Drept penal şi contravenţional

Caracterele juridice ale arestului contravențional
10.11.2021 | Oleg Pantea

Dr. Oleg Pantea

În general, arestul nu reprezintă altceva decât o formă de privare de libertate a persoanelor când aceștia au încălcat legea, un mijloc de constrângere (o formă a „lex coercionis”), de influență social-psihologică și fizică exercitată de autoritățile statului. Prin arestare omul este constrâns, lipsit de libertate, lipsit de una din cele mai de preț valori sociale care există într-un stat. Deopotrivă, amintim renumitul triunghi valoric clasic: egalitatea, libertatea și dreptatea, ca valențe esențiale ale democrației, care dau apreciere, atât vieții politice, cât și influențează direct asupra sistemului de drept național și internațional. O reflecție, în acest sens, întâlnim la prevederile art.5 ale Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului, dedicate protecției libertății fizice a oricărei persoane împotriva arestării / detenției arbitrare sau abuzive. De la această normă, însă, pot exista și unele excepții prevăzute de lege și executate în conformitate cu legea. În anumite cazuri, legate mai ales de protecția ordinii publice, lipsirea de libertate este permisă. Doar că, această lipsire trebuie să fie aplicată numai acolo şi în momentul în care este cu adevărat necesară. De fapt, subiectul propus în lucrare constituie partea „opusă” a libertății – „arestul contravențional”, pentru comiterea unei fapte social-periculoase pentru care legea prevede astfel de sancțiune.

Rezultate și discuții

Arestul contravenţional este considerată cea mai severă măsură punitivă luată de către autoritățile statului și se aplică numai în cazurile când printr-o contravenţie se pune în pericol real sănătatea ori integritatea corporală a persoanei. Chiar dacă se atentează la valorile supreme ale persoanei, nu în cazul tuturor contravenienţilor se aplică această sancţiune. Arestul contravențional se aplică persoanelor fizice și pentru o perioadă determinată.

Sancțiunea contravențională a arestului nu trebuie confundată aici cu reținerea persoanei, în calitate de măsură procesuală de constrângere (art.art.433-436 Cod contravențional). Reținerea constă în limitarea libertății persoanei fizice de scurtă durată (până la 3 ore, iar în anumite cazuri până la 24 ore, dar nu mai mult) și se aplică de către agentul constatator (poliție, poliție de frontieră, serviciul vamal). Arestul contravențional constituie sancțiune și se aplică, în conformitate cu art.395 al.(1) lit.„c” Cod contravențional exclusiv de către instanța de judecată în cauzele contravenționale pentru care sunt prevăzute astfel de sancțiuni[1], dar și atunci când contravenientul nu a executat intenționat alte sancțiuni contravenționale.

Durata arestului contravențional este de la 4 la 15 zile, iar pentru concurs de contravenții sau cumul de hotărâri de arest, instanța poate aplica și până la 30 zile.

În pofida faptului că legiuitorul a prevăzut contravențiile pentru care se aplică pedeapsa arestului contravențional, totuși, există unele categorii de persoane față de care acesta nu poate fi aplicat. Astfel, arestul contravențional nu poate fi aplicat:

– persoanelor cu dezabilități severe şi accentuate;
– militarilor în termen;
– militarilor şi angajaţilor cu statut special ai Ministerului Afacerilor Interne, angajaţi în bază de contract;
– minorilor;
– femeilor gravide;
– femeilor care au copii cu vârsta de până la 8 ani;
– persoanei care este unicul întreţinător al copilului cu vârsta de până la 16 ani;
– persoanelor care au împlinit vârsta generală de pensionare.[2]

Cu referință la ultima categorie (pensionarii), recent Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra aplicării arestului pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 781 CC (violența în familie), prin excepție de neconstituționalitate: „În cazul comiterii contravenției prevăzute de art. 781 CC, instanțele judecătorești le pot aplica arestul contravențional persoanelor care au împlinit vârsta generală de pensionare, dacă starea lor de sănătate permite acest fapt.” Curtea a conchis că, interdicția absolută a aplicării arestului contravențional în cazul persoanelor care au împlinit vârsta generală de pensionare este disproporționată în raport cu obligația procedurală a autorităților statale de a stabili un sistem efectiv de sancționare a tuturor formelor de violență în familie.[3]

