Drept penal şi contravenţional

Varianta atipică a excesului de putere, prevăzută de legea penală a Republicii Moldova
04.01.2022 | Vitalie Stati

Vitalie Stati

Dr. Vitalie Stati

Prin Legea nr. 179 din 26.07.2018 pentru modificarea unor acte legislative [1], art. 328 din Codul penal al Republicii Moldova (în continuare – CP RM) a fost completat cu alineatul (11). Conform acestui alineat, „refuzul neîntemeiat de eliberare a actului permisiv care a condus la restrângerea dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător, inclusiv desfăşurarea neîntemeiată a unor controale, dacă aceasta a cauzat daune drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, în valoare de cel puţin 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei, se pedepseşte cu amendă de la 1200 la 4000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 6 luni, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 până la 5 ani”.

Această completare a legii penale are la bază Proiectul nr. 283 din 24.07.2018 al Legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative (Codul fiscal – art. 251; Legea privind Comisia Națională a Pieței Financiare – art. 20 ș.a.) [2] (în continuare – Proiectul nr. 283/2018). În Nota informativă la acest proiect, autorii inițiativei legislative analizate prezintă următoarele argumente: „Pentru a responsabiliza autoritățile și angajații acestora care acționează în domeniul eliberării actelor permisive și efectuării controalelor, este oportună completarea Codului penal și anume art. 328 cu o componență specială în care să prevadă răspunderea penală a subiecților din acest domeniu. Notăm faptul că în Codul contravențional (art. 3133) există o normă similară, totuși aceasta nu este suficient de disuasivă. Din considerentul creșterii gradului de responsabilizare, prevenire și limitare a excesului de putere în aceste două domenii, precum și pentru a exclude din sistemul public persoanele care au comis astfel de încălcări, optăm pentru includerea acestei noi componențe de infractiune” [3].

Este de menționat că prima încercare de a incrimina o astfel de faptă se atestă în Proiectul Codului penal în vigoare: art. 263 din Capitolul X „Infracțiuni economice” al acestui act preparatoriu se referă la împiedicarea activității de antreprenoriat, adică la „refuzul nefondat de a înregistra activitatea de antreprenoriat, restricția drepturilor sau intereselor antreprenorului sau întreprinderii indiferent de forma organizatorico-juridică sau tipul de proprietate, precum și limitarea independenței activității de antreprenoriat sau o altă intervenție ilegală în activitatea de antreprenoriat, dacă aceste acțiuni au fost efectuate de o persoană cu funcție de răspundere cu folosirea atribuțiilor de serviciu” [4, p. 110].

Însă, cel mai probabil, la elaborarea proiectului alin. (11) art. 328 CP RM, a fost luat în considerare nu art. 263 din Proiectul Codului penal, dar modelele legislative din unele state din spațiul ex-sovietic. Astfel, reglementări similare cu alin. (11) art. 328 CP RM pot fi considerate: art. 206 din Codul penal al Ucrainei [5]; art. 190 din Codul penal al Georgiei [6]; art. 169 din Codul penal al Federației Ruse [7]; art. 187 din Codul penal al Republicii Armenia [8]; art. 190 din Codul penal al Republicii Azerbaidjan [9], etc. Aceste articole fac parte din capitolele consacrate infracțiunilor economice. O altă concepție este promovată în: art. 365 din Codul penal al Republicii Kazahstan [10]; art. 324 din Codul penal al Republicii Kârgâze [11], etc. Aceste articole fac parte din capitolele dedicate infracțiunilor de serviciu. Astfel, din perspectiva obiectului juridic generic, alin. (11) art. 328 CP RM este mai apropiat de art. 365 din Codul penal al Republicii Kazahstan și de art. 324 din Codul penal al Republicii Kârgâze, decât de art. 206 din Codul penal al Ucrainei, de art. 190 din Codul penal al Georgiei, de art. 169 din Codul penal al Federației Ruse, de art. 187 din Codul penal al Republicii Armenia și de art. 190 din Codul penal al Republicii Azerbaidjan.

În această ordine de idei, este cazul să menționăm că doctrinarul rus E.A. Avanesov argumentează de ce art. 169 din Codul penal al Federației Ruse ar trebui deplasat în Capitolul 30 „Infracțiuni contra organelor de stat, intereselor serviciului public și ale serviciului în organele administrației publice locale”: „Organul de stat (organul administrației publice locale) – din care face parte funcționarul la care se adresează întreprinzătorul în vederea obținerii licenței, în cazul în care acest întreprinzător obține un refuz neîntemeiat – își pierde autoritatea. Aceasta provoacă un impact negativ asupra atitudinii societății față de puterea de stat” [12]. În viziunea lui M.Iu. Malear, „nu este deloc simplu de răspuns la întrebarea: care obiect este afectat mai mult în cazul infracțiunii prevăzute la art. 169 din Codul penal al Federației Ruse – ordinea stabilită de desfășurare a activității de întreprinzător sau desfășurarea normală a serviciului în organele de stat și în organele administrației publice locale?” [13]. O părere asemănătoare este exprimată de V.V. Hiliuta. Acesta se referă la infracțiunea de obstrucționare a activității legale de întreprinzător, care a fost prevăzută la art. 232 din Codul penal al Republicii Belarus [14] (articol care a fost abrogat în 2019): „Locul acestui articol trebuie să fie în capitolul privind infracțiunile contra intereselor de serviciu (Capitolul 36 al Codului penal), nu în capitolul referitor la infracțiunile contra ordinii de desfășurare a activității economice (art. 25 al Codului penal). Aceasta întrucât, în ipoteza respectivă, suferă nu atât sfera economică, cât ordinea de desfășurare a activității economice de către un agent economic” [15].

