Dr. Gheorghe Reniță

În Republica Moldova, fapta de manipulare a unui eveniment este incriminată în art. 242¹ din Codul penal într-o variantă-tip și într-o variantă agravată. Astfel, varianta-tip de infracţiune, prevăzută la art. 242¹ alin. (1) din Codul penal al Republicii Moldova, constă în încurajarea, influenţarea sau instruirea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv, cu scopul de a obţine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană. Această conduită se pedepsește cu amendă de la 2.350 la 4.350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 6.000 la 9.000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

În varianta sa agravată, prevăzută la art. 242¹ alin. (2) din Codul penal al Republicii Moldova, manipularea unui eveniment poate fi comisă de un antrenor, un agent al sportivului, un membru al juriului, un proprietar de club sportiv sau de o persoană care face parte din conducerea unei organizaţii sportive. În această situație, doar persoana fizică se pedepsește cu amendă de la 3.350 la 5.350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 4 la 7 ani.

Astfel, persoana care încurajează, instruiește sau influențează un participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să aibă o conduită care ar vicia evenimentul respectiv, cu scopul de a obţine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, va răspunde penal în conformitate cu art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova.

La rândul său, participantul la un eveniment sportiv sau de pariat nu trebuie să fie „ascultător” și să urmeze instrucțiunile de a vicia evenimentul sportiv sau de pariat în care evoluează. Acesta are obligația de a raporta orice influență necorespunzătoare federațiilor de resort sau altor structuri sub egida cărora se desfășoară evenimentul. Așa au procedat sportivii abordați de către făptuitor în cazul Gluhoi și alții[1], care, în scurt timp după ce au primit pe Facebook mesaje de la G.N. cu propunerea de a manipula evenimentul sportiv la care participau, au anunțat Federația Internațională de Tenis.

În Republica Moldova, dacă participantul la un eveniment sportiv sau de pariat nu-și va îndeplini obligația în discuție și va adopta conduita cerută de subiectul infracțiunii prevăzute la art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova, atunci acesta poate fi tras la răspundere disciplinară/contractuală atât pentru neraportare, cât și pentru comportamentul său contrar principiului fair-play din cadrul evenimentului, dar nu la răspundere penală.

Preluând terminologia legislatorului elvețian, am putea spune că subiectul infracțiunii prevăzute la art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova comite o „manipulare indirectă”, iar participantul la un eveniment sportiv sau de pariat – o „manipulare directă”[2].

În ipoteza în care participantul la un eveniment sportiv/de pariat va adopta conduita cerută de subiectul infracțiunii de manipulare a unui eveniment ca rezultat al aplicării violenței fizice sau psihice, trebuie să analizăm posibilitatea excluderii răspunderii disciplinare/contractuale. În acest sens, intensitatea violenței trebuie să fie de așa natură, încât să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin întreprinderea de către participantul la un eveniment sportiv/de pariat a unor acţiuni/inacțiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului în care el evoluează. Ne putem imagina o situație în care, înainte de începerea meciului, unui sportiv i se aduce la cunoștință că făptuitorul îi va ucide copiii/soția sau alte persoane/rude apropiate (iar această amenințare este una reală, e.g., făptuitorul este un recidivist care se află în preajma lor cu o armă) dacă nu va urma instrucțiunile de a vicia evenimentul la care participă. În acest caz, persoana a fost pusă în situaţia în care nu a mai avut resursele psihice necesare pentru a rezista amenințării, fapt ce exclude vinovăția. Așadar, participantul la un eveniment sportiv sau de pariat nu trebuie tras la răspundere în cazul în care se constată că în urma influenței infracționale exercitate el nu putea să-şi dirijeze conduita.

Cu privire la răspunderea participantului la un eveniment sportiv/de pariat, de exemplu, reținem că, în conformitate cu art. 59 denumit „Manipularea rezultatelor unui meci (meciul trucat)” din Codul disciplinar al Federației Moldovenești de Fotbal (ediția din 2020)[3], constitute abatere disciplinară manipularea rezultatului meciului, adică aranjamentul intenționat, acțiune sau omisiune care vizează o modificare necorespunzătoare a rezultatului sau a cursului unei competiții sportive pentru a elimina integral sau parțial natura imprevizibilă a competiției sportive și a obține un avantaj necuvenit pentru sine sau pentru alte persoane.

În mare parte, această definiție este preluată din art. 3 alin. (4) din Convenția Consiliului Europei privind manipularea în competițiile sportive. Diferența constă în faptul că Convenția în discuție operează cu noțiunea de „manipulare în competiții sportive”, care este mai potrivită decât cea de „manipulare a rezultatului meciului” din art. 59 din Codul disciplinar al Federației Moldovenești de Fotbal.

