Dr. hab. Serghei Brînza

Dr. Vitalie Stati

În ședința Parlamentului Republicii Moldova din 20.11.2020 a fost adoptată Legea nr. 189 din 06.11.2020 pentru modificarea unor acte normative (în continuare – Legea nr. 189/2020) [1].[1] Conform acestei legi, Codul penal a fost completat cu articolul 134¹⁴ care are următorul conținut:

„Articolul 134¹⁴. Neglijența în serviciu în domeniul bancar

În domeniul bancar, prin neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu, în sensul art. 329, se înțelege neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către membrii organelor de conducere ale Băncii Naționale a Moldovei sau de către personalul acesteia a obligațiilor prevăzute de lege, care a condus la:

a) insolvabilitatea băncii;
b) aplicarea instrumentelor de rezoluție bancară;
c) aplicarea instrumentelor publice de stabilizare financiară;
d) acordarea sprijinului financiar public extraordinar băncii”.

Este de menționat că varianta inițială a proiectului, care a stat la baza Legii nr. 189/2020, a vizat un alt articol din legea penală. Astfel, în art. IV al proiectului în cauză, s-a propus ca art. 21 CP RM să fie completat cu alineatul (2¹) care ar fi avut următorul conținut: „Persoanele fizice, prevăzute la articolul 35 alin. (1) din Legea nr. 548-XIII din 21.07.1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei[2] sunt pasibile de răspundere penală numai pentru faptele prevăzute de legea penală, săvârșite cu intenție și rea-credință” [2].

Din Sinteza obiecțiilor și propunerilor / recomandărilor la varianta finală a proiectului, care a stat la baza Legii nr. 189/2020 [3], aflăm că propunerea de completare a art. 21 CP RM cu alineatul (2¹) a fost retrasă. Aceasta deoarece Ministerul Justiției a formulat următoarea obiecție: „La art. IV remarcăm că Codul penal operează cu termenul „rea-voință”, și nu „rea-credință”. Acceptând această obiecție, autorii proiectului, care a stat la baza Legii nr. 189/2020, au argumentat: „Termenul „rea-voință” se folosește în Codul penal doar în câteva articole distincte, și anume art. 64 […], 67 […], 90 […], 201² […], 296 […], 297 […], 335¹ […]. În același timp, formele vinovăției sunt stabilite la art. 17 și 18 din Codul penal – intenția și imprudența. Prevederea cumulativă a condițiilor de intenție și rea-voință drept condiții ale răspunderii persoanelor, prevăzute la art. 35 din Legea nr. 548/1995, poate conduce la limitarea neargumentată a răspunderii penale a acestora doar la cazul săvârșirii infracțiunilor enumerate mai sus”.

Revenind la inițiativa de completare a Codului penal cu art. 134¹⁴, este util să aflăm raționamentele autorilor acestei inițiative.

În Nota informativă la proiectul, care a stat la baza Legii nr. 189/2020, găsim argumentele de care autorii în cauză s-au servit pentru a-și susține punctul de vedere: „Prin art. IV din proiect sunt aduse unele modificări la Codul penal al Republicii Moldova – completarea cu art. 134¹⁴, care precizează întinderea și semnificația componenței de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu în sensul art. 329, în domeniul bancar […]. Astfel, în cazul faptelor săvârșite în exercitarea atribuțiilor de serviciu de către membrii organelor de conducere ale Băncii Naționale sau personalul acesteia – subiecți speciali ai normei respective, tragerea la răspundere penală este condiționată de survenirea consecințelor faptei prejudiciabile, de o natură specifică, și anume provocarea, după caz, a insolvabilității băncii; aplicarea instrumentelor de rezoluție bancară sau instrumentelor publice de stabilizare financiară; acordarea băncii a sprijinului financiar public extraordinar. Incriminarea componenței de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu doar în cazul survenirii unor asemenea consecințe majore se datorează naturii specifice a reglementării, licențierii și supravegherii în domeniul bancar, caracterizate prin scopul specific – protejarea intereselor deponenților și asigurarea stabilității și viabilității întregului sistem bancar […], urmărit încă din momentul acordării licenței bancare […]. În domeniul supravegherii bancare, care presupune, pe de o parte, realizarea unor evaluări calitative complexe, susceptibile de multiple interpretări de către persoanele care nu dispun de competențe speciale în acest domeniu, și, pe de altă parte, atribuții ample ale autorității de supraveghere, aplicarea textului actual al infracțiunii prevăzute la art. 329 alin. (1) din Codul penal ar putea fi nejustificată, distorsionând în final atât obiectivele normei penale, cât și cele ale supravegherii bancare. Astfel, incriminarea neglijenței în serviciu în forma specială prevazută de proiect, va asigura previzibilitatea legii penale și incriminarea unei conduite doar ca ultim resort. […]” [4].