Desigur, pot fi aduse argumente pro și contra amplasării alin. (11) art. 328 CP RM în Capitolul XV al părții speciale a Codului penal. Având o natură dualistă, fapta incriminată în această normă împrumută anumite caracteristici de la infracțiunile economice, dar și de la cele contra bunei desfăşurări a activităţii în sfera publică. Sub acest aspect, este util să-l cităm pe S. Brînza: „Este greu a asigura „puritatea” obiectului grupurilor de infracţiuni, prevăzute de un titlu (capitol) sau altul al legii penale. Dar, în principiu, nu există niciun grup de infracţiuni, reunit „sub auspiciile” vreunui titlu (capitol) al legii penale, în raport cu care s-ar putea afirma o asemenea „puritate”” [16, p. 313].

În alt context, prin înglobarea alin. (11) în art. 328 CP RM, s-a sugerat că acest alineat ar prevedea răspunderea pentru o variantă specială de exces de putere. Însă, o asemenea teză este conceptual incorectă. În realitate, în alin. (11) art. 328 CP RM se stabilește răspunderea pentru refuzul de a îndeplini legea într-o ipoteză particulară. În context, amintim că, în art. 331 CP RM a fost prevăzută răspunderea pentru refuzul persoanei cu funcţie de răspundere de a îndeplini legea, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice. Acest articol a fost exclus din legea penală prin Legea nr. 277 din 18.12.2008 pentru modificarea şi completarea Codului penal al Republicii Moldova [17]. În niciun caz, excluderea acestei norme din legea penală nu a avut ca efect extinderea sferei de incidenţă a art. 328 CP RM asupra refuzului de a îndeplini legea. Or, din alin. (1) art. 328 CP RM rezultă că excesul de putere poate săvârşit numai pe calea acţiunii. Forma pasivă a depăşirii limitelor drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege contravine însuşi sensului conceptului de depăşire, concept desemnând o mişcare, o activitate, o folosire a forţelor proprii într-un anumit domeniu, o participare activă la ceva. Nu este posibil a depăşi limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, fără a acţiona în vreun fel[1]. Drept urmare, nomen juris „Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu” nu este adecvat pentru desemnarea infracțiunii prevăzute la alin. (11) art. 328 CP RM.

Menționăm că, inițial [18], s-a dorit ca un articol distinct – art. 3281 CP RM („Excesul de putere la emiterea actelor permisive și efectuare a activităților de control”) – să reprezinte sediul pentru actuala prevedere de la alin. (11) art. 328 CP RM. Dacă facem abstracție de denumirea acestui articol proiectat, o asemenea abordare ar fi fost mai potrivită. Or, o simplă analiză denotă că alineatul (11) nu s-a integrat decât formal în structura art. 328 CP RM. Alineatele (1), (2) și (3) art. 328 CP RM nu au nicio legătură cu alin. (11) din acest articol. În afară de aceasta, s-a deviat de la concepția promovată în Codul contravențional al Republicii Moldova (în continuare – CC RM), în cadrul căruia există două articole distincte: art. 313 „Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu” și art. 3133 „Excesul de putere privind actele permisive”. Concluzia este că alineatul (11) a ajuns dintr-un hazard să facă parte din art. 328 CP RM. Această stare de lucruri demonstrează încă o dată lipsa de consecvență a legiuitorului autohton, care continuă să promoveze politica penală într-o manieră obscură, diletantistă și antiștiințifică.

În alt registru, a priori, obiectul juridic special al infracțiunii derivă din obiectul juridic generic al infracțiunii. Având în vedere acest aspect, dar și textul dispoziției de la alin. (11) art. 328 CP RM, considerăm că obiectul juridic special al infracţiunii examinate îl formează relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în sfera publică, care este incompatibilă cu refuzul neîntemeiat de eliberare a actului permisiv care a condus la restrângerea dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător.

Datorită specificului său, infracțiunea analizată nu are obiect material.

Victimă a infracţiunii specificate la alin. (11) art. 328 CP RM este persoana fizică sau juridică, ale cărei drepturi sau interese ocrotite de lege suferă daune în mărime de cel puţin 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei.

Din sintagma „restrângerea dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător” utilizată în alin. (11) art. 328 CP RM, rezultă că victima infracțiunii examinate este o persoană ce desfășoară activitatea de întreprinzător în condițiile înregistrării de stat sau ale deținerii patentei de întreprinzător. Din interpretarea aceleiași norme mai rezultă că victima infracțiunii prevăzute la alin. (11) art. 328 CP RM este o persoană ce desfășoară activitatea de întreprinzător, a cărei iniţiere, desfăşurare sau încetare este condiționată de deținerea unui act permisiv. Cu alte cuvinte, victima infracțiunii analizate este solicitantul actului permisiv.

Potrivit alin. (3) art. 14 al Legii nr. 235 din 20.07.2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător (în continuare – Legii nr. 235/2006), „persoanele fizice şi juridice sunt obligate să […] solicite actele permisive pentru practicarea unei activităţi doar în cazurile în care aceasta este prevăzut expres de lege”.

Conform art. 2 al Legii nr. 160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător [19] (în continuare – Legii nr. 160/2011), act permisiv este „documentul sau înscrisul constatator prin care autoritatea emitentă constată unele fapte juridice și întrunirea condițiilor stabilite de lege, atestând învestirea solicitantului cu o serie de drepturi și de obligații pentru inițierea, desfășurarea și/sau încetarea activității de întreprinzător sau a unor acțiuni aferente și indispensabile acestei activități. Actul permisiv poate avea denumirea de licență, autorizație, permis, certificat, aviz, aprobare, brevet, de atestat de calificare”. Nomenclatorul actelor permisive, eliberate de către autorităţile emitente persoanelor fizice şi persoanelor juridice pentru practicarea activităţii de întreprinzător, formează anexa nr. 1 la Legea nr. 160/2011.

