Vlad Bercu

Nassim Thaleb în cartea sa „Când pielea ta e în joc” analizează o categorie socială specială și anume intervenționiștii. Acești indivizi au în comun o caracteristică esențială: în general nu ridică greutăți. Problematica asimetriei în cadrul democrației „convenționale” este una de o actualitate proeminentă, cei care dețin frâiele puterii se găsesc într-o cursă oarbă unde laurul este închinat în umbra deciziilor exasperate în situații de impas.

La ora pandemică, suntem în situația în care unii care au puterea să hotărască în locul celor mulți dacă cei din urmă urmează să-și bea cafeaua în local, conformându-se astfel tezei take away, sau și mai odios, să fie obligați să și-o pregătească de sine stătător acasă. Desigur, acest exemplu este o hiperbolă care însă nu va lasă indiferenți iubitorii boabelor arse.

Problematica libertăților individuale în contextul situației de forță majoră în care ne aflăm de aproape de doi ani, nu este reprezentată de necesitatea sau nu a instituiri unor limitări sociale. Esența acestei dileme ține de proporționalitate, de simetria acțiunilor celor aleși în raport cu gravitatea situației de facto. În acest sens, este evident că instituirea unor restricții privind circulația cetățenilor europeni în cadrul Uniunii, a fost o decizie care a pus la dubiu însăși esența fraternității europene. Izolarea Italiei la începutul pandemiei s-a lăsat cu un post-gust amar, iar decizia Marii Britanii de a brexit-a nodul gordian european nu a mai părut aroganța unui spadasin experimentat.

Ab initio, calitatea de advocatus s-a lăsat cu deformarea profesională cunoscută oricărui coleg ce își câștigă pâinea redactând convențiile civile inter partes, adică, în continuare urmează un disclaimer: acest articol nu are drept scop convingerea cititorului cu privire la faptul că COVID-19 reprezintă o ficțiune și un complot universal al celor cu pupile verticale. Autorul este conștient de impactul negativ produs de acest cataclism biologic și empatizează cu cei care au avut de suferit de pe urma acestuia, îndeosebi că însuși a avut „plăcerea” experienței empirice de a fi încoronat cu COVID-19.

Inter arma silent leges

La vreme de război romanii numeau un dictator. Acesta beneficia de drepturi nelimitate, imperium, fără a fi silit să dea socoteală, pentru o perioadă maximă de 6 luni[1]. Totuși, pe timpul Republicii, puterea absolută era văzută ca o povară și persoana mandatată cu această responsabilitate, după încetarea mandatului, rămânea goală în fața poporului și putea fi judecată cu foc și pucioasă.

Astăzi, noi suntem democrați, liberali, novo-socialiști, dar numai nu totalitariști, noi cu mândrie avem reprezentanți ai populis, care acționează în numele poporului votant și în interesele acestuia. Oare?

Primele simptome ale virusului care s-a împrăștiat în lume similar unui dragon roșu ce răspândea flăcări pretutindeni pe unde își avea zborul, au apărut la sfârșitul anului 2019, dar au fost resimțite în Europa în februarie-martie 2020. Numai după infectarea a 23 persoane, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat HP nr. 55/2020 prin care a declarat stare de urgență, iar ca urmare a fost impus lockdown-ul pentru o perioadă de două luni, iar multe restricții sunt în vigoare și până astăzi. Cum aș putea acum să protestez împreună cu 1.000 de oameni împotriva Guvernului? s-a întrebat cercetătorul român Codrin Timu, printr-un articol publicat pe JURIDICE.ro[2]. Tot acest autor, vine cu următorul raționament privitor la modalitatea gestionării pandemiei la faza sa incipientă, alternativă încarcerării populației în propriile case, „de la a mă obliga să mă prezint la medic, până la a-mi interzice anumite activități și impunerea carantinei”.

Același scenariu poate fi urmărit și la celelalte stele de pe steagul european, Guvernele statelor membre au decis practic în mod unanim impunerea unui lockdown total. În rând și de mânuțe, sub muzică eternă a lui Beethoven, am fost încarcerați în metrii noștri pătrați și am stat, am stat și am stat, până nu ne-au zis că putem scoate capul afară nu doar pentru a ne plimba câinii. Ce a urmat? Ridicarea lockdown-ului și în timp util deschiderea mall-urilor și cluburilor de noapte. P-proporționalitate, este cuvântul care urmează a fie inclus în abecedarul tinerei generații, pentru a fi înfierat în conștiința acestora.

Până acum, pe axa noastră temporală avem două momente cardinale, prima sperietoare și prima relaxare. Revenind la cei care față de noi – masa, au numele scris în cadrul contractului social, în ce moment aceștia au consultat populis, cum s-au luat deciziile atât cu privire la izolarea unităților de societate, cât și cea cu privire la dispariția pericolului și deschiderea sezonului de sabrarea șampaniilor localurile de noapte? În același timp stagnarea economiei de piața și ca rezultat împiedicarea circulației libere a banilor, idee care ar fi fost o gluma pentru Adam Smith, a rezultat în minimizarea veniturilor la bugetul statului. Orice strateg militar va exclama că banii pe timp de război sunt o prioritate, visteria statului trebuie suplinită cu continuu pentru a putea întreține pe cei din prima linie a frontului, a ridica baricade și construi avanposturi. În cazul unei pandemii, soldații noștri sunt medicii, avanposturile – spitalele și baricadele – punctele de vaccinare, de unde paralele (ar spune Caragiale) pentru acest lux deficitar, iertați-mi oximoronul.