În același context, un compartiment important constituie aplicarea arestului pentru eschivarea cu rea voință de la achitarea amenzii, calculându-se o zi de arest pentru 2 unităţi convenţionale, durata arestului fiind de cel mult 30 de zile sau, pentru eschivarea de la munca neremunerată în folosul comunității, calculându-se o zi de arest pentru 2 ore de muncă. În practică, instanța de judecată nu prea aplică această substituire, deoarece deținerea unei persoane în arest ar costa azi instituțiile statului cca 198 lei per zi (cheltuieli pentru servicii comunale,  alimentație, salariile funcționarilor care asigură supravegherea și paza), adică mai costisitor decât este valoarea unităților convenționale pe care le înlocuiește și, respectiv este non sens să deții în arest o persoană pentru 100 de lei zilnic, statul cheltuind pentru asta aproape dublu.

Autoritățile au propus anul trecut completări la Codul contravențional. Elementul de noutate se referea la înăsprirea pedepsei pentru neexecutarea intenţionată sau eschivarea de la executare a hotărârii instanţei de judecată prevăzută la art. 318 din cod și se propunea aplicarea arestului contravențional pe un termen de la 7 la 15 zile). Respectiv, măsurile de sancționare completate ar fi posibil de aplicat și pentru neexecutarea documentelor executorii menționate la articolul 11 litera c) și d) din Codul de executare, și anume:

– deciziile (hotărârile) contravenţionale, inclusiv cele emise de agenţii constatatori în limitele competenţei atribuite lor prin lege, şi sentinţele pe cauzele penale în partea încasării amenzii, confiscării speciale, precum şi în partea acţiunii civile;
– ordonanţele privind liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravenţională sub formă de amendă.[4]

La moment Codul contravențional prevede pentru aceste abateri sancțiunea amenzii de la 30 la 60 de unităţi convenţionale, iar în cazul persoanei cu funcții de răspundere de la 120 până la 180 unități convenționale.

În esență, suntem de părerea că propunerea de mai sus este mai puțin reușită, iar folosirea excesivă a arestului nici pe departe nu este o soluție pentru a asigura, într-un fel, executarea hotărârilor judecătorești. Tendințele de astăzi a lumii civilizate sunt orientate către aplicarea pe larg a pedepselor alternative la detenție. Iar noi ce facem? Creăm mecanisme de constrângere din partea statului și supraaglomerăm la maximum locurile de detenție din țară (a se vedea mai jos condițiile executării arestului contravențional).

Despre executarea sancțiunii arestului contravențional

Executarea sancţiunii arestului contravenţional este asigurată de instituțiile penitenciare, în condiţiile stabilite pentru regimul iniţial într-un penitenciar de tip semiînchis. Specificul acestui regim inițial constă în deținerea contravenienților în încăperi izolate (în sistemul de celulă), câte 4 persoane. Regimul arestaţilor asigură drepturile specifice ale acestora pe timpul deţinerii, cum ar fi dreptul la hrană, la asistenţă sanitară, dreptul la vizite, corespondenţă, pot primi colete sau pachete cu provizii. Arestații contravențional sunt deținuți separat de persoanele deținute pe cauze penale, în încăperi/ blocuri aparte, fiind exclusă orice formă de contact, chiar și în cazul transportării lor de la o instituție la alta.

Tot în conţinutul regimului arestaţilor contravențional se includ şi obligaţiile acestora, care se referă la ordine şi disciplină, la muncă, precum şi la alte aspecte.

În sistemul administrației penitenciare de la noi sancțiunea arestul contravențional se execută în penitenciarele din Cahul, Bălți, Chișinău, Rezina, unde au fost create condiții corespunzătoare de detenție. Potrivit rapoartelor statistice de evidență a deținuților, publicate pe pagina oficială a Administrației Naționale a Penitenciarelor, anual execută sancțiunea arestului contravențional cca 180 persoane.[5] Termenul mediu de deținere este între 10 și 15 zile.

Cu referință la hotărârile judecătorești privind aplicarea sancţiunii arestului contravenţional faţă de persoanele care nu se află sub arest sau nu au fost reținute, acestea se expediază organului afacerilor interne din raza teritorială a domiciliului contravenientului, pentru escortarea lui la cel mai apropiat loc de deţinere.