În această ordine de idei, nu putem trece cu vederea dispoziția de la alin. (2) art. 3 al Legii nr. 160/2011: „Prezenta lege se aplică în măsura în care nu contravine prevederilor legilor care reglementează activitatea licenţiată, autorizată sau certificată din domeniul financiar (bancar şi nebancar), excepție făcând dispozițiile art. 4 alin. (1)-(2), (5) și art. 6 alin. (7) care au prioritate cu privire la orice domeniu licențiat/autorizat/certificat”. În alți termeni, în afară de actele permisive enumerate în anexa nr. 1 la Legea nr. 160/2011, trebuie luate în considerare actele permisive care constituie obiectul de reglementare al unor acte normative din domeniul financiar (bancar sau nebancar) (de exemplu, al: Hotărârii Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr. 56/11 din 14.11.2014 cu privire la aprobarea Regulamentului privind licenţierea şi autorizarea pe piaţa de capital [20]; Hotărârii Comitetului Executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr. 155 din 30.05.2019 cu privire la modul de eliberare a licenţelor, autorizaţiilor, permisiunilor, aprobărilor şi a altor acte cu caracter permisiv ale Băncii Naţionale a Moldovei [21], etc.). În acest sens, de exemplu, alin. (3) art. 2 al Legii nr. 202 din 06.10.2017 privind activitatea băncilor [22] stabilește: „În procesele de licențiere, notificare și aprobare prevăzute de prezenta lege, prevederile Legii nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător nu se aplică”. De asemenea, conform alin. (6) art. 4 al Legii nr. 192 din 12.11.1998 privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare [23], „prevederile Legii nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător nu se aplică pe piața financiară nebancară”.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin. (11) art. 328 CP RM are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă exprimată în inacțiunea de refuz neîntemeiat de eliberare a actului permisiv;

2) urmările prejudiciabile, și anume – restrângerea dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător, dacă aceasta a cauzat daune drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, în valoare de cel puţin 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei;

3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.

Inacțiunea prejudiciabilă prevăzută la alin. (11) art. 328 CP RM se exprimă în refuzul neîntemeiat de eliberare a actului permisiv. Ce înseamnă „refuz”?

În opinia lui A.V. Zarubin, „refuz” constituie forma deschisă (manifestă) de obstrucționare a activității de întreprinzător. În contrast, „eschivare” reprezintă forma ascunsă (tacită) de obstrucționare a activității de întreprinzător [24, p. 32]. După părerea lui V.I. Gladkih, P.N. Sbirunov și M.Iu. Malear, refuzul trebuie privit ca un răspuns univoc adresat solicitantului de act permisiv, care exprimă intenția categorică a făptuitorului de a nu-i elibera un asemenea act. Cât privește eschivarea, aceasta constă în tergiversarea procedurii de eliberare a actului permisiv, în neacceptarea documentelor depuse în vederea obținerii actului permisiv, în cererea solicitantului să prezinte documente care nu sunt prevăzute de lege etc. [12; 25]

Așadar, refuzul de eliberare a actului permisiv nu trebuie confundat cu eschivarea de la eliberarea actului permisiv. Eschivare constituie amânarea limitată în timp a îndeplinirii obligaţiei de eliberare a actului permisiv. În opoziție, refuzul implică sustragerea categorică şi definitivă de la eliberarea actului permisiv. Eschivarea de la eliberarea actului permisiv atrage răspunderea conform alin. (1) art. 3133 CC RM.

Conform alin. (1) art. 62 al Legii nr. 160/2011, „după expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea actului permisiv şi în lipsa unui refuz scris privind eliberarea acestuia din partea autorităţii emitente, actul permisiv solicitat se consideră acordat prin aprobare tacită”. Prevederi similare conțin alin. (1)-(3) art. 11 al Legii nr. 235/2006. Din prevederile sus-menționate rezultă că refuzul eliberării unui act permisiv trebuie să aibă forma scrisă.

În alin. (11) art. 328 CP RM se menționează că refuzul făptuitorului trebuie să fie neîntemeiat.

În această privință, alin. (13) art. 4 al Legii nr. 160/2011 prevede: „Autoritatea emitentă poate refuza eliberarea actului permisiv […] numai dacă solicitantul nu întrunește și nu respectă cerințele și/sau condițiile expres stabilite de lege în privința actului permisiv în cauză”. De asemenea, în alin. (8) art. 6 al aceleiași legi se enunță: „Autoritatea emitentă poate refuza eliberarea/prelungirea unui act permisiv numai cu o justificare corespunzătoare în temeiul prevederilor legii, cu înștiințarea directă a solicitantului și doar în cazul în care solicitantul nu întrunește condițiile expres specificate în lege sau, după caz, nu demonstrează întrunirea acestor condiții în decursul suspendării termenului de examinare a solicitării”. În același făgaș, alin. (5) art. 11 al Legii nr. 235/2006 prevede: „În cazul în care constată o neregularitate a documentaţiei depuse, autoritatea administraţiei publice şi/sau altă instituţie abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi de control va notifica acest fapt solicitantului licenţei/autorizaţiei cu cel puţin 10 zile înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea respectivei licenţe/autorizaţii dacă acest termen este mai mare de 15 zile sau cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea licenţei/autorizaţiei dacă acest termen este mai mic de 15 zile. Autoritatea administraţiei publice şi/sau altă instituţie abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi de control va preciza totodată şi modul de remediere a neregularităţii constatate”.

