CP RM: „componentă esenţială de armă de foc – mecanism de închidere, cameră a cartuşului şi/sau ţeavă a armei de foc care, în calitate de obiecte separate, sunt incluse în categoria armelor de foc pe care sunt montate ori sunt concepute să fie montate”.

În altă ordine de idei, definiția noțiunii „mărfuri strategice” este formulată în art. 13417: „a) produse, tehnologii şi servicii care au utilizare dublă (civilă și militară); b) armament, muniții, echipamente militare, tehnologii şi servicii aferente; c) produse, tehnologii şi servicii care sunt utilizate la fabricarea şi folosirea de arme nucleare, chimice, biologice şi de rachete care pot fi purtătoare de astfel de arme; d) alte produse, tehnologii şi servicii care necesită un control special în interesul securității naționale sau al politicii externe, în conformitate cu acordurile şi aranjamentele internaționale la care Republica Moldova este parte”.[9]

Următoarea noțiune folosită în alin. (6) art. 248 CP RM – „dispozitive militare” – este definită în art. 4 al Legii nr. 147 din 14.07.2017 privind regimul armamentului şi muniţiilor convenţionale, al mijloacelor speciale şi dispozitivelor militare deţinute de Armata Naţională şi de forţele militare străine aflate legal pe teritoriul Republicii Moldova: „ansamblul de componente a căror funcţionare în comun îndeplineşte o funcţie într-un sistem tehnic, prin acţionarea unui mecanism de iniţiere sau percuţie, care determină aruncarea unuia ori a mai multe proiectile, substanţe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăştierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare”. [15]  Lista exhaustivă de dispozitive militare este prezentată în Ordinul Ministerului Apărării nr. 34 din 22.01.2019 cu privire la aprobarea Nomenclatorului armamentului şi muniţiilor convenţionale, dispozitivelor militare şi a mijloacelor speciale. [16]

Noțiunea „materialele explozibile” este o altă noțiune utilizată în alin. (6) art. 248 CP RM.

Conform lit. a) pct. 3 al anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 138 din 10.02.2009 cu privire la aprobarea unor reglementări tehnice, explozivi se consideră „materiile şi articolele considerate ca fiind explozive în Recomandările Naţiunilor Unite privind transportul produselor periculoase şi care se încadrează în clasa 1 a acestor recomandări”. [17]  Materiile şi articolele considerate ca fiind explozive sunt descrise în Vol. I al Recomandărilor Naţiunilor Unite privind transportul produselor periculoase. [18]

Noțiunea „material nuclear” este definită în art. 1348 CP RM: „(1) Prin material nuclear se înţelege: plutoniu, cu excepţia plutoniului a cărui concentraţie izotopică în plutoniu 238 depăşeşte 80%; uraniu 233; uraniul îmbogăţit în uraniu 235 sau 233; uraniul care conţine amestecul de izotopi care se găsesc în natură altfel decât sub formă de minereu sau de reziduu de minereu; orice material conţinând unul sau mai multe din elementele menţionate la prezentul alineat. (2) Prin uraniu îmbogăţit în uraniu 235 sau uraniu 233 se înţelege uraniul care conţine fie uraniu 235, fie uraniu 233, fie aceşti doi izotopi într-o astfel de cantitate încât raportul dintre suma acestor doi izotopi şi izotopul 238 să fie superior raportului dintre izotopul 235 şi izotopul 238 din uraniul natural”.

În fine, noțiunea „material radioactiv” este definită în art. 4 al Legii nr. 132 din 08.06.2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice:

– „material radioactiv – orice material, în orice stare de agregare, care prezintă fenomenul de radioactivitate, inclusiv deşeurile radioactive”;
– „deşeuri radioactive – materialele, articolele, instalaţiile, orice tip de obiecte sub orice formă care conţin ori sunt contaminate cu radionuclizi în concentraţii superioare limitelor de exceptare şi pentru care nu s-a prevăzut şi nu se va prevedea nicio utilizare ulterioară”. [19]

Este de precizat că entitățile, care constituie obiectul material sau imaterial al infracțiunii prevăzute la alin. (6) art. 248 CP RM, nu sunt mărfuri în sensul alin. (1)-(4) art. 248 CP RM, al pct. 1) art. 1 din Codul vamal și al lit. f) art. 2 al Legii nr. 1569/2002. În cazul unor astfel de entități, relevantă este exclusiv calitatea specială a obiectului material sau imaterial al infracțiunii. Datorită acestui fapt, indiferent de valoarea exprimată în bani a respectivelor entități, aplicabil este doar alin. (6) art. 248 CP RM.

Datorită specificului său, infracţiunile prevăzute la art. 248 CP RM nu au victimă.

Latura obiectivă a infracţiunilor, prevăzute la art. 248 CP RM, are o structură diferită și/sau un conținut diferit.

Astfel, în cazul infracţiunii specificate la alin. (1) art. 248 CP RM, latura obiectivă include următoarele trei semne:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de introducere pe sau scoatere de pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor;

2) locul de săvârşire a infracţiunii – locurile stabilite pentru controlul vamal;

3) metodele de săvârşire a infracţiunii:

a) tăinuirea de controlul vamal;
b) ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop;
c) folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală;
d) nedeclarare;
e) declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.

Reieșind din pct. 5) art. 1 din Codul vamal, acţiunea de introducere pe sau scoatere a mărfurilor de pe teritoriul Republicii Moldova poate fi săvârșită inclusiv prin expedieri poştale internaţionale, prin conducte sau prin linii de transport electric.

Reglementări privitoare la introducerea pe/scoaterea de bunuri de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova găsim în: Codul vamal; Legea nr. 1569/2002; Legea nr. 62 din 21.03.2008 privind reglementa­rea valutară [20], etc.

În ipoteza încălcării unor astfel de reglementări, acţiunea de introducere pe sau scoatere de pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor va avea un caracter ilegal, deci va fi pasibilă de calificare conform alin. (1) art. 248 CP RM.