Pe marginea acestor considerente punctăm următoarele:

1. Deși a fost inclus în Capitolul XIII „Înţelesul unor termeni sau expresii în prezentul cod” al părții generale a Codului penal, art. 134¹⁴ CP RM nu corespunde concepției puse la baza acestui capitol. Concepția în cauză este prezentată în art. 119 CP RM: „Ori de câte ori legea penală foloseşte un termen sau o expresie dintre cele definite în prezentul capitol, înţelesul lor este cel prevăzut la articolele ce urmează”.

Toți termenii / toate expresiile dintre cele definite în Capitolul XIII al părții generale a Codului penal (cu excepția expresiei definite în art. 134¹⁴ CP RM) sunt folosite în legea penală.

Astfel, termenul „teritoriul”, definit în art. 120 CP RM, este utilizat în art. 11, 12, alin. (2) art. 13, alin. (1) art. 105, alin. (4) art. 243, art. 262 și alin. (2) art. 279 CP RM.

Expresia „secretul de stat”, definită în art. 121 CP RM, se folosește în art. 337, 338, 344 și 345 CP RM.

Expresia „persoana care se bucură de protecţie internaţională”, definită în art. 122 CP RM, este utilizată în art. 142 CP RM.

Expresia „persoana cu funcţie de răspundere”, definită în alin. (1) art. 123 CP RM, se folosește în dispozițiile de la lit. b) art. 122, art. 134⁵, lit. f) alin. (3) art. 158, lit. e) alin. (2) art. 165 și altele din Codul penal.

Expresia „persoană publică”, definită în alin. (2) art. 123 CP RM, este utilizată în dispozițiile de la lit. f) alin. (3) art. 158, lit. e) alin. (2) art. 165, art. 166¹, lit. d) alin. (2) art. 168 și altele din Codul penal.

Expresia „persoană cu funcţie de demnitate publică”, definită în alin. (3) art. 123 CP RM, se folosește în dispozițiile de la alin. (2) art. 140, lit. f) alin. (3) art. 158, lit. e) alin. (2) art. 165, art. 166¹ și altele din Codul penal.

Expresia „persoana publică străină”, definită în alin. (1) art. 123¹ CP RM, este utilizată în dispozițiile de la lit. f) alin. (3) art. 158, lit. e) alin. (2) art. 165, lit. d) alin. (2) art. 168, lit. d) alin. (2) art. 120 și altele din Codul penal.

Expresia „funcţionar internaţional”, definită în alin. (2) art. 123¹ CP RM, se folosește în dispozițiile de la lit. f) alin. (3) art. 158, lit. e) alin. (2) art. 165, lit. d) alin. (2) art. 168, lit. c) alin. (3) art. 206 și altele din Codul penal.

Expresia „persoana care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală”, definită în art. 124 CP RM, este utilizată în art. 183, 225, 226, 265 și altele din Codul penal.

Expresia „desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător”, definită în art. 125 CP RM (care a fost abrogat prin Legea nr. 179 din 26.07.2018 pentru modificarea unor acte legislative [5]), a fost folosită în art. 241 CP RM până la intrarea în vigoare a acestei legi.

Expresia „proporţii mari”, definită în alin. (1) art. 126 CP RM, se folosește în dispozițiile de la lit. b) alin. (1) art. 176, alin. (2) și (4) art. 181², lit. c) alin. (2) art. 184 și altele din Codul penal.

Expresia „proporţii deosebit mari”, definită în alin. (1¹) art. 126 CP RM, este utilizată în dispozițiile de la lit. d) alin. (2) art. 140¹, lit. d) alin. (3) art. 185¹, lit. e) alin. (7) art. 185² și altele din Codul penal.

Expresia „daune considerabile”, definită în alin. (2) art. 126 CP RM, se folosește în dispozițiile de la art. 180, lit. d) alin. (2) art. 186, lit. f) alin. (2) art. 187 și altele din Codul penal.

Expresia „daune esențiale”, care este, de asemenea, definită în alin. (2) art. 126 CP RM, este utilizată în dispozițiile de la lit. a) și b) art. 134⁴, lit. b) art. 134¹⁰, art. 224, alin. (1) art. 278 și altele din Codul penal.

Expresia „mijloace din fonduri externe”, definită în art. 126¹ CP RM, se folosește în dispozițiile de la alin. (1) art. 240, lit. b) alin. (2) art. 326¹, art. 332¹ și 332² CP RM.