Articolul 59 alin. (1) din Codul disciplinar al Federației Moldovenești de Fotbal oferă câteva scenarii de manipulare a meciurilor. Acesta distinge între:

a) acțiuni în afara terenului de joc: orice acord sau conspirație între un match-fixer și orice altă persoană care este îndreptat spre influențarea sau modificarea ilegală a rezultatului unui meci; acceptarea, acordarea, oferirea, promiterea, primirea sau solicitarea oricăror avantaje pecuniare sau de altă natură în legătură cu manipularea meciurilor;
b) acțiuni pe terenul de joc: pierderea deliberată a unui meci sau a unei etape din meci (g., acordarea de goluri, acordarea de cartonașe galbene și roșii, acordarea de penalizări etc.); evoluția intenționat slabă a unui jucător de fotbal în timpul meciului (e.g., apărarea sau atacul slab); aplicarea greșită a legilor jocului de către arbitru și/sau alt oficial al meciului (e.g., acordarea eronată a cartonașelor roșii și galbene, penalizări); intervenția în joc, pe suprafața de joc sau la vreun echipament (e.g., tăierea sursei de energie a unui stadion de fotbal); acordul de a primi compensații de la un terț în schimbul obținerii unui rezultat pozitiv într-un meci sau competiție (e.g., acceptarea unui bonus de la o terță parte care ar dori să ofere o anumită „motivație suplimentară” unui jucător sau arbitru);
c) omisiuni: inacțiuni pe teren atunci când în baza legilor jocului se cere de a acționa (g., neacordarea de cartonașe roșii și galbene, penalități); nerespectarea obligației de a raporta imediat o abordare de manipulare a rezultatelor meciului, incident sau suspiciune; nedenunțarea imediată la FMF a comportamentelor ce intră sub incidența dispozițiilor prezentului articol.

Această listă nu este exhaustivă, ci exemplificativă. Pe scurt, art. 59 din Codul disciplinar al FMF trebuie să fie aplicabil în cazul comiterii unor acțiuni sau inacțiuni care afectează parcursul sau rezultatul unei competiții sportive. Practic, în raport cu toate evenimentele sportive sau de pariat trebuie să existe regulamente/coduri care să sancționeze disciplinar/contractual conduita participantului contrară principiului fair-play.

În legătură cu această constatare, trebuie să punem în discuție problema dacă nu există vreo discriminare (din perspectiva răspunderii) dintre subiectul infracțiunii prevăzute la art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova și participantul la un eveniment sportiv sau de pariat. Aceasta, mai ales, în condițiile în care acțiunea de încurajare a unui participant la un eveniment sportiv sau de pariat reprezintă, în fapt, o instigare, în sensul art. 42 alin. (4) din Codul penal al Republicii Moldova (conform căruia „[s]e consideră instigator persoana care, prin orice metode, determină o altă persoană să săvârșească o infracţiune”), iar acțiunea de instruire constituie, la rândul ei, o modalitate a complicității, potrivit alin. (5) al aceluiași articol (care prevede că „[s]e consideră complice persoana care a contribuit la săvârșirea infracţiunii prin sfaturi, indicaţii, prestare de informaţii, acordare de mijloace sau instrumente ori înlăturare de obstacole, precum şi persoana care a promis dinainte că îl va favoriza pe infractor, va tăinui mijloacele sau instrumentele de săvârșire a infracţiunii, urmele acesteia sau obiectele dobândite pe cale criminală ori persoana care a promis din timp că va procura sau va vinde atare obiecte”). Rezultă că subiectul infracțiunii prevăzute la art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova poate să răspundă penal pentru instigarea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să comită o abatere disciplinară/contractuală, precum și pentru complicitate la comiterea abaterii în discuție.

Astfel, instigatorul sau complicele va răspunde penal, însă autorul, care nemijlocit a viciat evenimentul sportiv sau de pariat la care a participat, va răspunde disciplinar/contractual. Oare această concepție este conformă cu principiul egalității în fața legii?

O problemă similară a fost ridicată în fața Curții Constituționale a României, deși într-un alt context. Astfel, începând cu 1 februarie 2014, în România a intrat în vigoare un nou Cod penal[4]. Acest act normativ a scos din sfera ilicitului penal practicarea prostituției. Totuși, răspunderea penală pentru proxenetism este prevăzută la art. 213 din Cod. Alineatul (1) al acestui articol stabilește că determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane se pedepseşte cu închisoarea de la doi la șapte ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. În opinia Curții Constituționale a României, critica privind încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări – pe motiv că, deşi persoana care practică prostituţia nu răspunde penal, instigatorul şi complicele răspund, fiind încălcat principiul egalităţii, care presupune aceeaşi pedeapsă pentru toți participanții la infracţiune – nu poate fi reținută. Curtea Constituțională a României a constatat că nu este vorba de una şi aceeaşi faptă, la care să participe atât autorul, adică persoana care se prostituează, cât şi cel care determină sau înlesneşte practicarea prostituţiei, întrucât participarea la prostituţie sub forma instigării sau a complicităţii este incriminată distinct ca faptă autonomă în raport cu care ar putea exista acte distincte de participaţie. Proxenetul este autorul unei infracţiuni de sine stătătoare, nefiind aplicabile dispoziţiile cu privire la participația penală prin raportare la practicarea prostituţiei, care nu constituie infracţiune conform noului Cod penal al României, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii[5].