Menţionăm că, în sensul alin. (1) art. 248 CP RM, introducerea pe sau scoaterea de pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor este o acțiune eminamente ilegală. Nu se are în vedere încălcarea regulilor de export sau import, când, în general, făptuitorul acţionează în „câmpul legalităţii”. Astfel, de exemplu, încălcarea regulilor stabilite de import sau export al drogurilor ori al materialelor sau utilajelor destinate producerii sau prelucrării drogurilor, care a cauzat pierderea lor, săvârşită de către persoana în obligaţiile căreia intră respectarea regulilor menţionate, atrage răspunderea conform alin. (4) art. 218 CP RM. De asemenea, încălcarea regulilor stabilite ce ţin de importul sau exportul substanţelor, materialelor şi deşeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice, precum şi al pesticidelor, erbicidelor sau al altor substanţe chimice, dacă aceasta creează pericolul cauzării de daune esenţiale sănătăţii populaţiei sau mediului, se incriminează la art. 224 CP RM. Răspunderea pentru încălcarea unor reguli de export sau import este stabilită, de asemenea, la alin. (2) art. 140, alin. (1) art. 142, alin. (9) art. 154, alin. (12) art. 196, art. 262 sau altele din Codul contravențional. În asemenea cazuri, subiectul faptei poate fi numai persoana în ale cărei obligaţii intră respectarea regulilor de import sau export. În contrast, în cazul infracţiunii specificate la alin. (1) art. 248 CP RM, nu este indispensabil ca subiectul infracţiunii să aibă o astfel de calitate specială.

Cât priveşte locul de săvârşire a infracţiunii prevăzute la alin. (1) art. 248 CP RM, în confor­mitate cu art. 26 din Codul vamal, „trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală este permisă numai în locurile stabilite de organul vamal şi în orele lui de program” (alin. (1)); „cu acordul organului vamal, trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală poate fi efectuată în alte locuri şi în ore extraprogram” (alin. (2)).[10]

Referitor la metodele de săvârşire a infracţiunii specificate la alin. (1) art. 248 CP RM, prin „tăinuirea de controlul vamal” se înţelege neprezentarea pentru controlul vamal a mărfurilor care se trec peste frontiera vamală a Republicii Moldova, pe o cale ce împiedică examinarea şi constatarea lor, însă altfel decât prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop.[11]

Prin „ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop” se înţelege neprezentarea pentru controlul vamal a mărfurilor care se trec peste frontiera vamală a Republicii Moldova, pe calea folosirii locurilor ascunse ale corpului, a hainelor, a obiectelor personale, a locurilor reutilate sau acomodate în mijloacele de transport drept ascunzişuri etc.

Prin „folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală” se are în vedere că făptuitorul utilizează, în calitate de mij­loace (instrumente) de săvârşire a infracţiunii: a) documentele false (inclusiv documentele care se referă la alte mărfuri decât cele care sunt în realitate însoţite de asemenea docu­mente); b) docu­mentele nule; c) documentele obţinute pe cale ilegală; d) mijloacele de identificare vamală false (inclusiv mijloacele de identificare vamală care se referă la alte mărfuri decât cele care au fost în reali­tate identificate cu mijloacele în cauză).

În contextul examinat, prin „documente” trebuie de înţeles, după caz: a) documentele vamale (declaraţia vamală, certificatul de origine a mărfii, factura Invoice, cont-factură etc.); b) alte docu­mente de trecere a frontierei, care însoţesc mărfurile trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova (de exemplu, certificatul de înmatriculare a mijlocului de transport).

Prin „mijloace de identificare vamală” se au în vedere oricare surse nedo­cu­mentare de infor­maţie cu privire la însuşirile calitative şi cantitative ale mărfu­rilor trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova: sigilii, ştampile; mar­cajul textual, cifric sau de alt gen, semnele de identificare; probe şi mostre ale bunurilor; descrierea bunurilor; schiţe, imagini, fotografii, ilustraţii etc. ale mărfu­ri­lor etc.

Prin „nedeclarare” se înţelege neincluderea în declaraţia vamală a informa­ţiei despre mărfurile care trebuiau declarate în mod obligatoriu. Ordinea și modul de declarare sunt stabilite de Secțiunea a 27-a a Capitolului IV din Codul vamal.[12]

Prin „declarare neauten­tică” se înţelege introducerea în declaraţia vamală a unor informaţii false.

Precizăm că – în ipoteza introducerii pe sau scoaterii de pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor, ce reprezintă obiectul material (imaterial) al infracţiunii prevăzute la alin. (1) art. 248 CP RM, prin declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei – nu este necesară califi­ca­rea suplimentară în baza art. 3521 CP RM. În această ipoteză, alin. (1) art. 248 CP RM apare în postura de normă specială în raport cu art. 3521 CP RM.

Întrucât declaraţia neautentică poate avea formă scrisă, nu putem face abstrac­ţie de concurenţa dintre alin. (1) art. 248 CP RM (privit ca normă specială) şi art. 361 CP RM (privit ca normă generală). Prezentarea către organul vamal a declaraţiei neautentice constituie nu altceva decât un caz specific al folosirii documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii. În aceste condiţii, art. 361 CP RM, ca normă generală, nu poate fi aplicat.[13]

În altă privinţă, referindu-ne la ultimele două metode de săvârşire a infrac­ţiunilor prevăzute la alin. (1)-(3) art.248 CP RM, vom menţiona că, pentru cali­fi­care, nu contează care este obiectul nedeclarării sau al declarării neautentice în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei: valoarea facturată; valoarea în vamă; cantitatea mărfurilor etc. Acest aspect poate fi luat în considerare la individualizarea pedepsei.

În cazul infracţiunii prevăzute la alin. (2) art. 248 CP RM, latura obiectivă are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de introducere pe sau scoatere de pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor;

2) locul de săvârşire a infracţiunii – alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal.