Expresia „timpul de război”, definită în art. 127 CP RM, este utilizată în dispozițiile de la art. 354, 356, lit. a) alin. (3) și lit. b) alin. (4) art. 364 și altele din Codul penal.

Expresia „persoana protejată de dreptul internaţional umanitar”, definită în art. 127¹ CP RM, se folosește în dispozițiile de la alin. (2), (3) și (4) art. 137, lit. b) alin. (3) și lit. c) alin. (4) art. 137³ CP RM.

Expresia „infracţiuni militare”, definită în alin. (1) art. 128 CP RM, este utilizată în denumirea Capitolului XVIII din partea specială a Codului penal.

Termenul „militari”, definit în alin. (1) și (2) art. 128 CP RM, se folosește în dispozițiile de la alin. (3) art. 89, alin. (1) art. 90, alin. (7) art. 91, lit. h) alin. (2) art. 145 și altele din Codul penal.

Termenul „arme”, definit în alin. (1) art. 129 CP RM, este utilizat în dispozițiile de la lit. k) alin. (1) art. 77, lit. c) art. 127¹, lit. c) art. 137² și altele din Codul penal.

Expresia „arme asimilate”, definită în alin. (2) art. 129 CP RM, desemnează obiectele folosite în calitate de arme (lit. g) alin. (2) art. 164, lit. f) alin. (2) art. 166, lit. e) alin. (2) art. 188 sau altele din Codul penal), precum și mijloacele aplicate în cazul atacării localurilor secţiilor de votare (lit. a) art. 181 CP RM).

Termenul „mercenar”, definit în art. 130 CP RM, se folosește în art. 141 CP RM.

Expresia „fapta săvârşită în public”, definită în art. 131 CP RM, este utilizată în dispozițiile de la art. 150¹, alin. (1) art. 217⁵, lit. a) alin. (2) art. 222¹, alin. (2) art. 279² și altele din Codul penal.

Expresia „mijloacele de transport”, definită în art. 132 CP RM, se folosește în art. 264, 264¹, 265 și altele din Codul penal.

Termenul „bunuri”, definit în art. 132¹ CP RM, este utilizat în art. 106, 243 și 279 CP RM.

Expresia „valori culturale”, definită în art. 133 CP RM, se folosește în alin. (4) art. 248 CP RM.

Expresia „membru de familie”, definită în art. 133¹ CP RM, este utilizată în dispozițiile de la alin. (3) art. 106¹, lit. e¹) alin. (2) art. 145, lit. b²) alin. (2) art. 171 și altele din Codul penal.

Termenul „rude”, definit în alin. (1) și (2) art. 134 CP RM, se folosește în art. 148 și 201 CP RM.

Termenul „afini”, definit în alin. (3) art. 134 CP RM, este utilizat în art. 133¹ CP RM.

Expresia „rude apropiate”, definită în alin. (4) art. 134 CP RM, se folosește în dispozițiile de la lit. h) alin. (2) art. 145, art. 164¹, art. 247 și altele din Codul penal.

Termenul „droguri”, definit în alin. (1) art. 134¹ CP RM, este utilizat în art. 134¹², 217, 217¹ și altele din Codul penal.

Termenul „stupefiante”, definit în alin. (2) și (7) art. 134¹ CP RM, se folosește în art. 209, alin. (2) art. 248, art. 264¹și altele din Codul penal.

Expresia „substanţe psihotrope”, definită în alin. (3) și (7) art. 134¹ CP RM, este utilizată în art. 209 și alin. (2) art. 248 CP RM[3].

Termenul „precursor”, definit în alin. (4) și (7) art. 134¹ CP RM, se folosește în art. 217² CP RM.

Termenul „etnobotanice”, definit în alin. (5) art. 134¹ CP RM, este utilizat în art. 217, 217¹, 217² și altele din Codul penal.

Expresia „analog al substanţei stupefiante sau psihotrope”, definită în alin. (6) art. 134¹ CP RM, se folosește în art. 217, 217¹, 217² și altele din Codul penal.

Expresiile „proporții mici”, „proporții mari” și „proporții deosebit de mari”, definite în alin. (8) art. 134¹ CP RM, sunt utilizate în art. 217, 217¹, 217⁴ și altele din Codul penal.

Expresia „circulaţia drogurilor, precursorilor, etnobotanicelor și analogilor acestora”, definită în alin. (8) art. 134¹CP RM, se folosește în art. 217, 217¹ și 217² CP RM.

Expresia „aeronavă aflată în zbor”, definită în alin. (1) art. 134² CP RM, este utilizată în dispozițiile de la lit. b¹) alin. (2) art. 275, lit. a) și lit. g) alin. (1) art. 289¹ CP RM.