În conformitate cu politicile ce sunt promovate prin recomandările Consiliului Europei, se recomandă statelor membre ale Consiliului oportunitatea dezvoltării şi aplicării sancţiunilor alternative la sancţiunile privative de libertate. În contextul acestor tendinţe și ținând cont de caracterul de reeducare, de moralitate al aplicării sancțiunilor contravenționale, se conturează o părere mai nouă, consider destul de argumentată, ca arestul în genere să fie exclus în lista sancțiunilor contravenționale aplicate persoanelor fizice sau să fie înlocuit cu o sancțiune contravențională nouă „arestul la domiciliu”, cu supravegherea de către Oficiului Central de Probațiune. Or, întemnițarea unei persoane, chiar și pe termen scurt, trebuie totuși reglementată în aria dreptului penal și nu contravențional, având în vedere gradul de pericol social al fapte comise și caracterul consecințelor faptei.

Concluzii

Sancționarea contravențională este o instituție fundamentală în prevenirea și combaterea faptelor care contravin conviețuirii sociale. Autoritățile statului trebuie să conştientizeze care este rolul lor în prevenirea și combaterea acestor fapte cu grad redus de pericol social și, respectiv, în găsirea unor pârghii adecvate pentru eficientizarea realizării scopului preventiv și represiv pentru care au fost aplicate. Este considerată una din cele mai importante faze ale procesului contravențional, care în practică, trebuie să recunoaștem, are o eficiență scăzută, fie că asta este din cauza frământărilor social-economice, politice din țară, fie din lipsa de mecanisme de punere în executare a lor. Nu este suficient ca agentul constatator să stabilească contravenția și să întocmească procesul-verbal, apoi instanța să pronunțe hotărârea, mai este nevoie ca contravenientul să fie pus la respect de autoritățile statului, nu neapărat cu arest contravențional, în măsura în care să nu mai comită ulterior astfel de fapte. Cu regret, chiar dacă au fost înăsprite sancțiunile pentru unele fapte, în ultima perioadă se observă o creștere a contravenționalității pe toate palierele, mai ales în rândul persoanelor tinere.


[1] Codul contravențional al Republicii Moldova din 24.10.2008.
[2] Ibidem.
[3] Hotărârea nr. 28 din 22.11.2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi de la articolul 781 din Codul contravențional. [Online] la http://constcourt.md/ccdocview.php?tip=hotariri&docid=675&l=ro.
[4] Codul de executare al Republicii Moldova din 24 decembrie 2004.
[5] Rapoarte de bilanț semestriale/ anuale ale ANP. [Online] la http://anp.gov.md/rapoarte-de-bilant.


Bibliografia:

  1. Hotărârea Curții Constituționale a RM nr. 28 din 22.11.2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi de la articolul 781 din Codul contravențional. [Online] la http://constcourt.md/ccdocview.php?tip=hotariri&docid=675&l=ro.
  2. Codul contravențional al Republicii Moldova din 24.10.2008.
  3. Codul de executare al Republicii Moldova din 24 decembrie 2004.
  4. Hotărârea Guvernului RM nr. 1123 din 14 decembrie 2010 privind aprobarea Cerințelor față de asigurarea securității datelor cu caracter personal la prelucrarea acestora în cadrul sistemelor informaționale de date cu caracter personal.
  5. Notă informativă a Ministerului Justiției al Republicii Moldova la proiectul Legii privind modificarea Codului contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24.10.2008. [Online] la http://www.justice.gov.md/public/files/2018/transparenta_in_procesul_decizional/martie/27/1/NF_COD_CONT.pdf.
  6. Rapoarte de bilanț semestriale/ anuale ale ANP. [Online] la http://anp.gov.md/rapoarte-de-bilant.
  7. Catană Neculai. Executarea sancțiunilor contravenționale în România. Teză de doctor. Academia de poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București, 2014.
  8. Chiper Natalia. Reținerea ca măsură de constrângere contravențională și impactul său asupra drepturilor omului. În: Administrarea publică, nr.1, 2018, p. 69-80.
  9. Furdui Sergiu. Cu privire la Codul contravențional. În: Revista „Avocatul poporului”. Nr. 1-2, 2010, p.16-24.


Aflaţi mai mult despre , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.