În ceea ce privește conținutul faptei prejudiciabile, este admisibilă referirea la explicațiile privind fapta prejudiciabilă din cadrul infracțiunii specificate la alin. (1) art. 248 CP RM, cu ajustările de rigoare.

Locul săvârșirii infracțiunii constituie criteriul principal care permite deosebirea infracțiunii, prevăzute la alin. (2) art. 248 CP RM, de infracțiunea specificată la alin. (1) art. 248 CP RM. Întrucât prima dintre aceste infracțiuni este comisă în alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, gradul ei de pericol social este mai ridicat în comparație cu cel al infracțiunii specificate la alin. (1) art. 248 CP RM.

Spre deosebire de alin. (1) art. 248 CP RM, alin. (2) al acestui articol nu conține nicio mențiune privitoare la metoda de săvârșire a infracțiunii. Aceasta nu este întâmplător, luând în considerare faptul că trecerea mărfurilor peste frontiera vamală a Republicii Moldova se face prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal. Într-o astfel de ipoteză, este irelevantă metoda prin care mărfurile sunt trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova.

În cazul infracţiunii prevăzute la alin. (3) art. 248 CP RM, latura obiectivă include următoarele două semne:

1) fapta prejudiciabilă care constă în: a) acţiunea de înstrăinare sau punere în libera circulație a mărfurilor, însoțită de b) inacțiunea de neachitare a drepturilor de import aferente acestor mărfuri;

2) timpul de săvârşire a infracţiunii – timpul aflării mărfurilor, care constituie obiectul material sau imaterial al infracțiunii, sub supraveghere vamală.

Observăm că fapta prejudiciabilă examinată este alcătuită din două componente:

a) acţiunea de înstrăinare sau punere în libera circulație a mărfurilor;
b) inacțiunea de neachitare a drepturilor de import aferente acestor mărfuri.

În art. 1 din Codul vamal găsim două definiții relevante care vizează prima dintre componentele faptei prejudiciabile prevăzute la alin. (3) art. 248 CP RM: „punere în liberă circulaţie – acţiunea prin care organul vamal lasă necondiţionat şi fără restricţii la dispoziţia persoanei mărfurile şi mijloacele de transport după vămuire; (pct. 15)); „punere condiţionată în circulaţie – punerea în liberă circulaţie a mărfurilor şi mijloacelor de transport, condiţionată de îndeplinirea unor restricţii, cerinţe sau condiţii” (pct. 16)).

Aceeași componentă a faptei prejudiciabile analizate este reprezentată de modalitatea normativă de înstrăinare. Se are în vedere vânzarea, donarea, schimbul sau o altă asemenea acțiune care presupune trecerea mărfurilor din posesia făptuitorului în posesia unei alte persoane.

Cea de-a doua componentă a faptei prejudiciabile, prevăzute la alin. (3) art. 248 CP RM, este reprezentată de inacțiunea de neachitare a drepturilor de import asupra mărfurilor aflate sub supraveghere vamală, înstrăinate sau puse în libera circulație. Săvârșind inacțiunea analizată, făptuitorul nu îndeplinește obligația de a achita drepturile de import asupra mărfurilor aflate sub supraveghere vamală, stabilită de art. 1274 din Codul vamal, deși putea și trebuia să o îndeplinească.[14]

În lipsa vreuneia dintre componentele sus-menționate ale faptei prejudiciabile specificate la alin. (3) art. 248 CP RM, lipsește temeiul aplicării acestei norme. De exemplu, eliberarea fără autorizaţia organului vamal a mărfurilor, aflate sub control vamal, atrage răspunderea conform alin. (7) art. 287 dun Codul contravențional.

Cât privește timpul de săvârșire a infracțiunii specificate la alin. (3) art. 248 CP RM, potrivit alin. (1) art. 197 din Codul vamal, „mărfurile […] se află sub supraveghere vamală de la începutul şi până la sfârşitul controlului vamal, în conformitate cu prevederile regimului vamal”.

În cazul infracţiunii specificate la alin. (4) art. 248 CP RM, latura obiectivă are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de scoatere de pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor;

2) metoda de săvârşire a infracţiunii – declararea neautentică a originii mărfii ca fiind obținută integral în Republica Moldova.

În ceea ce privește conținutul noțiunii „scoatere de pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor”, este admisibilă referirea la explicațiile privind fapta prejudiciabilă din cadrul infracțiunii specificate la alin. (1) art. 248 CP RM, cu ajustările de rigoare.

Se poate afirma că alin. (4) art. 248 CP RM este o normă specială în raport cu alin. (1) art. 248 CP RM (în ipoteza de scoatere de pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor, prin locuri stabilite pentru control vamal, prin declarare neautentică în documentele vamale, dacă valoarea mărfurilor este mai mare de 8000 de unități convenționale).

Săvârșind fapta prejudiciabilă prevăzută la alin. (4) art. 248 CP RM, făptuitorul declară fals originea mărfii ca fiind obținută integral în Republica Moldova. Prin aceasta făptuitorul urmărește ca marfa, pe care o scoate de pe teritoriul Republicii Moldova, să fie supusă unor reguli de origine preferenţiale sau unor reguli de origine nepreferenţiale. În acest fel, făptuitorul încalcă, după caz, prevederile:

– Legii nr. 120 din 04.05.2007 pentru ratificarea Acordului de amendare şi aderare la Acordul Central European de Comerţ Liber (CEFTA) [21];
– Legii nr. 201 din 27.09.2012 pentru ratificarea Acordului privind zona de comerţ liber [22];
– Legii nr. 112 din 02.07.2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte [23];
– Legii nr. 111 din 28.05.2015 pentru aderarea Republicii Moldova la Convenţia regională cu privire la regulile de origine preferenţiale pan-euro-mediteraneene [24];
– actelor internaţionale care reglementează procedura de completare, autentificare, eliberare şi control ulterior al certificatelor de origine a mărfurilor.