De asemenea, cu privire la legislația Republicii Moldova, un avocat a susținut într-o excepţie de neconstituţionalitate adresată Curții Constituționale a Republicii Moldova că cel care îndeamnă sau determină ori cel care înlesneşte practicarea prostituţiei trebuie să răspundă penal în baza art. 220 din Codul penal al Republicii Moldova. La rândul ei, persoana care practică prostituţia poate fi trasă la răspundere contravenţională conform art. 89 din Codul contravenţional al Republicii Moldova. Astfel, în opinia autorului excepției de neconstituţionalitate, există un tratament discriminatoriu, de vreme ce prima persoană este considerată infractor, iar cea de-a doua contravenient. Prin Decizia nr. 49 din 31 mai 2018, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a precizat că principiul egalității este încălcat atunci când se aplică un tratament diferențiat în situaţii similare, fără să existe o justificare obiectivă şi rezonabilă. În acest sens, ea a notat:

„49. Incriminarea faptei de proxenetism constituie un mijloc de protecţie a persoanelor vulnerabile din punctul de vedere al exploatării sexuale. În schimb, în cazul art. 89 din Codul contravenţional al Republicii Moldova, persoana ia decizia de a practica prostituţia, fără a fi exploatată de proxenet. Din acest motiv, este firesc ca proxenetismul să fie sancţionat mai dur decât practicarea prostituţiei.
50. Prin urmare, persoana care comite fapta de proxenetism nu se află într-o situaţie similară cu persoana care practică prostituţia. Fapta incriminată de art. 220 din Codul penal al Republicii Moldova şi, respectiv, fapta prevăzută la art. 89 din Codul contravenţional diferă atât din perspectiva materialităţii lor, cât şi din perspectiva gradului de prejudiciabilitate. […]
5.1 Mai mult, în contextul infracţiunii de proxenetism, persoana care este convinsă să practice prostituţia are calitatea de victimă a infracţiunii prevăzute la art. 220 din Codul penal al Republicii Moldova. […]
52. În consecinţă, Curtea consideră nefondată critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate privind pretinsa încălcare a principiului egalităţii”[6].

Raționamentele celor două Curți Constituționale pot fi extrapolate, cu ajustările de rigoare, și în raport cu dilema antamată de noi. Subiectul infracțiunii de manipulare a unui eveniment și participantul la un eveniment sportiv sau de pariat se află în situații distincte și, prin urmare, nu pot pretinde aplicarea unui tratament identic. Egalitatea între persoane presupune un tratament egal în situații egale sau similare. Situațiile diferite trebuie tratate în mod diferit.

În particular, subiectul infracțiunii prevăzute la art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova și, respectiv, participantul la un eveniment sportiv sau de pariat comit acțiuni diferite. Primul îi inoculează celui din urmă decizia de a vicia evenimentul în care acesta evoluează. Făptuitorul ar putea „folosi” participantul la un eveniment sportiv/de pariat ca „obiect” sau ca „mijloc” pentru a obţine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, adică pentru realizarea unui scop infracțional. Dar „persoanele trebuie tratate ca subiecte, nu ca obiecte”[7] sau ca mijloace.

Desigur, nu este exclus ca între subiectul infracțiunii de manipulare a unui eveniment și sportivul sau persoana care participă la un eveniment de pariat să existe o „cooperare” acceptată și bine pusă la punct, nu o exploatare din partea primului. Mai mult, este posibil ca inițiativa de a vicia un eveniment sportiv sau de pariat să vină chiar de la o persoană care participă la asemenea evenimente, iar subiectul infracțiunii prevăzute la art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova să sprijine această propunere prin încurajarea persoanei sau prin oferirea de instrucțiuni, ca mai apoi să obțină câștig la casele de pariuri. Prin urmare, trebuie să abordăm oportunitatea stabilirii răspunderii penale pentru participantul la un eveniment sportiv sau de pariat care va întreprinde acţiuni/inacţiuni susceptibile să vicieze (manipuleze) evenimentul în care evoluează.