Expresia „aeronavă aflată în exploatare”, definită în alin. (2) art. 134² CP RM, se folosește în dispozițiile de la lit. c) și d) alin. (1) art. 289¹ CP RM.

Expresia „platformă fixă”, definită în art. 134³ CP RM, este utilizată în art. 289³ CP RM.

Expresia „dispozitiv exploziv sau alt dispozitiv cu efect letal”, definită în art. 134⁴ CP RM, se folosește în art. 278¹CP RM.

Expresia „obiect de stat sau guvernamental”, definită în art. 134⁵ CP RM, este utilizată în art. 278¹ CP RM.

Expresia „obiect de infrastructură”, definită în art. 134⁶ CP RM, se folosește în art. 278¹ CP RM.

Expresia „loc de utilizare publică”, definită în art. 134⁷ CP RM, este utilizată în art. 278¹ CP RM.

Expresia „material nuclear”, definită în art. 134⁸ CP RM, se folosește în art. 134⁹ și alin. (1¹) art. 292 CP RM.

Expresia „instalaţie nucleară”, definită în art. 134⁹ CP RM, este utilizată în art. 295, 295¹ și 295² CP RM.

Expresia „dispozitiv radioactiv”, definită în art. 134¹⁰ CP RM, se folosește în art. 295 și 295² CP RM.

Expresia „infracţiune cu caracter terorist”, definită în art. 134¹¹ CP RM, este utilizată în dispozițiile de la lit. c) alin. (3) art. 208, art. 279, 279¹-279³ și alin. (2) art. 284 CP RM.

Expresia „starea de ebrietate”, definită în alin. (1) art. 134¹² CP RM, se folosește în dispozițiile de la art. 24, lit. i) și j) alin. (1) art. 76, alin. (2), (4) și (6) art. 264 și art. 264¹ CP RM.

Expresia „stare de ebrietate alcoolică cu grad minim”, definită în alin. (2) art. 134¹² CP RM, este utilizată în dispozițiile de la art. 24, lit. i) și j) alin. (1) art. 76, alin. (2), (4) și (6) art. 264 CP RM.

Expresia „stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat”, definită în alin. (3) art. 134¹² CP RM, se folosește în dispozițiile de la art. 24, lit. i) și j) alin. (1) art. 76, alin. (2), (4) și (6) art. 264 și art. 264¹ CP RM.

În fine, expresia „administrator al băncii”, definită în 134¹³ CP RM, este utilizată în alin. (2¹) art. 191, alin. (3) art. 197, alin. (2) art. 239¹ şi art. 239² CP RM.

Așa cum se poate vedea, toți termenii / toate expresiile sus-menționate se regăsesc (ori s-au regăsit, dacă ne referim la expresia care a fost definită în art. 125 CP RM) în textul legii penale. Nu același lucru se poate afirma despre expresia „neglijența în serviciu în domeniul bancar” din denumirea art. 134¹⁴ CP RM. Această expresie nu este utilizată nici în art. 329 CP RM, nici într-un alt articol din legea penală. Această stare de lucruri este în discordanță cu art. 119 CP RM.

În afară de aceasta, denumirea art. 134¹⁴ CP RM nu corespunde cu conținutul acestuia. De fapt, articolul în cauză conține definiția nu a expresiei „neglijența în serviciu în domeniul bancar”, ci a expresiei „neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu”. Art. 329 CP RM conține ultima dintre aceste expresii. Însă, așa cum vom vedea infra, expresia „neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu”, utilizată în art. 329 CP RM, nu poate avea semantismul care i se atribuie prin art. 134¹⁴ CP RM.

2. În Nota informativă la proiectul, care a stat la baza Legii nr. 189/2020, de două ori, se recurge la sintagma „componența de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu” [4]. În aceeași Notă informativă, cu referire la art. 134¹⁴ CP RM, se menționează despre „incriminarea neglijenței în serviciu în forma specială” [4].

Totuși, în pct. 26 al Hotărârii Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 9 din 29.04.2016 privind modul de executare a Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 23 februarie 2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a alineatelor (3), (5), (8) şi (9) ale articolului 186 din Codul de procedură penală (termenul arestului preventiv), se postulează că orice „componenţă de infracţiune [este] descrisă în normele părţii speciale a Codului penal” [6]. O concluzie similară rezultă din pct. 83 al Hotărârii Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 14 din 27.05.2014 pentru controlul constituţionalităţii art. II al Legii nr. 56 din 4 aprilie 2014 pentru completarea articolului 60 din Codul penal al Republicii Moldova (prescripţia tragerii la răspundere penală): „Curtea reține că legea penală are repercusiunile cele mai dure comparativ cu alte legi sancţionatoare, ea incriminează faptele cele mai prejudiciabile, respectiv, norma penală trebuie să dispună de o claritate desăvârşită pentru toate elementele componenţei infracţiunii în cazul normelor din partea specială a legii penale (subl. ns.)” [7].