Interpretând per a contrario toate aceste dispoziții, ajungem la concluzia că refuzul se consideră neîntemeiat dacă: 1) solicitantul întrunește și respectă cerințele și/sau condițiile expres stabilite de lege în privința actului permisiv în cauză sau, după caz, demonstrează întrunirea acestor condiții în decursul suspendării termenului de examinare a solicitării; 2) nu se constată o neregularitate a documentaţiei depuse de către solicitant.

Din dispoziția alin. (11) art. 328 CP RM aflăm că obiectul refuzului neîntemeiat îl reprezintă eliberarea actului permisiv. Ce înseamnă „eliberarea actului permisiv”?

Conținutul acestei noțiuni trebuie interpretat cu referire la lit. n) subpct. 5) pct. 29 din Hotărârea Guvernului nr. 550 din 13.06.2018 cu privire la aprobarea Conceptului tehnic al Sistemului informațional automatizat de gestionare și eliberare a actelor permisive [26] (în continuare – Hotărârea Guvernului nr. 550/2018): „actul permisiv este înmânat solicitantului. În cazul în care solicitantul a cerut livrarea actelor permisive la sediul său, autoritatea publică trimite actele permisive prin serviciul poștal sau alte servicii de livrare la sediul solicitantului” . Așadar, eliberarea actului permisiv presupune, după caz: 1) înmânarea actului permisiv solicitantului; 2) trimiterea/livrarea actului permisiv prin serviciul poștal sau alte servicii de livrare la sediul solicitantului.

Așadar, în sensul alin. (11) art. 328 CP RM, refuzul de eliberare a actului permisiv se concrerizează fie în refuzul de înmânare a actului permisiv solicitantului, fie în refuzul de trimitere/livrare a actului permisiv prin serviciul poștal sau alte servicii de livrare la sediul solicitantului.

În afară de aceasta, în sensul alin. (11) art. 328 CP RM, refuzul de eliberare a actului permisiv se poate concretiza în refuzul de emitere a actului permisiv. De exemplu, la refuzul de emitere a certificatului de urbanism/de proiectare, a autorizației de construire/desființare, se referă pct. 62, 73 și 86 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1469 din 30.12.2016 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la crearea şi funcţionarea ghişeului unic de autorizare a lucrărilor de construcţie [27]  (în continuare – Hotărârea Guvernului nr. 1469/2016).

Totodată, în sensul alin. (11) art. 328 CP RM, refuzul de eliberare a actului permisiv nu se poate exprima în refuzul de recepționare a cererii depuse de solicitant în vederea eliberării actului permisiv. În ipotezele comparate diferă obiectul refuzului. Or, eliberarea actului permisiv nu poate fi echivalată cu recepționarea cererii depuse de solicitant în vederea eliberării actului permisiv.

La refuzul de recepționare a cererii depuse de solicitant în vederea eliberării actului permisiv se referă, de exemplu: pct. 21-24 din Hotărârea Guvernului nr. 1469/2016; lit. j) subpct. 1) și lit. p) subpct. 2) și lit. c) subpct. 6) pct. 26 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 753 din 14.06.2016 pentru aprobarea Conceptului mecanismului de gestionare şi eliberare a actelor permisive şi a Planului de acţiuni privind implementarea soluţiilor de ghişeu unic [28]; pct. 22 din Hotărârea Guvernului nr. 674 din 19.08.2014 privind funcţionarea ghişeului unic pentru eliberarea actelor permisive în domeniul medicamentului [29]; subpct. 5) pct. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 912 din 05.11.2014 cu privire la aprobarea Regulamentului privind crearea şi funcţionarea ghişeului unic pentru eliberarea actelor permisive în domeniul apărării împotriva incendiilor [30]; pct. 25 din Hotărârea Guvernului nr. 654 din 18.09.2015 сu privire la aprobarea Regulamentului privind ghișeul unic pentru eliberarea actelor permisive pentru exportul produselor și subproduselor de origine animală [31]; pct. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 67 din 05.02.2016 cu privire la crearea şi funcţionarea ghişeului unic pentru eliberarea actelor permisive în domeniul transportului rutier [32], etc.

Alin. (11) art. 328 CP RM nu poate fi aplicat în cazul refuzului de recepționare a cererii depuse de solicitant în vederea eliberării actului permisiv, chiar dacă aceasta a cauzat daune drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, în mărime de cel puţin 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei. În astfel de cazuri se aplică răspunderea disciplinară.

Atenționăm că fapta prejudiciabilă prevăzută la alin. (11) art. 328 CP RM nu se poate exprima în: tergiversarea nemotivată şi/sau depăşirea perioadei de timp stabilite de lege pentru eliberarea actului permisiv; eliberarea actului permisiv pe un termen de valabilitate mai mic decât termenul prevăzut de Nomenclatorul actelor permisive; cererea de a deţine şi/sau eliberarea unui act permisiv care nu este inclus în Nomenclatorul actelor permisive; stabilirea şi/sau aplicarea unei plăţi pentru eliberarea actului permisiv într-un cuantum mai mare decât plata prevăzută de Nomenclatorul actelor permisive; invocarea şi aplicarea unor cerinţe şi proceduri de eliberare a actelor permisive care nu corespund legii; retragerea nemotivată a actului permisiv. Astfel de acțiuni/inacțiuni atrag răspunderea în baza în alin. (1) sau (2) art. 3133 CC RM.