Deocamdată, cu privire la sancțiunile aplicabile participantului la un eveniment sportiv sau de pariat, cu titlu exemplificativ, reținem că, art. 76 din vechiul Cod disciplinar al Federației Moldovenești de Fotbal[8] (care a fost în vigoare până la aprobarea pe 6 martie 2020 de către Comitetul executiv al FMF a unui nou Cod disciplinar) sancționa orice persoană care participa la denaturarea rezultatului unui meci într-un mod care contravine eticii sportive cu suspendarea de la meci şi cu amendă minimă de 8.000 de dolari SUA (maximul amenzii fiind de 200.000 de dolari SUA). De asemenea, se aplica o interdicţie de desfăşurare a oricărei activităţi fotbalistice; în cazuri grave, această sancțiune era aplicată pe viaţă.

Apropo, în baza acestei norme, pentru manipularea mai multor meciuri din campionatul național de fotbal al Republicii Moldova, ediția din 2010-2011, Curtea Națională de Arbitraj Sportiv de pe lângă Federația Moldovenească de Fotbal le-a aplicat persoanelor vinovate următoarele sancțiuni: 1) președintelui de onoare al clubului sportiv implicat – amendă în mărime de 15.000 de dolari SUA și interdicția de a desfășura orice activitate fotbalistică pe un termen de 5 ani; 2) antrenorului echipei – amendă în mărime de 8.000 de dolari SUA și interdicția de a desfășura orice activitate fotbalistică pe un termen de 2 ani. În acest caz, președintele de onoare al unui club sportiv vizat le-ar fi spus mai multor jucători de fotbal că nu le va achita salariul dacă nu vor urma instrucțiunile sale și ale antrenorului echipei ca să piardă anumite meciuri, iar cei care urmau instrucțiunile erau apoi premiați cu câte 1.000 de lei[9].

În continuare, reținem că în baza art. 59 alin. (2) din Codul disciplinar al Federației Moldovenești de Fotbal din 2020 și pct. 47 din Anexa la Cod, pentru tentativa manipulării rezultatului unui meci, inclusiv al unei părți a acestuia, se aplică cumulativ următoarele sancțiuni:

(i) pentru oficiali, arbitri, jucători, antrenori persoane fizice – amendă de la 50.000 de lei (limita maximă a amenzii este de 2 milioane de lei) și suspendarea din activitatea fotbalistică minimum pentru 1 (un) an;
(ii) pentru persoane juridice (cluburi) – amendă de la 200.000 de lei, depunctare minim 6 puncte, excluderea din campionatul actual și retrogradarea echipei clubului într-o divizie imediat inferioară.

Pentru organizarea manipulării rezultatului unui meci, inclusiv al unei părți a acestuia, se aplică, în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol și pct. 48 din Anexa la Codul disciplinar al FMF din 2020, următoarele sancțiuni:

(i) pentru oficiali, arbitri, jucători, antrenori persoane fizice – amendă de la 50.000 de lei și suspendarea jucătorului de la 1 (un) an până la 2 (doi) ani sau suspendarea jucătorului din activitatea fotbalistică de la 3 (trei) ani sau pe viață;
(ii) pentru persoane juridice (cluburi) – amendă de la 500.000 de lei, 15 puncte (depunctarea echipei), anularea trofeelor sportive, excluderea din campionatul actual sau retrogradarea într-o divizie imediat inferioară.

Relativ recent, mai exact – pe 4 august 2020, Comitetul de etică al Federației Moldovenești de Fotbal a sancționat trei fotbaliști de la CSF „Speranța Nisporeni” cu o interdicție de a desfășura orice activitate fotbalistică pe un termen de un an. S-a reținut că sportivii vizați ar fi manipulat rezultatul unui meci de fotbal din Divizia Națională de Fotbal a Republicii Moldova (care a avut loc pe 22 iulie 2020) la care au participat. Totodată, echipa adversă de fotbal – FC „Florești” – a fost avertizată[10]. Este primul caz din Republica Moldova în care a fost sancționat un club sportiv.

În plan comparat, art. 61 din Regulamentul disciplinar al Federației Române de Fotbal[11] prevede că oricine conspiră sau face înţelegeri pentru a influența rezultatul unui joc într-o manieră incompatibilă cu etica sportivă şi principiile de conduită prevăzute de acest regulament va fi sancţionat cu interzicerea oricărei activităţi legate de fotbal de la 1 la 2 ani şi cu o penalitate sportivă de minim 200.000 de lei (RON).

La nivel european, în baza art. 6 din Regulamentul disciplinar al UEFA, cel care va întreprinde acțiuni/inacțiuni (prevăzute la art. 12 din același Regulament) susceptibile să afecteze integritatea și imprevizibilitatea unei competiții sportive poate fi sancționat, între altele, cu interdicția de a desfășura orice activitate fotbalistică (chiar și pe viață) și cu amendă. Amenda nu trebuie să fie mai mică de 100 de euro și nu poate depăși suma de 1.000.000 de euro. În cazul persoanelor fizice, amenda nu poate depăși 100.000 de euro[12].