În cazul infracţiunii prevăzute la alin. (5) art. 248 CP RM, latura obiectivă presupune existenţa a două versiuni alternative:

versiunea A:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de introducere pe sau scoatere de pe teritoriul Republicii Moldova a valorilor culturale;

2) locul de săvârşire a infracţiunii – atât locurile stabilite pentru control vamal, cât și alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal;

3) metodele de săvârşire a infracţiunii:

a) ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop[15];
b) folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală;
c) nedeclarare;
e) declararea neautentică în documentele vamale[16];

versiunea B:

1) fapta prejudiciabilă, exprimată în inacţiunea de nereturnare pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din ţară, în cazul în care returnarea lor este obligatorie;

2) locul de săvârşire a infracţiunii – în afara teri­toriului vamal al Republicii Moldova.

În cele ce urmează, ne vom referi doar la versiunea B a laturii obiective a infracţiunii în cauză. În ceea ce privește versiunea A, este admisibilă referirea la explicațiile privind latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la alin. (1) art. 248 CP RM, cu ajustările de rigoare.

Astfel, prin „nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valo­ri­lor culturale scoase din ţară, în cazul în care returnarea lor este obligatorie” se are în vedere neîntreprinderea de către făptuitor a măsurilor de readucere a valo­rilor culturale scoase din ţară, dacă el putea şi trebuia să le readucă; situaţia-premisă presupune că aceste valori culturale au fost scoase de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova în mod legal (de exemplu, pentru a putea fi prezentate în cadrul unei expoziţii internaţionale, pentru a se face schimb de exponate cu muzeele din străinătate etc.).

Locul de săvârşire a infracţiunii, prevăzute la alin. (5) art. 248 CP RM (versiunea B a laturii obiective), este desemnat prin sintagma „în afara teri­toriului vamal al Republicii Moldova”. În acord cu art. 4 din Codul vamal, prin „teritoriu vamal al Republicii Moldova” se înţelege teritoriul unic ce include suprafața terestră, apele interioare[17] şi spaţiul aerian deasupra acestora.

În cazul infracţiunii prevăzute la alin. (6) art. 248 CP RM, latura obiectivă are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de introducere pe sau scoatere de pe teritoriul Republicii Moldova a entităților care reprezintă obiectul material sau imaterial al infracțiunii analizate;

2) locul de săvârşire a infracţiunii – atât locurile stabilite pentru control vamal, cât și alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal;

3) metodele de săvârşire a infracţiunii:

a) ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop[18];
b) folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală;
c) nedeclarare;
e) declararea neautentică în documentele vamale.[19]

În ceea ce privește semnele laturii obiective a infracțiunii analizate, este admisibilă referirea la explicațiile privind latura obiectivă a infracțiunii specificate la alin. (1) art. 248 CP RM, cu ajustările de rigoare.

Încheind analiza laturii obiective a infracţiunilor prevăzute la art. 248 CP RM, vom menţiona că toate acestea sunt infracţiuni formale. Ele se consideră consumate, după caz, din momentul:

1) introducerii pe sau scoaterii de pe teritoriul Republicii Moldova a entităților care reprezintă obiectul material sau imaterial al infracțiunii (în cazul infracțiunilor prevăzute la alin. (1), (2), (5) (versiunea A a laturii obiective) și (6) art. 248 CP RM)[20];

2) neachitării în termenul stabilit a drepturilor de import (în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (3) art. 248 CP RM);

3) scoaterii de pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor (în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (4) art. 248 CP RM);

4) expirării termenului de returnare în Republica Moldova a valorilor culturale, stabilit în documentele însoţitoare (în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (5) (versiunea B a laturii obiective) art. 248 CP RM).

Latura subiectivă a infracţiunilor prevăzute la art. 248 CP RM se caracterizează prin intenţie directă. De cele mai dese ori, motivul acestor infracţiuni constă în interesul ma­terial. Totuşi, nu se exclude prezenţa altor motive: năzuinţa făptuitorului de a-şi asigura pro­p­riul consum de droguri; năzuinţa acestuia de a facilita săvâr­şi­rea altor infracţiuni (de exemplu, atunci când obiectul material al infracţiunii îl reprezintă: armele ori munițiile interzise în circuitul civil sau supuse autorizării; componentele esențiale ale armelor de foc; dispozitivele militare; materialele explozibile, nucleare sau radioactive, etc.), etc.

Subiectul infracţiunilor analizate este: 1) persoana fizică responsabilă care la momentul comiterii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).

În cazul infracțiunii prevăzute la alin. (3) art. 248 CP RM, subiect poate fi doar persoana căreia îi revine obligația de a achita drepturile de import asupra mărfurilor aflate sub supraveghere vamală, obligație stabilită de art. 1274 din Codul vamal.

Referitor la subiectul infracțiunii specificate la alin. (5) art. 248 CP RM, se impun anumite precizări. Astfel, potrivit alin. (3) art. 9 al Legii nr. 1569/2002, „persoa­nele fizice nu au dreptul de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova valori culturale”. De aici derivă concluzia că obligaţia de returnare a valorilor culturale, consemnată în alin. (5) art. 248 CP RM, îi poate reveni doar unei persoane juridice. În acelaşi timp, atât o persoană juridică, cât şi o persoană fizică pot săvârşi infracţiunea specificată la alin. (5) art. 248 CP RM atunci când vorbim despre versiunea A a laturii obiective.[21]

În alt registru, referitor la circumstanţa agravantă consemnată la lit. a) alin. (7) art. 248 CP RM – „de două sau mai multe persoane” – menţionăm că se au în vedere oricare din următoarele trei ipoteze:

1) săvârşirea infracţiunii de doi sau mai mulţi coautori;

2) săvârşirea infracţiunii de către o persoană, care întruneşte semnele subiectului infracţiunii, în comun cu una sau mai multe per­soane, care nu întrunesc aceste semne (de exemplu, nu au atins vârsta răspun­de­rii penale, sunt iresponsabile etc.);

3) săvârşirea infracţiunii de către o persoană, care întruneşte semnele subiectului infracţiunii, prin intermediul unei persoane, care nu întruneşte aceste semne (de exemplu, nu a atins vârsta răspunderii penale, este iresponsabilă etc.).