În altă ordine de idei, în partea care se referă la fapta prejudiciabilă, dispoziția de la alin. (11) art. 328 CP RM se caracterizează prin anumite neclarități. Astfel, pune în gardă sintagma „refuzul neîntemeiat de eliberare a actului permisiv care a condus la restrângerea dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător, inclusiv (subl. ns.) desfăşurarea neîntemeiată a unor controale” din dispoziția în cauză. Prima facie, din această sintagmă ar rezulta că desfăşurarea neîntemeiată a unor controale reprezintă una dintre modalitățile refuzului neîntemeiat de eliberare a actului permisiv, prezentată de către legiuitor cu titlu de exemplu.

În opinia noastră, o astfel de impresie este falsă. Or, în primul rând, desfăşurarea neîntemeiată a unor controale presupune o acțiune, în timp ce refuzul neîntemeiat de eliberare a actului permisiv implică o inacțiune. Ar fi ilogic ca o acțiune să reprezinte o modalitate a unei inacțiuni. În al doilea rând, analiza atentă a art. 111 al Legii nr. 160/2011 (în special, a lit. d) alin. (2)) demonstrează că, în cadrul procedurii de eliberare a actului permisiv, desfăşurarea unor controale poate fi doar antecedentă față de refuzul de eliberare a actului permisiv. Aceeași concluzie derivă din pct. 27 al anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1469/2016: „Certificatul privind refuzul eliberării actului [permisiv] se emite în formă scrisă, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data apariției condiției în temeiul căreia emitentul refuză eliberarea actului [permisiv]”. Condiția, în temeiul căreia emitentul refuză eliberarea actului permisiv, poate fi stabilită doar printr-un control prealabil. Nu este posibil ca un asemenea control să se desfășoare în paralel cu refuzul eliberării actului permisiv.

În concluzie, desfăşurarea neîntemeiată a unor controale nu poate să constituie una dintre modalitățile refuzului neîntemeiat de eliberare a actului permisiv. Sintagma „desfăşurarea neîntemeiată a unor controale” nu poate să se afle într-un raport de tip „parte-întreg” față de sintagma „refuzul neîntemeiat de eliberare a actului permisiv”.

Infracţiunea prevăzută la alin. (11) art. 328 CP RM este o infracţiune materială. Aceasta presupune prezența obligatorie a unor urmări prejudiciabile.

Supra am stabilit că desfăşurarea neîntemeiată a unor controale nu poate să constituie una dintre modalitățile refuzului neîntemeiat de eliberare a actului permisiv. Din aceasta ar rezulta concluzia, potrivit căreia la urmările prejudiciabile ale infracțiunii analizate se referă următorul fragment din dispoziția alin. (11) art. 328 CP RM: „[…] care a condus la restrângerea dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător, inclusiv desfăşurarea neîntemeiată a unor controale, dacă aceasta a cauzat daune drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, în valoare de cel puţin 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei”. Este oare corectă această concluzie?

Mai sus ne-am convins că desfăşurarea unor controale poate fi doar antecedentă față de refuzul de eliberare a actului permisiv. Aceasta denotă că desfăşurarea neîntemeiată a unor controale nu poate să constituie urmarea prejudiciabilă a refuzului neîntemeiat de eliberare a actului permisiv. Ceea ce demonstrează că, în dispoziția de la alin. (11) art. 328 CP RM, textul „, inclusiv desfăşurarea neîntemeiată a unor controale” este inutil și superfluu. În conjunctura infracțiunii prevăzute la alin. (11) art. 328 CP RM, acest text nu poate caracteriza nici fapta prejudiciabilă, nici urmările prejudiciabile.

Remarcăm că utilizarea improprie a sintagmei „inclusiv desfăşurarea neîntemeiată a unor controale” afectează nefast funcționalitatea de ansamblu a alin. (11) art. 328 CP RM. Pentru a înlătura această carență, propunem ca dispoziția de la alin. (11) art. 328 CP RM să fie reformulată în felul următor:

„Desfăşurarea neîntemeiată a unor controale sau refuzul neîntemeiat de eliberare a actului permisiv, care a condus la restrângerea dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător, dacă aceasta a cauzat daune drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, în mărime de cel puţin 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei […]”.

În eventualitatea operării de către legiuitor a unei asemenea modificări, va deveni clar că fapta prejudiciabilă prevăzută la alin. (11) art. 328 CP RM presupune două modalități normative cu caracter alternativ: 1) acțiunea de desfăşurare neîntemeiată a unor controale; 2) inacțiunea de refuz neîntemeiat de eliberare a actului permisiv. Aceste modalități nu vor fi dependente una de cealaltă. O astfel de remaniere legislativă ar „lărgi orizontul” dispoziției de la alin. (11) art. 328 CP RM, făcând-o să-și atingă efectul scontat.

După această propunere de lege ferenda, să revenim la caracterizarea urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii specificate la alin. (11) art. 328 CP RM. Acestea sunt două la număr:

1) urmarea prejudiciabilă primară, și anume – restrângerea dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător;

2) urmarea prejudiciabilă secundară, și anume – daunele cauzate drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, în mărime de cel puţin 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei.

Este necesar ca urmarea prejudiciabilă primară să reprezinte cauza pentru urmarea prejudiciabilă secundară. Și viceversa: urmarea prejudiciabilă secundară trebuie să constituie efectul urmării prejudiciabile primare.

În concluzie, infracțiunea prevăzută la alin. (11) art. 328 CP RM se consideră consumată din momentul restrângerii dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător, dacă aceasta a cauzat daune drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, în mărime de cel puţin 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei[2].