În baza acestei prevederi au fost sancționați mai mulți sportivi[13] (e.g., Emanuel Briffa[14], Kyle Cesare[15], Kevin Sammut[16], Samir Arab[17]), antrenori (e.g., Nikolce Zdraveski[18], Ion Viorel[19]), arbitri (e.g., Oleg Oriekhov[20]), manageri de cluburi (e.g., Aleksandar Zabrcanec[21]), cluburi sportive (e.g., Pobeda[22], Metalist[23], Beşiktaş[24], Fenerbahçe[25], Eskişehirspor[26], Sivasspor[27], Panathinaikos[28], Skënderbeu[29]).

În 2018, UEFA[30] i-a aplicat clubului sportiv „Skënderbeu”, pentru aranjarea meciurilor de fotbal, amenda maximă de un milion de euro și o interdicţie de 10 ani de a participa la campionatele europene. S-a accentuat că „nimeni în istoria fotbalului nu a mai aranjat meciurile într-un asemenea mod”[31]. Acest club sportiv ar fi fost implicat în cel puțin 53 de meciuri trucate, în perioada 2010-2016. Este vorba de meciuri din campionatul intern al Albaniei și din cupele europene, cu adversari precum Dinamo Zagreb, Sporting Lisabona, Lokomotiv Moscova și Crusaders[32]. Pe 12 iulie 2019, CAS a menținut sancțiunile aplicate, precizând că acestea sunt justificate și proporționale în raport cu faptele comise[33]. Este cea mai aspră „condamnare” menținută vreodată de Curtea de Arbitraj din Lausanne pentru meciuri aranjate. Astfel, s-a reconfirmat optica „toleranță zero” față de faptele ce atentează la integritatea și imprevizibilitatea evenimentelor sportive și, totodată, s-a transmis un semnal puternic în vederea prevenirii și combaterii meciurilor aranjate.

La nivel internațional, art. 18 alin. (1) din Codul disciplinar al FIFA[34] stabilește că orice persoană care, direct sau indirect, printr-o acțiune sau omisiune, influențează sau manipulează în mod ilegal cursul, rezultatul sau orice alt aspect al unui meci și/sau al unei competiții sau conspiră ori încearcă să facă acest lucru prin orice mijloace, va fi sancționat cu o interdicție de minim cinci ani de a participa la orice activitate legată de fotbal, precum și cu o amendă de cel puțin 100.000 de franci elvețieni (CHF). În cazuri grave, interdicția de a participa la orice activitate legată de fotbal va fi aplicată pe viaţă[35]. Din art. 4 al aceluiași Cod aflăm că limita maximă a amenzii este de un milion de franci elvețieni (CHF).

Șirul unor astfel de exemple poate fi continuat și în raport cu alte ramuri de sport sau evenimente de pariat. Totuși, din toate aceste exemple, este cert că sancțiunile aplicabile participantului la un eveniment sportiv sau de pariat pot depăși limitele amenzii penale, precum și cele ale privării de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, prevăzute de art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova. Tratamentul sancționator al participantului la un eveniment sportiv sau de pariat poate fi, în unele cazuri, mai dur decât cel aplicat subiectului infracțiunii de manipulare a unui eveniment. Este adevărat că, în baza prevederilor disciplinare/contractuale, participantul la un eveniment sportiv sau de pariat nu poate fi lipsit de libertate. Dar pedeapsa închisorii nu pare a fi cea mai potrivită pentru a curma faptele care produc un efect viciat asupra unui eveniment sportiv sau de pariat. Alte sancțiuni ar putea fi mai adecvate. Intuim că amenzile exorbitante aplicabile participanților la un eveniment sportiv sau de pariat se datorează sumelor uriașe de bani care roiesc în jurul acestor evenimente și venitului obținut de către aceștia.

În cazul Skënderbeu, pentru a argumenta proporționalitatea amenzii de un milion de euro, UEFA a făcut trimitere la venitul total obținut de acest club sportiv din diferite meciuri, i.e. de circa opt milioane de euro[36].

În doctrină s-a susținut că „o amendă de câteva mii de euro poate genera ruinarea unei mici întreprinderi, dar totodată poate părea ca o «gură de apă în deșert» pentru o companie transnațională”[37]. Ajustând acest citat, putem afirma că, într-adevăr, uneori, sancțiunile pecuniare pot să nu-i „sperie” pe participanții la un eveniment sportiv și/sau de pariat, în special, cluburile sportive, și să nu inhibe dorința de a comite pe viitor fapte care ar afecta parcursul sau rezultatul evenimentului în care aceștia evoluează. În schimb, interdicția pe o perioadă îndelungată sau chiar pe viață de a desfășura activitatea sportivă sau o activitate de altă natură este văzută de către persoanele în discuție ca o „condamnare la moarte”[38].