Nu pot fi ignorate nici unele prevederi din Codul de procedură penală: „Judecătoria judecă în primă instanţă cauzele penale privind infracţiunile prevăzute de partea specială a Codului penal […]” (art. 36); „Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se întocmeşte în scris, cu participarea obligatorie a apărătorului, învinuitului sau inculpatului în cazul tuturor infracţiunilor prevăzute în partea specială a Codului penal (subl. ns.) […]” (alin. (2) art. 504).

Toate acestea confirmă că sediul tuturor componențelor de infracțiuni îl constituie partea specială a Codului penal. Componențele de infracțiuni nu pot fi descrise în partea generală a Codului penal. Pe cale de consecință, în art. 134¹⁴ CP RM nu este descrisă o componență de infracțiune. Drept urmare, având în vedere dispoziția de la alin. (1) art. 51 CP RM, se poate susține că cele descrise în art. 134¹⁴ CP RM nu pot să reprezinte temeiul juridic al răspunderii penale.

În aceeași ordine de idei, semnalăm o inconsecvență cu caracter derutant admisă de autorii inițiativei de completare a Codului penal cu art. 134¹⁴. Am menționat supra că, în Nota informativă la proiectul, care a stat la baza Legii nr. 189/2020, aceștia recurg la formulările „componența de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu” și „incriminarea neglijenței în serviciu în forma specială” [4]. Cu această ocazie, ținem să accentuăm că, în corespundere cu alin. (4) art. 71 al Legii nr. 100 din 22.12.2017 cu privire la actele normative (în continuare – Legii nr. 100/2017), „la interpretarea actului normativ se ţine cont de nota informativă care a însoţit proiectul actului normativ […]” [8]. Cu alte cuvinte, nota informativă, care a însoţit proiectul actului normativ, contribuie la clarificarea sensului acelui act normativ.

Pe de altă parte, în Sinteza obiecțiilor și propunerilor / recomandărilor la Proiectul de Lege pentru modificarea unor acte normative [3], în replică la obiecția Procuraturii Generale – „Nu considerăm justificată propunerea de introducere a art. 134¹⁴; or, dispoziția art. 329 din Codul penal are un caracter general și vizează toate categoriile de persoane publice și cu funcție de demnitate publică, iar calificarea preferențială aduce atingere principiului egalității tuturor în fața legii” – autorii proiectului, care a stat la baza Legii nr. 189/2020, au afirmat: „Norma din art. 134¹⁴ din Codul penal conferă mai multă previzibilitate și precizie componenței de infracțiune prevăzute la art. 329 (subl. ns.), cu referire la domeniul bancar”.

Potrivit alin. (4) art. 71 al Legii nr. 100/2017, „la interpretarea actului normativ se ţine cont de […] alte documente care permit identificarea voinţei autorităţii publice care a adoptat, a aprobat sau a emis actul normativ”. Cu siguranță, printre asemenea documente se înscrie Sinteza obiecțiilor și propunerilor / recomandărilor la Proiectul de Lege pentru modificarea unor acte normative, pe care am consemnat-o mai sus.

Astfel, în două dintre documentele care ar trebui să permită identificarea voinţei autorităţii publice care a adoptat Legea nr. 189/2020, în paralel cu formulările „componența de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu” și „incriminarea neglijenței în serviciu în forma specială”, se recurge la sintagma „componența de infracțiune prevăzută la art. 329 CP RM”. Având în vedere această elucubrație confuzionantă, nu putem să nu ne întrebăm: care articol conține semnele așa-numitei „componenţe de infracţiune de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu” – art. 134¹⁴ CP RM; art. 329 CP RM; ambele aceste articole? În cazul în care în procesul de calificare oficială este reținută așa-numita „componenţă de infracţiune de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu”, care dintre aceste articole ar trebui specificat în actul procedural corespunzător de către persoanele, care efectuează urmărirea penală, şi de către judecători?

3. Autorii inițiativei de completare a Codului penal cu art. 134¹⁴ se contrazic: pe de o parte, în acest articol se menționează: „În domeniul bancar, prin neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu, în sensul art. 329 (subl. ns.) […]”. Pe de altă parte, în Nota informativă la proiectul, care a stat la baza Legii nr. 189/2020, acești autori afirmă: „În domeniul supravegherii bancare, care presupune, pe de o parte, realizarea unor evaluări calitative complexe, susceptibile de multiple interpretări de către persoanele care nu dispun de competențe speciale în acest domeniu, și, pe de altă parte, atribuții ample ale autorității de supraveghere, aplicarea textului actual al infracțiunii prevazute la art. 329 alin. (1) din Codul penal ar putea fi nejustificată (subl. ns.), distorsionând în final atât obiectivele normei penale, cât și cele ale supravegherii bancare” [4].