Cât privește urmarea prejudiciabilă primară, restrângerea dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător presupune diminuarea, limitarea, îngrădirea acestuia. În acest mod, făptuitorul încalcă prevederile alin. (2) art. 126 al Constituției: „Statul trebuie să asigure […] libertatea […] activităţii de întreprinzător, […] crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie”. La fel, pot fi încălcate prevederile alin. (1) art. 34 din Codul civil: „Persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător din nume și pe cont propriu din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut de lege”. Nu în ultimul rând, restrângând dreptul de desfăşurare a activităţii de întreprinzător, făptuitorul poate încălca prevedeile art. 6 al Legii nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi: „Întreprinderea, în conformitate cu  legislaţia  în vigoare, are dreptul […] să practice, sub firmă proprie, activitate de antreprenoriat” [33].

Spre deosebire de urmarea prejudiciabilă primară, urmarea prejudiciabilă secundară este cuantificabilă: mărimea daunelor, cauzate drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, trebuie să fie mai mare sau egală cu 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei.

Alin. (11) art. 328 CP RM nu poate fi aplicat în cazul în care daunele cauzate drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, nu ating mărimea de 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei. În acest caz se aplică răspunderea pentru refuzul nemotivat de eliberare a actului permisiv, în baza alin. (2) art. 3133 CC RM.

Se va aplica alin. (1) sau (2) art. 3133 CC RM chiar dacă acțiunile/inacțiunile descrise în aceste norme (cu excepția refuzului nemotivat de eliberare a actului permisiv) vor duce la restrângerea dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător, dacă aceasta va cauza daune drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, în mărime de cel puţin 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei.

În ipoteza încălcării normelor procedurale exemplificate infra, poate fi restrâns dreptul de desfăşurare a activităţii de întreprinzător, aceasta cauzând daune drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, în mărime de cel puţin 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei: „Dacă bunurile ce urmează a fi sechestrate pentru repararea prejudiciului cauzat sau pentru a garanta executarea pedepsei amenzii sunt folosite sau constituie parte a procesului tehnologic de producție și sechestrarea lor ar determina în mod inevitabil stoparea activității economice a persoanei, se iau măsuri asigurătorii pentru sechestrarea contravalorii acestora […]” (alin. (41) art. 204 din Codul de procedură penală); „În cazul contravențiilor date în competența organelor de control de stat al activității de întreprinzător și cea a organelor Ministerului Afacerilor Interne nu se permite ridicarea de obiecte, documente, dispozitive de stocare a datelor dacă ridicarea acestora stopează activitatea economică a persoanei. În cazul dat se purcede la efectuarea de copii și de înregistrări foto sau video de pe documente și dispozitive de stocare a datelor, pot fi inspectate, măsurate sau prelevate mostre din acestea, care constituie mijloc material de probă” (alin. (61) art. 425 CC RM); „Dacă bunurile ce urmează a fi sechestrate pentru repararea prejudiciului cauzat sau pentru a garanta executarea pedepsei amenzii sunt folosite sau constituie parte a procesului tehnologic de producție și sechestrarea lor ar determina în mod inevitabil stoparea activității economice, se iau măsuri asigurătorii pentru sechestrarea contravalorii acestora” (alin. (3) art. 4393 CC RM), etc.

În ipoteza încălcării unor asemenea norme procedurale, urmările prejudiciabile cauzate nu se află în legătură cauzală cu fapta prejudiciabilă prevăzută la alin. (11) art. 328 CP RM. Drept urmare, vor putea fi aplicate alte norme: alin. (1), (2) sau (3) art. 328 CP RM sau art. 313 CC RM. Excepție constituie cazurile în care persoanele, care încalcă prevederile alin. (41) art. 204 din Codul de procedură penală, alin. (61) art. 425, alin. (3) art. 4393 CC RM etc., cooperează intenționat cu (co)autorul infracțiunii prevăzute la alin. (11) art. 328 CP RM. În asemenea cazuri răspunderea se va aplica în baza alin. (3), (4) sau (5) art. 42 și alin. (11) art. 328 CP RM.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin. (11) art. 328 CP RM se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă. Aceasta înseamnă că făptuitorul îşi dă seama de caracterul prejudiciabil al inacţiunii sale de refuz neîntemeiat de eliberare a actului permisiv, prevede că aceasta va conduce la restrângerea dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător, ceea ce va cauza daune drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, în mărime de cel puţin 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei, și dorește sau admite, în mod conştient, survenirea acestor urmări.

Motivul infracţiunii examinate se exprimă în: interesul material; excesul de zel; răzbunare; ură; invidie; ură socială, naţională, rasială sau religioasă, etc.

Subiectul infracţiunii specificate la alin. (11) art. 328 CP RM este persoana fizică responsabilă care, în momentul comiterii faptei, a atins vârsta de 16 ani.

Nu oricare persoană, ce întrunește aceste condiții generale, poate fi subiect al infracțiunii analizate. În consecință, este necesar să stabilim calitatea specială a subiectului infracţiunii prevăzute la alin. (11) art. 328 CP RM.

Eliberarea actului permisiv se află în competența exclusivă a funcționarilor abilitați cu eliberarea actelor permisive. În acest plan, de exemplu, lit. i) subpct. 5) pct. 29 din Hotărârea Guvernului nr. 550/2018 stabilește: „după adoptarea deciziei semnate electronic, specialistul responsabil de procesarea cererii marchează statutul actului permisiv în „Eliberat” și notifică specialistul responsabil de eliberarea/livrarea/înmânarea actelor permisive (subl. ns.) cu privire la finalizarea documentului”.