Sub acest aspect, E. Musco relevă că „[s]uspendarea activității sportive, activitate generatoare de succes, bani și glorie, are un puternic efect de descurajare și este mult mai simțitor decât cel al unei pedepse penale, care până la urmă poate fi mai redus”[39].

De asemenea, M.A. Procopeț și D.M. Jubrin punctează că „[s]ancțiunile sportive (a se citi – disciplinare – n.a.) pot fi mai efective decât pedepsele penale, e.g., pentru majoritatea lipsirea de dreptul de a desfășura orice activitate legată de fotbal ar reprezenta pierderea mijloacelor de existență și ar dicta schimbarea profesiei”[40].

Aceste păreri sunt valabile și în raport cu evenimentele de altă natură care oferă ocazii de a paria.

Așadar, în cumul, sancțiunile disciplinare/contractuale aplicabile participantului la un eveniment sportiv sau de pariat sunt disuasive.

Totuși, propunem instituirea răspunderii penale pentru participantul la un eveniment sportiv sau de pariat care va adopta conduita cerută de către subiectul infracțiunii prevăzute la art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova, având în vedere faptul că:

1) răspunderea disciplinară aplicată de organizațiile sportive sau de altă natură nu exclude răspunderea penală, civilă sau administrativă (e.g., art. 7 din Convenția Consiliului Europei privind manipularea în competițiile sportive);
2) manipularea unui eveniment sportiv sau de pariat de către participantul implicat direct (pe teren, pe ring, pe scenă) în asemenea evenimente este suficient de gravă ca să atragă incidența legii penale ca ultima ratio;
3) Uniunea Europeană (e.g., Rezoluţia Parlamentului European din 14 martie 2013 referitoare la aranjarea meciurilor și corupția în sport[41]; Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la o abordare integrată a politicii în domeniul sportului: bună guvernanță, accesibilitate și integritate[42]) și Consiliul Europei (e.g., art. 15 din Convenția[43] Consiliului Europei privind manipularea în competițiile sportive[44]) solicită statelor membre incriminarea faptelor ce atentează la integritatea și imprevizibilitatea evenimentelor sportive;
4) în baza legii penale poate fi aplicată, în prezența anumitor condiții, confiscarea specială sau confiscarea extinsă, fapt care ar lipsi persoana de o parte semnificativă din bunuri;
5) spre deosebire de federațiile de sport sau alte entități sub egida cărora se desfășoară evenimente sportive și/sau de pariat susceptibile de a fi manipulate, organul de urmărire penală (în speță, Procuratura Anticorupție a Republicii Moldova) dispune de un arsenal bine dotat de mijloace procesuale de a investiga (în particular, prin intermediul măsurilor speciale de investigație, e.g., interceptarea și înregistrarea comunicărilor), de a preveni și combate manipularea unor evenimente sportive și/sau de pariat, fapte care au un caracter latent și, de regulă, vizează actori care nu au niciun interes să divulge fapta;
6) procesul penal oferă persoanei garanții efective (spre deosebire de procedura disciplinară, procesul penal implică standarde mai înalte) și se desfășoară după reguli previzibile; și
7) majoritatea statelor au stabilit răspunderea penală pentru manipularea unui eveniment sportiv sau de pariat, inclusiv de către participantul implicat nemijlocit în asemenea evenimente.

Din aceste motive, recomandăm completarea art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova cu un nou alineat, cu următorul conținut: „[s]ăvârșirea de către participantul la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat a unor acțiuni sau inacțiuni care ar produce un efect manipulat asupra parcursului sau asupra rezultatului evenimentului respectiv, cu scopul de a obține o remunerație necuvenită pentru sine sau pentru o altă persoană, se pedepseşte cu […]”.

În virtutea principiului simetriei juridice, pentru fapta în discuție ar trebui stabilite aceleași pedepse ca și în cazul infracțiunii corelative prevăzute la art. 242¹ alin. (1) din Codul penal al Republicii Moldova. În această ipoteză, răspunderea penală trebuie aplicată ca ultim resort (ultima ratio), adică doar dacă sancțiunile disciplinare nu ar putea fi suficiente/eficace.

*Acest articol a fost publicat în: Analele Universităţii din Bucureşti. Seria Drept, 2021, p. 67-77.