Dacă în art. 134¹⁴ CP RM se menționează că, în domeniul bancar, noțiunea „neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu” este definită în sensul art. 329 CP RM, de ce atunci autorii proiectului, care a stat la baza Legii nr. 189/2020, afirmă că art. 329 CP RM nu ar fi aplicabil în ipoteza neglijenței în serviciu în domeniul bancar? Ce mesaj le transmit acești autori tuturor celor care urmează să interpreteze și să aplice art. 134¹⁴ CP RM?

4. În conformitate cu art. 134¹⁴ CP RM, „în domeniul bancar, prin neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu, în sensul art. 329 (subl. ns.), se înțelege neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către membrii organelor de conducere ale Băncii Naționale a Moldovei sau de către personalul acesteia a obligațiilor prevăzute de lege, care a condus la:

a) insolvabilitatea băncii;
b) aplicarea instrumentelor de rezoluție bancară;
c) aplicarea instrumentelor publice de stabilizare financiară;
d) acordarea sprijinului financiar public extraordinar băncii” (subl. ns.).

Așa cum susține A. Popenco, „fapta prejudiciabilă din conţinutul art. 329 CP RM poate lua forma acţiunii şi inacţiunii. Îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu se manifestă prin acţiune, în timp ce neîndeplinirea obligaţiilor de serviciu – prin inacţiune” [9, p. 78]. De asemenea, S. Brînza și I. Serbinov afirmă: „Cele două modalități normative ale faptei prejudiciabile prevăzute la art. 329 CP RM sunt: 1) acţiunea prejudiciabilă de îndeplinire necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu; 2) inacțiunea prejudiciabilă de neîndeplinire a obligaţiilor de serviciu” [10].

În adevăr, din dispoziţia art. 329 CP RM reiese că fapta prejudiciabilă, prevăzută de acest articol, cunoaște două modalități normative cu caracter alternativ:

1) inacţiunea de neîndeplinire a obligaţiilor de serviciu;
2) acţiunea de îndeplinire necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu.

Prima din aceste modalități presupune omisiunea făptuitorului de a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu, obligaţii decurgând din competenţa lui de serviciu, pe care făptuitorul putea şi trebuia să le îndeplinească. La rândul ei, cea de-a doua modalitate normativă a faptei prejudiciabile, specificate în art. 329 CP RM, presupune o asemenea conduită a făptuitorului, când acesta, deşi acţionează în direcţia îndeplinirii obligaţiilor sale de serviciu, totuşi o face într-un mod defectuos, adică altfel decât s-ar fi cuvenit să le îndeplinească.

Pe cale de consecință, noțiunea „neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu”, utilizată în art. 329 CP RM, indiferent de domeniul la care se referă, poate desemna exclusiv fapta (acțiunea sau inacțiunea) prejudiciabilă a infracțiunilor prevăzute de acest articol. Această noțiune nu poate desemna urmările prejudiciabile ale infracțiunilor în cauză. Fapta (acțiunea sau inacțiunea) prejudiciabilă și urmările prejudiciabile sunt legate cauzal. Nu este posibil ca fapta (acțiunea sau inacțiunea) prejudiciabilă să se afle în legătură cauzală cu sine însăși.

Nici doctrina penală, nici jurisprudența nu confundă fapta prejudiciabilă cu urmările prejudiciabile. În textul Codului penal (de exemplu, în art. 17-20) se utilizează distinct noțiunile „acțiunea sau inacțiunea prejudiciabilă” și „urmările prejudiciabile”. Este inadmisibil ca această exigență să fie nesocotită în art. 134¹⁴ CP RM. Nu este tolerabil ca prin art. 134¹⁴ CP RM să fie promovat nihilismul juridic.

5. În corespundere cu art. 134¹⁴ CP RM, în rezultatul săvârșirii neglijenței în serviciu în domeniul bancar, se produce oricare dintre următoarele urmări prejudiciabile:

a) insolvabilitatea băncii;
b) aplicarea instrumentelor de rezoluție bancară;
c) aplicarea instrumentelor publice de stabilizare financiară;
d) acordarea sprijinului financiar public extraordinar băncii.

Pe de altă parte, infracţiunea, prevăzută la alin. (1) art.329 CP RM, se consideră consumată din momentul producerii daunelor în proporţii mari drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice. La rândul său, infracţiunea, prevăzută la lit. a) alin. (2) art.329 CP RM, se consideră consumată din momentul survenirii decesului victimei.