În art. 2 al Legii nr. 160/2011, în definiția noțiunii „nomenclator al actelor permisive” sunt deosebite „autorităţile emitente abilitate cu dreptul de eliberare a unor acte permisive” și „autoritățile sau entitățile implicate în procesul de eliberare a actului permisiv”. Astfel, pe de o parte, în corespundere cu anexa nr. 1 la Legea nr. 160/2011, precum și cu alte acte normative relevante, autorități emitente abilitate cu dreptul de eliberare a unor acte permisive sunt considerate: Agenția Servicii Publice; Agenția Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale; Banca Naţională a Moldovei; Comisia Naţională a Pieţei Financiare, etc. Pe de altă parte, în aceeași anexă sunt nominalizate autoritățile sau entitățile implicate în procesul de eliberare a actului permisiv: Inspectoratul pentru Protecția Mediului; Serviciul Fiscal de Stat; autoritățile administrației publice locale, etc.

Inacțiunea de refuz neîntemeiat de eliberare a actului permisiv, prevăzută la alin. (11) art. 328 CP RM, poate fi săvârșită doar de către cel care putea și trebuia să elibereze actul permisiv, însă nu l-a eliberat. Se are în vedere funcționarul competent din cadrul autorității emitente abilitate cu dreptul de eliberare a respectivului act permisiv. Un astfel de funcționar este autorul infracțiunii prevăzute la alin. (11) art. 328 CP RM. Funcționarul competent din cadrul autorității sau entității, implicate în procesul de eliberare a actului permisiv, nu poate avea calitatea de autor al infracțiunii prevăzute la alin. (11) art. 328 CP RM. În prezența unei cooperări intenționate cu autorul infracțiunii prevăzute la alin. (11) art. 328 CP RM, funcționarul competent din cadrul autorității sau entității, implicate în procesul de eliberare a actului permisiv, poate avea calitatea de organizator, instigator sau complice la infracțiunea prevăzută la alin. (11) art. 328 CP RM.

Anterior am ajuns la concluzia că, în dispoziția de la alin. (11) art. 328 CP RM, textul „, inclusiv desfăşurarea neîntemeiată a unor controale” este inutil și superfluu. Drept urmare, funcționarul din cadrul organului de control de stat[3], abilitat cu desfăşurarea de controale la o persoană fizică sau juridică ce practică o activitate de întreprinzător care necesită prezența unui act permisiv, nu poate avea calitatea de coautor al infracțiunii prevăzute la alin. (11) art. 328 CP RM. Din acest punct de vedere, nu putem fi de acord cu ideea promovată în Nota informativă la Proiectul nr. 283/2018, conform căreia subiect al infracțiunii prevăzute la alin. (11) art. 328 CP RM poate fi, inter alia, angajatul unei autorități care acționează în domeniul efectuării controalelor [3].

Este posibil ca funcționarul din cadrul unui organ de control să desfăşoare neîntemeiat controale în cadrul procedurii de eliberare a actului permisiv, după care funcționarul, abilitat cu eliberarea actelor permisive, să refuze neîntemeiat eliberarea actului permisiv. În acest caz, nu se exclude ca primul dintre acești funcționari să îndeplinească rolul de complice la infracțiunea specificată la alin. (11) art. 328 CP RM. Bineînțeles, aceasta este posibil dacă între cei doi funcționari a existat o înțelegere prealabilă a cărei obiect l-a reprezentat ajutorul pe care funcționarul din cadrul unui organ de control îl acordă funcționarului abilitat cu eliberarea actelor permisive.

*Acest articol a fost publicat în: Актуальные научные исследования в современном мире // Журнал.  Переяслав, 2020,  Вып. 6,  ч. 9, p. 6-21.


[1] Din acest punct de vedere, nu împărtășim opinia lui V. Puica, potrivit căreia alin. (11) art. 328 CP RM ar fi o normă specială în raport cu alin. (1) art. 328 CP RM*.
*Puica V. Aspecte evolutive privind incriminarea infracţiunii de exces de putere sau depăşire a atribuţiilor de serviciu în legislaţia penală a Republicii Moldova. În: Legea și viața, 2019, octombrie, p. 36-40.
[2] Precizăm că, într-un anteproiect* s-a utilizat nu sintagma „10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei”, dar sintagma „daune în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice”. Prima dintre aceste sintagme comportă mai multă claritate și previzibilitate în comparație cu cea de-a doua sintagmă. Cu toate acestea, cel mai probabil, a fost ales la întâmplare indicatorul de 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei. În orice caz, în Nota informativă la Proiectul nr. 283/2018** nu găsim nicio explicație cu privire la selectarea respectivului indicator. În general, Proiectul nr. 283/2018 nu respectă unele exigențe stabilite în Legea nr. 100 din 22.12.2017 cu privire la actele normative*** (în continuare – Legii nr. 100/2017): nu a fost întreprins un studiu de cercetare, așa cu prevede art. 25 al acestei legi; nota informativă la Proiectul nr. 283/2018 nu îndeplinește în totalitate cerințele prevăzute la art. 30 al Legii nr. 100/2017. Aceste carențe sunt cu atât mai intolerabile, dacă luăm în considerare că autori ai proiectului în cauză sunt un grup de deputați.
*Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. Disponibil: www.particip.gov.md/proiectview.php?l=ro&idd=5083
**Nota informativă la Proiectul legii nr. 283 din 24.07.2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (Codul fiscal – art. 251; Legea privind Comisia Națională a Pieței Financiare – art. 20 ș.a. Disponibil: http://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/4328/language/ro-RO/Default.aspx
***Legea nr. 100 din 22.12.2017 cu privire la actele normative. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 7-17.
[3] Activitatea acestor organe este reglementată prin Legea nr. 131 din 08.06.2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 181-184.


