Vlad Bercu

În speță, pe terenul societății X erau amplasate utilaje de producere industrială, alte active, precum şi bunuri imobile cu numerele cadastrale xxxxx – proprietatea societății Y. Societățile X și Y au avut anterior diferite tipuri de relații comerciale.

În 2018 societatea Y a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii X  cu privire la constatarea faptului existenţei relaţiilor de superficie şi servitute. Prima instanța a admis cererea, iar instanța de apel a casat hotărârea instanței de fond și a emis o hotărârea prin care a respins acțiunea depusă de societatea Y, motivând că:

– servitutea se aplică, în primul rând, relaţiilor privind bunurile imobile, în special terenurile, iar în al doilea rând, instituind „sarcina care grevează” un imobil (terenul aservit) pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar (terenul dominant). Astfel, servitutea instituie raporturile juridice dintre proprietarul terenului aservit şi proprietarul terenului dominant. Pe când în speță vorbim de un singur teren, Prin urmare, societatea Y poate să se folosească de terenuril în cauză numai în baza unui contract de locaţiune/arendă.
– revendicările reclamantei nu sunt certe, de a constata faptul existenţei relaţiilor de superficie şi servitute sau de a institui superficia şi servitutea.

Societatea Y a contestat cu recurs Decizia Curții de Apel, motivând:
– de facto, în sensul legii, servitutea se referă nu doar la terenuri, ci la toate bunurile imobile în raport cu alte bunurile imobile, inclusiv şi a construcţiilor în raport cu terenurile pe care sunt amplasate;
– cu privire la argumentul Curții de Apel, „constatare a faptului existenţei relaţiilor de superficie şi servitute” urma să fie examinată în procedură specială, din motiv că legea civilă prevede noţiunea de constituire a superficiei şi servituţii şi nu de constatare a acestora. Or, înlocuirea termenului de „constituire” cu cel de „constatare” nu schimbă esenţa acţiunii şi a faptului cu valoare juridică. Cu atât mai mult că, societatea Y şi societatea X sunt pe poziţii de contradictorialitate, iar la caz se soluţionează un litigiu existent între acestea.

Curtea Supremă de justiție a considerat că Decizia Curții de Apel a fost motivată și nu există temei pentru a o casa. Astfel, CSJ a respins recursul declarat de societatea Y.

:: Încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție nr. 2rac-99/19 din 13 martie 2019

Vlad Bercu