În această ordine de idei, întrebarea este: în ce mod urmările prejudiciabile, enumerate la lit. a)-d) art. 134¹⁴ CP RM, corelează cu urmările prejudiciabile descrise în alin. (1) și lit. a) alin. (2) art. 329 CP RM? Din textul art. 134¹⁴ CP RM nu rezultă cu claritate dacă urmările prejudiciabile, descrise în acest articol, sunt autosuficiente sau nu. Cu alte cuvinte, nu este clar dacă urmările prejudiciabile, enumerate la lit. a)-d) art. 134¹⁴ CP RM, trebuie să fie însoțite de urmările prejudiciabile descrise în alin. (1) și lit. a) alin. (2) art. 329 CP RM sau nu.

6. În art. 134¹⁴ CP RM, în calitate de subiecți ai infracțiunii, sunt specificați membrii organelor de conducere ale Băncii Naționale a Moldovei (în continuare – BNM) sau personalul acesteia.

Pe de altă parte, în cazul infracţiunilor prevăzute art. 329 CP RM, subiectul trebuie să aibă calitatea specială de persoană publică.

Caracteristicele membrilor organelor de conducere ale BNM sunt stabilite în art. 22 și 23 ale Legii nr. 548/1995:

– „Organele de conducere ale Băncii Naţionale sunt Consiliul de supraveghere şi Comitetul executiv” (alin. (1) art. 22);
– „Consiliul de supraveghere este compus din 7 membri după cum urmează: a) un preşedinte, care este şi Guvernator al Băncii Naţionale; b) un vicepreședinte, care este și prim-viceguvernator al Băncii Naționale; c) un membru, care este și viceguvernator al Băncii Naţionale; d) patru membri, care nu sunt salariaţi ai Băncii Naţionale” (alin. (1) art. 23);
– „Comitetul executiv este compus din 5 membri, după cum urmează: a) un preşedinte, care este şi Guvernator al Băncii Naţionale; b) un vicepreşedinte, care este şi prim-viceguvernator al Băncii Naţionale; c) trei membri, care sunt și viceguvernatori ai Băncii Naţionale (alin. (2) art. 23).

Cât privește Guvernatorul BNM, prim-viceguvernatorul BNM, viceguvernatorul BNM și membrii Consiliului de supraveghere al BNM, conform Anexei la Legea nr. 199 din 16.07.2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică [11], astfel de decidenți au calitatea de persoane cu funcţie de demnitate publică. Aceeași calitate o au membrii Comitetului executiv al BNM. Implicit, toate persoanele cu funcţie de demnitate publică au calitatea de persoane publice. Deci, toți membrii organelor de conducere ale BNM pot fi subiecți ai infracțiunilor prevăzute la art. 329 CP RM.

În ceea ce privește personalul BNM, nu se poate afirma că acesta ar fi reprezentat exclusiv de persoane publice. Personalul BNM poate fi reprezentat, de asemenea, de:

a) personalul administrativ-tehnic (personalul tehnic; personalul de deservire tehnică; personalul care desfăşoară activităţi auxiliare) din cadrul BNM;
b) persoanele care exercită funcţii pur profesionale în cadrul BNM.

În acest context, întrebarea este: în ce mod calitatea specială a subiecților menționați în art. 134¹⁴ CP RM, corelează cu calitatea specială a subiectului infracțiunilor prevăzute la art. 329 CP RM? În alți termeni, nu este clar dacă art. 134¹⁴CP RM se aplică în raport: 1) doar cu personalul BNM, care cumulează calitatea de persoane publice sau 2) cu întregul personal al BNM, indiferent dacă acesta posedă calitatea de persoane publice sau nu.

Având în vedere argumentele pe care le-am invocat mai sus, considerăm că problemele, generate de adoptarea art. 134¹⁴ CP RM, determină apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii. Așa cum am remarcat mai sus, în raport cu cele descrise în art. 134¹⁴ CP RM, autorii proiectului, care a stat la baza Legii nr. 189/2020, recurg la sintagma „incriminarea neglijenței în serviciu în forma specială” [4]. Prin adoptarea art. 134¹⁴ CP RM nu s-a reușit o astfel de incriminare. Pentru ca acest obiectiv să fie realizat, recomandăm abrogarea art. 134¹⁴ CP RM și completarea Codului penal cu art. 329¹, care ar avea următorul conținut:

„Articolul 329¹. Neglijența în serviciu în domeniul bancar

Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către membrii organelor de conducere ale Băncii Naționale a Moldovei sau de către personalul acesteia, care posedă calitatea de persoane publice, a obligațiilor prevăzute de lege, care a condus la:

a) insolvabilitatea băncii;
b) aplicarea instrumentelor de rezoluție bancară;
c) aplicarea instrumentelor publice de stabilizare financiară;
d) acordarea sprijinului financiar public extraordinar băncii.

se pedepsește cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani”.