[1] Sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 10 decembrie 2018. Dosarul nr. 1-163/18. Disponibil: https://bit.ly/3aYeRnQ (accesat pe 27.08.2020)
[2] Boss Ph.V. Manipulation de compétitions sportives (match fixing): aspects pénaux de la nouvelle Loi fédérale sur les jeux d’argent. În: Forumpoenale, 2019, no. 1, p. 52-57.
[3] Codul disciplinar al Federației Moldovenești de Fotbal (redacția anului 2020). Disponibil: https://bit.ly/2RyFWWZ (accesat pe 27.08.2020)
[4] Codul penal al României nr. 286 din 17 iulie 2009. În: Monitorul Oficial al României, 2009, nr. 510.
[5] Decizia Curții Constituționale a României nr. 874 din 15 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) din Codul penal. În: Monitorul Oficial al României, 2016, nr. 170.
[6] Decizia Curții Constituționale a Republici Moldova nr. 49 din 31 mai 2018 de inadmisibilitate a sesizării nr. 62g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 220 din Codul penal (proxenetismul). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 285-294.
[7] Papuc T. Principiul proporționalității. Teorie și jurisprudența Curții de la Strasbourg. București: Solomon, 2019, p. 31.
[8] Codul disciplinar al Federației Moldovenești de Fotbal (ediția 2003). Disponibil: https://bit.ly/34Ef1yl (accesat pe 27.08.2020)
[9] Decizia din 7 mai 2012 a Curții de Arbitraj Sportiv de pe lângă Federația Moldovenească de Fotbal. Dosarul nr. 1/2012. Nepublicată.
[10] Hotărârea Comitetului de etică al FMF din 4 august 2020. Nepublicată; Trei fotbaliști din Divizia Națională au fost suspendați de la toate activitățile fotbalistice pentru o perioadă de un an pentru meciuri trucate. Disponibil: https://bit.ly/3gY8rbf (accesat pe 27.08.2020)
[11] Regulamentul disciplinar al Federației Române de Fotbal. Disponibil: https://bit.ly/2RYKuGD (accesat pe 27.08.2020)
[12] United European Football Association, Disciplinary Regulations, Edition 2019. Disponibil: https://goo.gl/pYkF2Y (accesat pe 27.08.2020)
[13] Case of N. & V. v. UEFA, Arbitration CAS 2010/A/2266, Award of 5 May 2011. Disponibil: https://bit.ly/2W2LLO3 (accesat pe 27.08.2020)
[14] UEFA bans six Malta under-21 players for match-fixing offences. Disponibil: https://bit.ly/3aGwwzo (accesat pe 27.08.2020)
[15] UEFA bans six Malta under-21 players for match-fixing offences. Disponibil: https://bit.ly/3aGwwzo (accesat pe 27.08.2020)
[16] Case of Kevin Sammut v. UEFA, Arbitration CAS 2013/A/3062, Award of 28 May 2014. Disponibil: https://bit.ly/3azFLkV (accesat pe 27.08.2020)
[17] Case of Samir Arab v. UEFA, Arbitration CAS 2018/A/5800. Award of 14 November 2018. În: Bulletin TAS/CAS Bulletin, 2019, no. 1, p. 111-120. Disponibil: https://bit.ly/2xZMCab (accesat pe 27.08.2020)
[18] Case of FK Pobeda, Aleksandar Zabrcanec, Nikolce Zdraveski v. UEFA, Arbitration CAS 2009/A/1920, Award of 15 April 2010. Disponibil: https://bit.ly/2VStd2P (accesat pe 27.08.2020)
[19] Ion Viorel v. Romanian Football Federation, Arbitration CAS 2017/A/4947, Award of 6 October 2017. Disponibil: https://bit.ly/3bFLI1a (accesat pe 27.08.2020)
[20] Case of Oleg Oriekhov v. UEFA, Arbitration CAS 2010/A/2172, Award of 18 January 2011. Disponibil: https://bit.ly/3eTUElu (accesat pe 27.08.2020)
[21] Case of FK Pobeda, Aleksandar Zabrcanec, Nikolce Zdraveski v. UEFA, Arbitration CAS 2009/A/1920, Award of 15 April 2010. Disponibil: https://bit.ly/2VStd2P (accesat pe 27.08.2020)
[22] Case of FK Pobeda, Aleksandar Zabrcanec, Nikolce Zdraveski v. UEFA, Arbitration CAS 2009/A/1920, Award of 15 April 2010. Disponibil: https://bit.ly/2VStd2P; Leuba J.-S. Match-Fixing. FK Pobeda et al. v. UEFA (CAS 2009/A/1920). În: The International Sports Law Journal, 2010, iss. 3-4, p. 162-165; Leuba J.-S. Match-Fixing: FK Pobeda et al. v. UEFA (CAS 2009/A/1920). În: Anderson P.M., Blackshaw I.S., Siekmann R.C.R., et al. (eds.). Sports Betting: Law and Policy. Hague: T.M.C. Asser Press, 2012, p. 162-172; Leuba J.-S. Match Fixing. În: Wild A. (ed.). CAS and Football: Landmark Cases. Hague: T.M.C. Asser Press, 2012, p. 209-226.