Lipsa sau prezenţa înţelegerii prealabile dintre făptuitori nu poate influenţa calificarea celor săvârşite în baza lit. a) alin. (7) art. 248 CP RM, dar poate fi luată în considerare la individualizarea pedepsei.

În cazul infracţiunii prevăzute la lit. a) alin. (7) art. 248 CP RM, făptuitorii pot realiza simultan şi integral latura obiectivă a infracţiunii. Dar, la fel de posi­bil este ca făptuitorii să o realizeze succesiv şi parţial. Important este ca aceşti făp­tui­tori să participe la săvârşirea, chiar şi parţială, a uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (1)-(6) art. 248 CP RM. Noţiunea „de două sau mai multe persoane”, în sensul consem­nat la lit. a) alin. (7) art. 248 CP RM, presupune pluralitatea de făptuitori. Iar aceşti făptuitori trebuie să aibă calitatea de autori mijlociţi (mediaţi) sau de autori ne­mij­lociţi (imediaţi) ai infracţiunii. Un autor – mediat sau imediat – al infrac­ţiu­nii, alături de o altă persoană având calitatea de organizator, instigator sau complice, nu formează conţinutul noţiunii „de două sau mai multe persoane”.

În prevederea de la lit. a) alin. (7) art. 248 CP RM legiuitorul nu indică ce­rinţa participării în comun la săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (1)-(6) art. 248 CP RM. De aceea, comiterea uneia dintre aceste infracţiuni de către o persoană, care întru­neşte semnele subiectului infracţiunii, prin intermediul unei persoane, care cu bună-ştiin­ţă nu este pasibilă de răspundere penală (din cauza vârstei, a irespon­sa­bilităţii sau din alte cauze prevăzute de legea penală), intră sub incidenţa agra­vantei examinate. În situaţia dată, deşi una dintre infracţiunile prevăzute la alin. (1)-(6) art. 248 CP RM nu e săvârşită împreună, ea se consideră totuşi săvârşită de două sau mai multe persoane.

În continuare, vom supune analizei circumstanţa agravantă consemnată la lit. b) alin. (7) art. 248 CP RM.

În această ipoteză, subiect al infracţiunii este, după caz:

1) persoana cu func­ţie de răspundere[22];

2) persoana care gestionează o organizaţie comercială, ob­ştească sau altă organizaţie nestatală[23].

Persoanele care nu posedă astfel de calităţi speciale, dar care au luat parte la comiterea infracţiunii împreună cu subiecţii speciali sus-menţionaţi, trebuie să răspundă nu în calitate de coautori, dar în calitate de organizatori, instigatori sau complici la infracţiunea prevăzută la lit. b) alin. (7) art. 248 CP RM.

În sensul dispoziţiei de la lit. b) alin. (7) art. 248 CP RM, prin „folosirea situaţiei de serviciu” se înţelege săvârşirea unor acţiuni sau inacţiuni care decurg din atribuţiile de serviciu ale făptuitorului şi care sunt în limitele competenţei lui de serviciu. Folosirea situaţiei de serviciu se poate exprima în utilizarea, după caz, a: 1) informaţiei deţinute în virtutea competenţei de serviciu; 2) semnifica­ţiei şi autorităţii funcţiei ocupate; 3) subordonării pe scară ierarhică faţă de alte persoane etc. Totodată, sub incidenţa noţiunii „folosirea situaţiei de serviciu” nu intră folosirea relaţiilor de rudenie, de afinitate sau de amiciţie, atunci când acestea nu au legătură cu funcţia ocupată.

Aplicarea răspunderii în baza lit. b) alin. (7) art. 248 CP RM exclude cali­fi­ca­rea suplimentară conform art. 327 sau 335 CP RM ori a art. 312 din Codul contravențional.

În ipoteza infracţiunii prevăzute la lit. c) alin. (7) art. 248 CP RM, valoarea mărfurilor, care constituie obiectul material (imaterial) al infracțiunii, trebuie să depășească 16000 de unități convenționale.

În ipoteza analizată, obiectul material sau imaterial al infracțiunii este reprezentat exclusiv de mărfuri în sensul pct. 1) art. 1 din Codul vamal și de lit. f) art. 2 al Legii nr. 1569/2002, nu și de entitățile care constituie obiectul material sau imaterial al infracțiunilor prevăzute la alin. (5) și (6) art. 248 CP RM.

* Acest articol a fost publicat în: Modern scientific challenges and trends: a collection scientific works of the International scientific conference (7-9 September, 2021). Warsaw: Sp. z o. o. “iScience”, 2021, p. 77-97.