* Acest articol a fost publicat în: Polish Science Journal (Issue 12, Part 1, 2020). Warsaw: Sp. z o. o. “iScience”, 2020, p. 80-92.

[1] Ținem să precizăm că în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a fost publicată nu această lege, dar Legea nr. 178 din 11.11.2021 pentru modificarea unor acte normative.*
*Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2021, nr. 280-284.
Pe pagina https://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/5300/language/ro-RO/Default.aspx găsim următoarea informație privind Legea nr. 189/2020: adoptată la 20.11.2020. Însă, această lege nu a fost publicată.
Totodată, din Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 280-284 din 2021, aflăm că Legea nr. 178/2021 a fost adoptată la 11.11.2021 și a fost publicată la 19.11.2021.
Mai mult, din momentul publicării la 19.11.2021 a Legii nr. 178/2021, în Codul penal al Republicii Moldova există (sic!) două articole cu același număr de ordine 134¹⁴.
[2] Alin. (1) art. 35 al Legii nr. 548 din 21.07.1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei (în continuare – Legii nr. 548/1995) are următorul conținut: „Banca Naţională, membrii organelor de conducere ale Băncii Naţionale, lichidatorul desemnat de aceasta, precum și personalul acesteia nu răspund civil, administrativ, contravențional sau penal pentru actele sau faptele îndeplinite ori pentru omisiunea îndeplinirii unor acte sau fapte în exercitarea atribuţiilor conferite prin lege Băncii Naţionale, inclusiv pentru efectuarea operaţiunilor interne circumscrise exercitării acestor atribuţii, cu excepţia cazurilor în care instanţele judecătoreşti constată îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii de către aceste persoane, cu rea-credinţă, a oricărui act sau fapt legat de exercitarea atribuţiilor Băncii Naţionale, care a cauzat prejudicii unor terţi”.*
*Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 56-57.
[3] Argumente în susținerea ideii că, în alin. (2) art. 248 CP RM se folosește expresia „substanțe psihotrope”, și nu termenul „etnobotanice”, sunt prezentate în articolul: S. Brînza, V. Stati. Opinii pe marginea unor amendamente recente operate în partea specială a Codului penal. În: Revista Ştiinţifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”, 2018, nr. 8, p. 3-13.

BIBLIOGRAFIE:

1. Legea nr. 189 din 06.11.2020 pentru modificarea unor acte normative. Disponibil: www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/5300/language/ro-RO/Default.aspx
2. Cu privire la aprobarea proiectului de lege pentru modificarea unor acte normative (710/MF/BNM/2020). Disponibil: https://cancelaria.gov.md/ro/content/cu-privire-la-aprobarea-proiectului-de-lege-pentru-modificarea-unor-acte-normative-2
3. Sinteza obiecțiilor și propunerilor / recomandărilor la Proiectul de Lege pentru modificarea unor acte normative. Disponibil: www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/5300/language/ro-RO/Default.aspx
4. Nota informativă la Proiectul de Lege pentru modificarea unor acte normative (Legea nr. 548/1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei – art. 4, 11, 35; Codul penal nr. 985/2002 – art. 134¹⁴ ș.a.). Disponibil: www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/5300/language/ro-RO/Default.aspx
5. Legea nr. 179 din 26.07.2018 pentru modificarea unor acte legislative. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 309-320.
6. Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 9 din 29.04.2016 privind modul de executare a Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 23 februarie 2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a alineatelor (3), (5), (8) şi (9) ale articolului 186 din Codul de procedură penală (termenul arestului preventiv). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 184-192.
7. Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 14 din 27.05.2014 pentru controlul constituţionalităţii art. II al Legii nr. 56 din 4 aprilie 2014 pentru completarea articolului 60 din Codul penal al Republicii Moldova (prescripţia tragerii la răspundere penală). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 364-365.
8. Legea nr. 100 din 22.12.2017 cu privire la actele normative. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 7-17.
9. A. Popenco. Aspecte teoretice și practice ale infracțiunii de neglijenţă în serviciu / Teză de doctor în drept. Chişinău, 2020. 249 p.
10. S. Brînza, I. Serbinov. Fapta prejudiciabilă în cazul infracțiunilor de neglijență în serviciu (art. 329 CP RM). În: Revista științifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”. Seria „Științe sociale”, 2017, nr. 8, p. 57-69.
11. Legea nr. 199 din 16.07.2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 194-196.