Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție a menționat că încheierile de inadmisibilitate se emit în conformitate cu prevederile art. 270 din Codul de procedură civilă şi nu conțin nicio referire cu privire la fondul recursului și prin urmare, nu pot fi supuse revizuirii.
În conformitate cu art. 446 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, pot fi supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile şi deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol. Încheierile de încetare a procesului conform art. 265 lit. c) şi d), precum şi cele prin care se respinge acțiunea ca fiind tardivă conform art. 1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum şi deciziile emise în privința acestora nu se supun revizuirii.
Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că legislatorul nu a exemplificat împrejurările, când o instanță de revizuire trebuie să pronunțe o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Totuși această dispoziție legală, dar și practica judiciară constantă denotă că, o cerere de revizuire poate fi declarată inadmisibilă, atunci când nu a fost depusă în termenele prevăzute la art. 450 din Codul de procedură civilă sau a fost depusă de persoanele care nu sunt în drept să facă acest lucru.
La fel, cererea de revizuire poate fi respinsă ca fiind inadmisibilă, atunci când nu sunt respectate condițiile de formă prevăzute de art. 451 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă. Actualmente, urmând logica expusă supra, instanța de revizuire poate considera o cerere de revizuire ca inadmisibilă în cazul în care revizuirea este depusă împotriva unui act care nu se supune revizuirii.
:: Încheierea Curții Supreme de Justiție nr. 2rh-128/21 din 15 decembrie 2021
Cristian Babin