BIBLIOGRAFIE:

  1. Legea nr. 179 din 26.07.2018 pentru modificarea unor acte legislative. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 309-320.
  2. Proiectul legii nr. 283 din 24.07.2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (Codul fiscal – art. 251; Legea privind Comisia Națională a Pieței Financiare – art. 20 ș.a. Disponibil: http://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/4328/language/ro-RO/Default.aspx
  3. Nota informativă la Proiectul legii nr. 283 din 24.07.2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (Codul fiscal – art. 251; Legea privind Comisia Națională a Pieței Financiare – art. 20 ș.a. Disponibil: http://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/4328/language/ro-RO/Default.aspx
  4. Codul penal al Republicii Moldova. Proiect. Chișinău: Garuda-Art, 1999. 175 p.
  5. Кримінальний кодекс України. Disponibil: https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/2341-14#Text
  6. Criminal Code of Georgia. Disponibil: https://matsne.gov.ge/en/document/download/16426/157/en/pdf
  7. Уголовный кодекс Российской Федерации. Disponibil: https://legalacts.ru/kodeks/UK-RF/
  8. Уголовный кодекс Республики Армения. Disponibil: www.parliament.am/legislation.php?sel=show&ID=1349&lang=rus
  9. Criminal Code of the Republic of Azerbaijan. Disponibil: https://www.legislationline.org/download/id/8304/file/Azerbaijan_CC_am2018_en.pdf
  10. Уголовный кодекс Республики Казахстан. Disponibil: https://online.zakon.kz/document/?doc_id=31575252
  11. Уголовный кодекс Кыргызской Республики. Disponibil: cbd.minjust.gov.kg/act/view/ru-ru/111527
  12. Аванесов Э.А. Воспрепятствование законной предпринимательской и иной деятельности: какие отношения охраняет закон? În: Юридическая наука и правоохранительная практика, 2015, № 2, p. 184-188.
  13. Маляр М.Ю. Отказ и уклонение как форма воспрепятствования предпринимательской и иной деятельности. În: Актуальные проблемы уголовного права на современном этапе (вопросы дифференциации ответственности и законодательной техники). Ярославль: ЯрГУ, 2012, Вып. 4, p. 136-143. 175 p.
  14. Уголовный кодекс Республики Беларусь. Disponibil: уголовный-кодекс.бел
  15. Хилюта В.В. Воспрепятствование законной предпринимательской деятельности как ненужное преступление. În: Юрисконсульт, 2016, № 2, p. 26-29.
  16. Brînza S. Obiectul infracţiunilor contra patrimoniului. Chişinău: Tipografia Centrală, 2005. 675 p.
  17. Legea nr. 277 din 18.12.2008 pentru modificarea şi completarea Codului penal al Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 41-44.
  18. Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. Disponibil: www.particip.gov.md/proiectview.php?l=ro&idd=5083
  19. Legea nr. 160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr. 170-175.
  20. Hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr. 56/11 din 14.11.2014 cu privire la aprobarea Regulamentului privind licenţierea şi autorizarea pe piaţa de capital. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr. 1-10.
  21. Hotărârea Comitetului Executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr. 155 din 30.05. 2019 cu privire la modul de eliberare a licenţelor, autorizaţiilor, permisiunilor, aprobărilor şi a altor acte cu caracter permisiv ale Băncii Naţionale a Moldovei. Disponibil: https://www.bnm.md/files/HCE%20mod%20eliberare%20aprobari%202019%20redactat%20(1).pdf
  22. Legea nr. 202 din 06.10.2017 privind activitatea băncilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 434-439.
  23. Legea nr. 192 din 12.11.1998 privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr. 22-23.
  24. Зарубин А.В. Уголовно-правовая охрана предпринимательской деятельности. Санкт-Петербург: Санкт-Петербургский юридический институт (филиал) Академии Генеральной прокуратуры Российской Федерации, 2016. 100 p.
  25. Гладких В.И., Сбирунов П.Н. Квалификация воспрепятствования законной предпринимательской или иной деятельности. În: Российский следователь, 2012, № 8, p. 15-18.
  26. Hotărârea Guvernului nr. 550 din 13.06.2018 cu privire la aprobarea Conceptului tehnic al Sistemului informațional automatizat de gestionare și eliberare a actelor permisive. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 195-209.
  27. Hotărârea Guvernului nr. 1469 din 30.12.2016 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la crearea şi funcţionarea ghişeului unic de autorizare a lucrărilor de construcţie. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 67-71.
  28. Hotărârea Guvernului nr. 753 din 14.06.2016 pentru aprobarea Conceptului mecanismului de gestionare şi eliberare a actelor permisive şi a Planului de acţiuni privind implementarea soluţiilor de ghişeu unic. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 163-168.
  29. Hotărârea Guvernului nr. 674 din 19.08.2014 privind funcţionarea ghişeului unic pentru eliberarea actelor permisive în domeniul medicamentului. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 256-260.
  30. Hotărârea Guvernului nr. 912 din 05.11.2014 cu privire la aprobarea Regulamentului privind crearea şi funcţionarea ghişeului unic pentru eliberarea actelor permisive în domeniul apărării împotriva incendiilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 333-338.
  31. Hotărârea Guvernului nr. 654 din 18.09.2015 сu privire la aprobarea Regulamentului privind ghișeul unic pentru eliberarea actelor permisive pentru exportul produselor și subproduselor de origine animală incendiilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr. 262-266.
  32. Hotărârea Guvernului nr. 67 din 05.02.2016 cu privire la crearea şi funcţionarea ghişeului unic pentru eliberarea actelor permisive în domeniul transportului rutier. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 32-37.
  33. Legea nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. În: Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1994, nr. 2.


Aflaţi mai mult despre , , , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.