Declarația de independență SUA are următoarele rânduri „Guvernele sunt stabilite printre oameni pentru a garanta aceste drepturi, iar justa lor putere emană din consimţământul guvernaţilor. De fiecare dată când o formă de guvernământ devine distrugătoare pentru acest scop, poporul are dreptul să o schimbe sau să o abolească şi să instituie un nou guvern, bazându-1 pe principiile şi organizându-1 în forma care îi vor părea cele mai potrivite pentru a-i conferi siguranţa şi fericirea.” Constituția Republicii Moldova elogiază libertatea omului prin articolul 25(1) „Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile.” Însă, de facto, câștigătorii concursului național de popularitate nu au făcut decât să i-a exemplu de la Napoleon Bonaparte și să pornească biruitori împotriva pandemiei, în dorința de a strivi această pacoste precum Mihail a strivit vicleanul șarpele, iar victimele colaterale, well, sunt colaterale. Reiterez, pe perioada războiului avem imperium, doar că chiar și la romani acest moment „neesențial” se decidea de senatus populesque pentru o perioadă de 6 luni cu posibilitate prelungirii mandatului. Astăzi nu mai avem o persoană în fruntea poporului, avem o himeră cu multe capete, ce și-a arogat dreptul, ba chiar datoria mesianică de a decide soarta poporului. Mai mult, chiar și în teoria unei judecăți de apoi (post-pandemică), știm cu toții bine practica în materie de gratitudine politică și Amnesty international.

Non solum armis sed libris (XXI – mass media)

Să nu credeți că libertățile noastre sunt restrânse într-un mod grosolan, fără subtilitatea unui părinte „iubitor”. Slavă Domnului, că Orwell în naivitatea sa a scris ghidul tânărului propagandist. Puterea a IV-a a fost atât de obiectivă pe durata întregii pandemii, a făcut totul ce i-a stat în putere pentru a calma spiritele (doar se știe că Requiem-ul lui Mozart calmează de minune tulburările sufletești, îndeosebi când este pus pe fundalul imaginelor cu ambulanțe, spitale, și echipaje de medici care ridică pe tărgi solemne din casele lor pe oamenii încoronați) și a organiza dialoguri între toate grupurile și nișele sociale. Dacă ar fi să vadă Dante acest spectacol, poate că ar mai face un cerc pentru regizorii și scenariștii acesteia.

Mai demult am scris un articol unde am analizat vicierea libertății contractuale prin prisma publicității neadecvate, nu m-am gândit niciodată că mecanisme similare vor fi utilizate în masă atât de curând. Critica socială, raționamentul liber, dreptul la opoziție a fost înlăturat prin simpla adresare la instinctele noastre primitive – frica. Frica ne-a făcută să nu mai gândim rațional, ci să zicem că viața și sănătatea este mai presus de orice. Totalmente de acord, doar că în situația concretă acesta s-ar aplica similar cum am vorbi despre fumat, sexul neprotejat sau mersul cu mașina – adică, cu siguranță riscul există, dar acest risc în copleșitoarea majoritate a cazurilor nu se soldează cu deces, sau consecințe grave pentru sănătate, deci nu este fatal.

Istoricii se întreabă cum puteau funcționa lagărele de concentrare, atunci când numărul gardienilor naziști era net inferior, unele statistici vorbesc de un gardian la 500 de oameni. Răspunsul este unul simplu frica dezbină, iar unitatea este unicul mod de a riposta celor ce dețin puterea. Până acum limitarea drepturilor noastre nu a fost supusă unor analize de impact, era doar o prerogativă a celor ce conduc, iar viitorul nu pare a surâde celor fricoși.

Prævenire melius est quam præveniri.

Toate acțiunile care au fost efectuate până la momentul respectiv au fost pentru a preveni: să prevenim răspândirea, infectarea, apariția de noi forme. Lockdown, măsuri de precauție, vaccinuri, vaccinuri și iar vaccinuri. Avem astăzi o varietate mai larg de vaccinuri decât telefoane pe site-ul apple.com. Totuși, tratamentul, metodologia, substanța activă care ar lupta cu virusul împreună cu imunitatea noastră ci nu ar substitui-o întârzie să apăra.

Despre tratamentul economic nici nu putem discuta, el este pe planul secund, toți au devenit Ludovici ai XIV-lea, după mine și potopul. Am uitat că suntem în sec. XXI și strategia terenului pârjolit nu mai e una eficientă, reciclarea și reformarea urmează să fie principiile de bază pentru a deraia de pe calea impasului, kampf  pe care se pare că ni-l asumăm cu titlu de mein.

În loc de concluzii

Acest material ar putea ridica multiple critici, majoritatea chiar și argumentate. Totuși, prin prezentul putem nota farmecul libertății, iar subsemnatul va menționa că părerea lui este rezultatul unei gândiri îndelungate și profunde – curajul fiind un proces continuu.

[1] Hermann Kinder și Werner Hilgemann, Atlas de Istorie Mondială, volumul I. București, 2002: Editura RAO, pagina 75.
[2] Codrin Timu, Contribuie coronavirusul la dezvoltarea dreptului constituțional? Întrebări referitoare la „infectarea” constituționalismului cu COVID-19. A se vedea: https://www.juridice.ro/675219/contribuie-coronavirusul-la-dezvoltarea-dreptului-constitutional-intrebari-referitoare-la-infectarea-constitutionalismului-cu-covid-19.html