Jud. Ion Malanciuc
O discuție ipotetică într-o instanță ipotetică, să zicem în Suedia …
Se examinează o solicitare a Procuraturii de admitere a extrădării în Republica Moldova a cetățeanului X, învinuit de o anumită infracțiune, ce fel de infracțiune mai puțin contează.
Procurorul: ”… în baza celor expuse, solicit să fie admisă cererea de extrădare a cetățeanului X, înaintată de autoritățile moldovenești.”
Judecătorul: ”Apărarea are ceva de spus?”
Apărătorul: ”Onorată instanță, evident că cererea nu poate fi admisă, și anume din următorul considerente: cauza penală i-a fost intentată clientului meu din considerente politice. Mai mult, în Republica Moldova, instanțele de judecată nu sunt independente, de aceia clientul nu va avea parte de un proces echitabil.”
Judecătorul: ”Domnule Procuror, în Republica Moldova instanțele de judecată sunt independente?”
Procurorul: ”Onorată instanță, nu avem informație din care să rezulte contrariul.”
Judecătorul: ”Domnule avocat, ce puteți spune la acest capitol?”
Apărătorul: ”Onorată instanță, noi avem temeiuri, mai mult decât rezonabile, de a invoca contrariul și iată de ce. Recent, în Republica Moldova a apărut o inițiativă legislativă de a exclude din lege anumite prevederi care ofereau niște garanții avocaților de a nu fi reținuți, percheziționați, arestați etc, fără acordul organului lor de autoadministrare. În acest sens, comunitatea avocaților din Moldova s-a revoltat, invocând eventualele abuzuri la care pot fi supuși din partea procurorilor și/sau ofițerilor de urmărire penală, care ar avea un obicei de a comite astfel de acte. Autoritățile au acceptat cele invocate de comunitatea avocaților și au renunțat la modificări. Dacă au acționat în așa mod, evident că autoritățile acceptă ideea existenței unui comportament abuziv din partea procuraturii și/sau organelor de urmărire penală. Și atunci apare întrebarea: De ce autoritățile moldovenești n-au introdus aceleași garanții și pentru judecători? Or, dacă se merge pe ideea că unii actori în sistemul justiției pot avea un comportament abuziv, atunci cine poate garanta că ei nu vor urmări să-și atingă scopurile prin influențarea judecătorilor și nu a avocaților. Astfel, unicul răspuns care se conturează în acest caz e că autoritățile moldovenești nu sunt cointeresate să aibă o justiție independentă, care să nu poată fi influențată. Iată de ce, este inadmisibilă extrădarea clientului meu care se consideră persecutat de actualele autorități aflate la guvernare pentru activitatea sa politică.”
Judecătorul: ”Domnule Procuror, ce puteți spune cu referire la alegațiile apărării?”
Procurorul: ”Mmmmmmmmmmmmmm…..nu pot spune nimic, Onorată instanță.”
Judecătorul: ”Solicitarea se respinge ca fiind neîntemeiată.”
Care e concluzia în urma acestui exercițiu de imaginație, care nu este exclus că ar putea să aibă loc în viitor?
Corect, că în viitor ar trebui operate modificări în legislație care să acorde și judecătorilor/procurorilor garanții cel puți similare celor pe care le au avocații. Or, abordarea unui fenomen trebuie să fie complexă și sistemică pentru a fi credibilă și a se solda cu rezultate pozitive.
Dacă mergem pe ideea că se comit abuzuri, atunci pentru toți actorii implicați trebuie specificate niște garanții minime. Dacă la unii sunt excluse garanțiile din cauza că nu mai există riscuri, atunci ele trebuie excluse la toți.
Astfel, dacă unora le luăm, iar altora le lăsăm, atunci nu este clar de la care premise a fost inițiată adoptarea unei sau altei reglementări și de ce actuala (reglementare) nu ar introduce o stare de haos în loc de normalitate.