[1] A se vedea: Stati V. Redimensionarea reglementării răspunderii pentru infracţiunile, săvârşite în sfera activităţii economice externe, în Codul penal al Republicii Moldova. În: Modern scientific challenges and trends: a  collection scientific works of the International scientific conference (7-9 June, 2021). Warsaw: Sp. z o. o. “iScience”, 2021, Part 1, p. 51-72.
[2] Conform pct. 1.3 al Regulamentului Departamentului Vamal al Republicii Moldova privind con­trolul vamal şi vămuirea energiei electrice la trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova, nr. 7923 din 28.10.2002*, transportarea energiei electrice prin liniile de transport electric peste frontiera vamală a Republicii Moldova nu se admite fără perfectarea actului pentru controlul vamal.
* Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 3.
[3] Dată fiind natura incorporală a energiei electrice, a energiei termice şi a energiei de alt fel, este oportun să afirmăm în raport cu ele calitatea de obiect imaterial.
[4] Nu reprezintă obiectul material al infracțiunii analizate mijloacele de transport folosite pentru transportul internaţional de pasageri sau mărfuri, inclusiv containere ori alte instalaţii de transport. Asemenea mijloace de transport pot avea rolul de mijloace de săvârşire a infracţiunilor prevăzute la art. 248 CP RM.
[5] Incunabule sunt cărţile tipărite în primii ani ai introducerii tiparului, mai precis, înainte de 31.12.1500.
[6] Pentru mai multe detalii, a se vedea: Stati V. Inconsecvența Curții Constituționale cu privire la regimul juridic al analogilor substanţelor stupefiante sau psihotrope. În: Revista Ştiinţifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”,  Seria „Științe sociale”, 2018, nr. 3, p. 3-20.
[7] Din anexa respectivă aflăm că arme de foc şi muniţii interzise se consideră: a) instrumentele şi lansatoarele militare cu efect exploziv, poziţia tarifară NM RM 9301 20 000; b) armele de foc automate, poziţia tarifară NM RM 9301 90 000; c) armele de foc camuflate sub forma unui alt obiect, ansamblurile, subansamblurile şi dispozitivele care se pot constitui şi pot funcţiona ca arme de foc, poziţia tarifară NM RM 9301 90 000; d) cartuşele cu glonţ: cu miez din materiale dure; cu semiînveliş dum-dum; cu efect trasor, perforant, incendiar; al cărui diametru este mai mic decât calibrul ţevii; cu spaţiul gol în interior, precum şi cartuşele cu alice pentru arme scurte şi pentru arme cu gaze, poziţia tarifară NM RM 9306 90 100; e) muniţiile cu proiectile expansive, poziţia tarifară NM RM 9306 90 900; f) orice dispozitiv conceput sau adaptat pentru a reduce zgomotul provocat de tragerea unui foc de armă, poziţia tarifară NM RM 9301 90 000.
[8] Se au în vedere: a) armele de foc scurte semiautomate sau cu repetiţie, poziţia tarifară NM RM 9302 00 000; b) armele de foc scurte cu o singură lovitură, cu percuţie centrală, poziţia tarifară NM RM 9302 00 000; c) armele de foc scurte cu o singură lovitură, cu percuţie circulară (marginală), cu o lungime totală mai mică de 28 de centimetri, poziţia tarifară NM RM 9302 00 000; d) armele de foc lungi semiautomate al căror încărcător sau cameră conţine mai mult de trei cartuşe, poziţia tarifară NM RM 9303 30 000; e) armele de foc lungi semiautomate al căror încărcător sau cameră conţine mai mult de trei cartuşe, al căror încărcător este inamovibil sau armele pentru care nu este garantată transformarea, printr-un utilaj curent, în arme al căror încărcător sau cameră poate să conţină mai mult de trei cartuşe, poziţia tarifară NM RM 9303 30 000; f) armele de foc lungi cu repetiţie şi semiautomate cu ţeavă lisă, a căror ţeavă nu depăşeşte 60 de centimetri, poziţia tarifară NM RM 9303 20 100; g) armele de foc civile semiautomate care au aparenţa unei arme de foc automate, poziţiile tarifare NM RM 9303 20 100, 9303 30 000, 9303 90 000; h) armele de foc lungi cu repetiţie, altele decât cele menţionate la lit. f), poziţia tarifară NM RM 9303 20 950; i) armele de foc lungi cu o singură lovitură prin ţeavă ghintuită, poziţia tarifară NM RM 9303 90 000; j) armele de foc lungi semiautomate, altele decât cele cuprinse la lit. d)-g), poziţia tarifară NM RM 9303 90 000; k) armele de foc scurte cu o singură lovitură, cu percuţie circulară (marginală), de o lungime totală mai mare sau egală cu 28 de centimetri, poziţia tarifară NM RM 9303 30 000; l) armele de foc lungi cu o singură lovitură prin ţeavă lisă, precum şi muniţia corespunzătoare, poziţiile tarifare NM RM 9303 20 100, 9303 20 950; m) armele scurte (pistol sau revolver) cu proiectile din cauciuc, precum şi muniţia aferentă, poziţia tarifară NM RM 9304 00 000; n) părţile esenţiale ale armelor de foc prevăzute la lit. a)-m), mecanismele de închidere, camera şi ţeava armelor de foc, în calitate de obiecte separate, poziţiile tarifare NM RM 9305 10 000, 9305 21 000, 9305 29 000.
[9] Această definiție reproduce definiția noțiunii „mărfuri strategice” din art. 2 al Legii nr. 1163 din 26.07.2000 cu privire la controlul exportului, reexportului, importului şi tranzitului de mărfuri strategice*.
* Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 137-138.
În art. 13417 CP RM se utilizează termeni și sintagme care nu sunt nici clare, nici previzibile: „armament”; „echipamente militare, tehnologii şi servicii aferente”; „alte produse, tehnologii şi servicii care necesită un control special în interesul securității naționale sau al politicii externe”. În astfel de condiții va fi extrem de dificil ca art. 13417 CP RM să nu fie interpretat extensiv defavorabil.
[10] Pentru mai multe detalii privind locurile stabilite pentru controlul vamal, a se vedea: Ordinul Departamentului Vamal nr. 158 din 04.08.2003 despre aprobarea şi punerea în aplicare a Regulamentului cu privire la zona de control vamal. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 186-188.
[11] Tăinuirea de controlul vamal, ca metodă de săvârşire a infracţiunii prevăzute la alin. (1) art. 248 CP RM, trebuie deosebită de faptele speci­fi­cate în alin. (3) sau (5) art. 287, alin. (2) sau (3) art. 2871 din Codul contravenţional.
[12] Nedeclararea, ca metodă de săvârşire a infracţiunii prevăzute la alin. (1) art. 248 CP RM, trebuie deosebită de fapta prevăzută la alin. (4) art. 287 din Codul contravenţional.
[13] De aceea: 1) dacă făptuitorul confecţionează şi/sau deţine declaraţia neauten­tică – în scopul prezentării acesteia către organul vamal – vom fi în prezenţa pregătirii de infracţiunea prevăzută la alin. (1) art. 248 CP RM. În astfel de cazuri, art. 361 CP RM este inaplicabil; 2) dacă făptuitorul confecţio­nează şi/sau deţine declaraţia neautentică, după care o prezintă organului vamal – vom fi în prezenţa infracţiunii consumate prevăzute la alin. (1) art. 248 CP RM. Şi în astfel de cazuri, art. 361 CP RM este inaplicabil.
Prezintă interes şi situaţiile când o persoană confecţionează şi/sau deţine decla­raţia neautentică, iar o altă persoană o prezintă organului vamal.
În cazul dat, se atestă cooperarea a două persoane la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, şi anume – a infracţiunii prevăzute la alin. (1) art. 248 CP RM. Nu poate avea un rol de sine stătător cel care, în condiţiile descrise, confecţionează şi/sau deţine declaraţia neautentică. Rolul lui este unul secundar, accesoriu, el doar contribuind la comiterea infracţiunii prevăzute la alin. (1) art. 248 CP RM. Deci, urmează a fi privit ca participant (de exemplu, complice) la această infracţiune. Nu-i poate fi imputată – substitutiv sau suplimentar – infracţiunea prevăzută la art. 361 CP RM.