[23] Case of Public Joint-Stock Company “Football Club Metalist” v. UEFA & PAOK FC, Arbitration CAS 2013/A/3297, Award of 29 November 2013. Disponibil: https://bit.ly/2VPZNCp (accesat pe 27.08.2020)
[24] Case of Besiktas Jimnastik Kulübü v. UEFA, Arbitration CAS 2013/A/3258, Award of 23 January 2014. Disponibil: https://bit.ly/2yAZseX (accesat pe 27.08.2020)
[25] Case of Fenerbahçe Spor Kulübü v. UEFA, Arbitration CAS 2013/A/3256, Award of 11 April 2014. Disponibil: https://bit.ly/2VxmGMb (accesat pe 27.08.2020)
[26] Case of Eskişehirspor Kulübü v. UEFA, Arbitration CAS 2014/A/3628, Award of 2 September 2014. Disponibil: https://bit.ly/2yEkppc (accesat pe 27.08.2020)
[27] Case of Sivasspor Kulübü v. UEFA, Arbitration CAS 2014/A/3625, Award of 3 November 2014. Disponibil: https://bit.ly/3byCtzI (accesat pe 27.08.2020)
[28] Case of Panathinaikos FC v. UEFA & Olympiakos FC, Arbitration CAS 2015/A/4151, Award of 26 November 2015. Disponibil: https://bit.ly/2VvJzzp (accesat pe 27.08.2020)
[29] Case of Klubi Sportiv Skenderbeu v. UEFA, Arbitration CAS 2016/A/4650, Award of 21 November 2016. Disponibil: https://bit.ly/2Vx25aB (accesat pe 27.08.2020)
[30] UEFA v. KF Skënderbeu. Ethics and Disciplinary Inspector Report. Disponibil: https://bit.ly/2xTQfOv (accesat pe 27.08.2020)
[31] Ibidem.
[32] Ibidem.
[33] The Court of Arbitration for Sport has dismissed the appeal filed by the KS Skënderbeu. Media release. Disponibil: https://bit.ly/2SbO4NH (accesat pe 27.08.2020)
[34] FIFA Disciplinary Code (2019 edition). Disponibil: https://bit.ly/3b7FjLN (accesat pe 27.08.2020)
[35] De exemplu, vezi: FIFA bans eight for life over match-fixing. Disponibil: https://bit.ly/2VX09Hy (accesat pe 27.08.2020); FIFA ban Kenyan trio and Ugandan player for match-fixing. Disponibil: https://bit.ly/2xddVgN (accesat pe 27.08.2020)
[36] UEFA v. KF Skënderbeu. Ethics and Disciplinary Inspector Report. Disponibil: https://bit.ly/2xTQfOv (accesat pe 27.08.2020)
[37] Delage P.-J. Brèves propositions pour une effectivité de la responsabilité pénale des personnes morales. În: Droit Pénal, 2005, no. 2, p. 13.
[38] Cea mai mare pedeapsă din istoria UEFA: 10 ani de suspendare pentru clubul vinovat de blaturi în Europa. Disponibil: https://bit.ly/2VDStef (accesat pe 27.08.2020)
[39] Musco E. El fraude en la actividad deportiva. În: Revista Penal, 2001, no. 7, p. 89.
[40] Прокопец М.А. и Жубрин Д.М. Борьба с договорными матчами (на примере практики УЕФА и Спортивного арбитражного суда в г. Лозанна). B: Спорт: экономика, право, управление, 2012, № 2, c. 23.
[41] European Parliament resolution of 14 March 2013 on match-fixing and corruption in sport (2013/2567(RSP)). Disponibil: https://goo.gl/9nsEnq (accesat pe 27.08.2020)
[42] European Parliament resolution of 2 February 2017 on an integrated approach to Sport Policy: good governance, accessibility and integrity (2016/2143(INI)). Disponibil: https://goo.gl/zjYc41 (accesat pe 27.08.2020)
[43] În conformitate cu art. 15 din Convenția Consiliului Europei privind manipularea în competițiile sportive, „[f]iecare Parte va prevedea ca legislaţia sa naţională să supună sancţiunilor penale manipularea competiţiilor sportive, în cazul în care sunt implicate practici de constrângere, de corupţie şi necinstite, după cum sunt definite în legislaţia naţională”.
[44] Council of Europe Convention on the Manipulation of Sports Competitions, Magglingen/Macolin, 18.IX.2014 (CETS No. 215). Disponibil: https://goo.gl/j9NVQw (accesat pe 27.08.2020)