În concluzie, dacă persoana numai confecţionează şi/sau deţine declaraţia neautentică, după care o transmite unei alte persoane, pentru ca aceasta să pre­zinte respectivul fals către organul vamal – prima dintre aceste persoane va fi considerată complice la infracţiunea prevăzută la alin. (1) art. 248 CP RM. În astfel de cazuri, art. 361 CP RM nu-i va putea fi reţinut la calificare.
[14] În calitate de drepturi de import, art. 117 din Codul vamal numeşte: 1) taxa vamală; 2) TVA; 3) accizele; 4) taxa pentru proceduri vamale. În pct. 26) art. 1 din Codul vamal, pe lângă aceste drepturi de import, sunt consemnate orice alte sume care se cuvin statului la importul de mărfuri, încasate de organul vamal în conformitate cu legislaţia.
[15] Este de precizat că, în alin. (5) art. 248 CP RM, este specificată metoda de ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, fără a fi menționată metoda de tăinuire de control vamal. În consecință, această normă nu poate fi aplicată în ipoteza de introducere pe sau scoatere de pe teritoriul Republicii Moldova a valorilor culturale, prin neprezentarea pentru controlul vamal a acestor valori care se trec peste frontiera vamală a Republicii Moldova, pe o cale ce împiedică examinarea şi constatarea lor, însă altfel decât prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop.
[16] Atragem atenția asupra faptului că declararea neautentică în documentele de trecere a frontierei, altele decât documentele vamale, nu este prevăzută de alin. (5) art. 248 CP RM.
[17] Atragem atenţia că teritoriul Republicii Moldova poate include ape interioare, dar nu şi ape te­ri­toriale. În general, prin „ape interioare” se înţelege canalurile, lacurile, râurile, fluviile, intrările, băile şi braţele de mare dintre proeminenţele uscatului. După cum reiese din art. 2 şi 3 ale Con­ven­ţiei ONU asupra dreptului mării, adoptate la Montego Bay la 10.12.1982*, ape teritoriale (denumite şi mare teritorială) reprezintă porţiunea de mare de o anumită lăţime care se întinde de-a lungul teritoriului unui stat şi care este supusă suveranităţii sale. În aceste condiţii, repre­zintă o inepţie menţionarea apelor teritoriale în definiţia noţiunii „teritoriul vamal al Republicii Moldova” din art. 4 din Codul vamal.
* United Nations Convention on the Law of the Sea of 10 December 1982.  http://www.un.org/depts/los/convention_agreements/texts/unclos/closindx.htm
[18] În alin. (6) art. 248 CP RM, este specificată metoda de ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, fără a fi menționată metoda de tăinuire de control vamal. Drept urmare, această normă nu poate fi aplicată în ipoteza de introducere pe sau scoatere de pe teritoriul Republicii Moldova a drogurilor, precursorilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, a substanțelor toxice și nocive, a armelor și munițiilor interzise în circuitul civil sau supuse autorizării, a componentelor esențiale ale armelor de foc, a mărfurilor strategice, a dispozitivelor militare, a materialelor explozibile, nucleare sau radioactive, prin neprezentarea pentru controlul vamal a entităților sus-menționate care se trec peste frontiera vamală a Republicii Moldova, pe o cale ce împiedică examinarea şi constatarea lor, însă altfel decât prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop.
[19] Atragem atenția asupra faptului că declararea neautentică în documentele de trecere a frontierei, altele decât documentele vamale, nu este prevăzută de alin. (6) art. 248 CP RM.
[20] In concreto, se are în vedere, după caz, momentul:
1) trecerii de facto a frontierei vamale a Republicii Moldova (în cazul introducerii entităților, care reprezintă obiectul material sau imaterial al infracțiunii, pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, sau în cazul introducerii lor pe cealaltă parte a teritoriului vamal al Republicii Moldova de pe teritoriul antrepozitelor vamale, sau în cazul în care făptuitorul nu imprimă celor săvârşite nici măcar o aparenţă de legalitate (de exemplu, în cazul în care locul de săvârșire a infracțiunii îl reprezintă alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal), presupunând scoaterea de bunuri de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova sau introducerea lor pe teritoriul antrepozitelor vamale de pe cealaltă parte a teritoriului vamal al Republicii Moldova);
2) depunerii declaraţiei vamale sau al efectuării altor opera­ţiuni vamale care denotă intenţia de a introduce sau de a scoate entități, care reprezintă obiectul material sau imaterial al infracțiunii (în cazul scoaterii unor astfel de entități de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova sau în cazul intro­ducerii lor pe teritoriul antrepozitelor vamale de pe cealaltă parte a teritoriului vamal al Republicii Moldova, presupunând că făptuitorul imprimă celor săvâr­şite o aparenţă de legalitate (de exemplu, îşi declară entitățile, care reprezintă obiectul material sau imaterial al infracțiunii, însă această decla­rare este neautentică)).
[21] În acest sens, de exemplu, conform alin. (1) art. 9 al Legii nr. 1569/2002, persoanele fizice au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova valori culturale cu condiţia prezentării organului vamal a autorizaţiei eliberate de autoritatea competentă a statului de expediere, respectării măsurilor de politică economică, achitării drepturilor de import şi declarării în modul sta­bi­lit. Alte valori din domeniul artei, literaturii, ştiinţei, culturii şi religiei pot fi introduse pe teritoriul ţării cu condiţia respectării prevederilor art. 4, 5, 7 şi 8 ale legii în cauză.
De asemenea, în conformitate cu art. 46-48 ale Legii nr. 1530 din 22.06.1993 privind ocrotirea mo­nu­mentelor*, „scoate­rea monumentelor peste hotarele Republicii Moldova se interzice. Excepţii se admit în cazul bunurilor imobile, cu avizul Parlamentului, în baza propunerilor Minis­te­rului Culturii; în cazul bunurilor mobile – cu avizul Guver­nului”; „Scoaterea temporară a monumentelor peste hotarele repub­licii în scopul de a întreţine relaţii internaţionale în domeniul culturii şi turis­mu­lui se admite în con­diţiile stabilite de organele de stat pentru ocrotirea monu­men­telor în confor­mi­tate cu legislaţia în vigoare”; „Monumentele aduse temporar în republică, ce se află în proprietatea statelor străine, organizaţiilor obşteşti şi cetă­ţenilor străini, sunt protejate de stat în condiţiile Legii privind ocrotirea monu­mentelor şi ale con­trac­telor respective şi pot fi scoase din ea la dorinţa proprietarilor în baza certifi­ca­tului care atestă aducerea lor”.*
* Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1994, nr. 1.
[22] Conform alin. (1) art. 123 CP RM, prin „persoană cu funcţie de răspundere” se înţelege „per­soana căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice”.
[23] Potrivit art. 124 CP RM, prin „persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală” se înţelege „persoana căreia, în organizaţia indicată sau într-o sub­di­viziune a acesteia, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor sau acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice”.
Mai multe despre conţinutul noţiunilor „persoană cu funcţie de răspundere” şi „persoană care ges­tio­nează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală” a se vedea în: Popov R. Subiec­tul infracţiunilor prevăzute în capitolele XV şi XVI ale Codului penal. Chişinău: CEP USM, 2012.


BIBLIOGRAFIE:

  1. Legea nr. 257 din 16.12.2020 cu privire la modificarea unor acte normative. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2020, nr. 353-357.
  2. Codul vamal. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 160.
  3. Legea nr. 1569 din 20.12.2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 185-189.
  4. Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 02.11.2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 157-160.
  5. Convention on the Means of Prohibiting and Preventing the Illicit Import, Export and Transfer of Ownership of Cultural Property 1970. Disponibil: portal.unesco.org/en/ev.php-URL_ID=13039&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html
  6. Legea nr. 141 din 21.06.2007 privind ratificarea Convenţiei asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru interzicerea şi împiedicarea operaţiunilor ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 94-97.
  7. Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 privind aprobarea Listei substanţelor stupefiante, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 16-19.
  8. Single Convention on Narcotic Drugs, 1961. Disponibil: https://www.unodc.org/unodc/en/treaties/single-convention.html?ref=menuside
  9. Convention on Psychotropic Substances, 1971. Disponibil: https://www.unodc.org/unodc/en/treaties/psychotropics.html?ref=menuside
  10. Hotărârea Guvernului nr. 1088 din 05.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor şi listelor substanţelor stupefiante, psihotrope şi precursorilor acestora, supuse controlului. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 186-188.
  11. Hotărârea Comitetului Permanent de Control asupra Drogurilor nr. 7 din 01.12.1998 „Substanţele narcotice, substanţele psihotrope, care se află sub controlul internaţional, în corespundere cu Convenţiile ONU din anii 1961, 1971 şi 1988 pe teritoriul Republicii Moldova”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr. 16-18.
  12. Legea nr. 1236 din 03.07.1997 cu privire la regimul produselor şi substanţelor nocive. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 67-68.
  13. Legea nr. 277 din 29.11.2018 privind substanțele chimice. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr. 49-58.
  14. Legea nr. 130 din 08.06.2012 privind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 222-227.
  15. Legea nr. 147 din 14.07.2017 privind regimul armamentului şi muniţiilor convenţionale, al mijloacelor speciale şi dispozitivelor militare deţinute de Armata Naţională şi de forţele militare străine aflate legal pe teritoriul Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 277-278.
  16. Ordinul Ministerului Apărării nr. 34 din 22.01.2019 cu privire la aprobarea Nomenclatorului armamentului şi muniţiilor convenţionale, dispozitivelor militare şi a mijloacelor speciale. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr. 76-85.
  17. Hotărârea Guvernului nr. 138 din 10.02.2009 cu privire la aprobarea unor reglementări tehnice. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 51-52.
  18. UN Recommendations on the Transport of Dangerous Goods – Model Regulations Twenty-first revised edition. Disponibil: https://unece.org/rev-21-2019
  19. Legea nr. 132 din 08.06.2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 229-233.
  20. Legea nr. 62 din 21.03.2008 privind reglementa­rea valutară. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 127-130.
  21. Legea nr. 120 din 04.05.2007 pentru ratificarea Acordului de amendare şi aderare la Acordul Central European de Comerţ Liber (CEFTA). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 70-73.
  22. Legea nr. 201 din 27.09.2012 pentru ratificarea Acordului privind zona de comerţ liber. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 228.
  23. Legea nr. 112 din 02.07.2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 185-199.
  24. Legea nr. 111 din 28.05.2015 pentru aderarea Republicii Moldova la Convenţia regională cu privire la regulile de origine preferenţiale pan-euro-mediteraneene. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr. 166-176.


Aflaţi mai mult despre , , , ,


Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.