Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție notează că, în conformitate cu prevederile art. 373 alin. (1) al Codului de procedură civilă, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.
În urma celor constatate la judecarea recursului, Colegiul a reținut că instanţa de apel, la judecarea apelului declarat, depăşind limitele judecării apelului, a casat neîntemeiat penalitatea contractuală, precum şi nici nu a dispus încasarea penalităţii legale. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.
În acest context, în conformitate cu art. 373 alin. (6) al Codului de procedură civilă, apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decât aceea din hotărârea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor când consimte şi când hotărârea este atacată şi de alţi participanţi la proces.
La caz, instanţa de recurs reţine că, contrar prevederilor şi dispozițiilor art. 373 alin. (6) al Codului de procedură civilă, instanţa de apel, judecând apelul declarat, a depășit limitele cererii de apel.
Drept consecinţă, este indubitabil că soluţia instanţei de apel constituie o agravare a situației apelantului, fiindu-i creată o poziţie mai dificilă în propria cale de atac, ori instanţa de apel a casat parțial hotărârea primei instanțe în partea încasării din contul intimatului a avansului în mărime de 2000 lei, penalităţii contractuale în mărime de 15 lei şi 78 bani, reparării prejudiciului moral în cuantum de 2000 lei, în sumă totală de 4015 lei și 78 bani, şi a pronunţat în această parte o nouă hotărâre, prin care a micşorat cuantumul sumei adjudecate prin hotărârea primei instanţe, pe când apelantul a invocat în cererea de apel încălcarea de către prima instanță a normelor de drept materiale și aprecierea greșită a probelor administrate.
În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție subliniază că, consecința juridică pe care o produce exercitarea apelului constă în faptul că instanța de apel, judecând cauza, nu poate crea celui care a folosit calea de atac o situație mai grea, decât cea care rezultă din hotărârea atacată, urmează a fi respectată, fapt ce impune necesitatea casării deciziei instanţei de apel.
În vederea consolidării soluţiei adoptate, Colegiul reiterează că aspectele menţionate conduc la concluzia că procedura desfăşurată în instanţa de apel nu corespunde exigenţelor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar modalitatea în care a fost examinată cauza în ordine de apel nu poate echivala cu soluţionare efectivă a cauzei, astfel, fiind impusă casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
:: Decizia CSJ nr. 2ra-1547/2021 din 24 noiembrie 2021
Av. stagiar, drd. Alina Gaja
Redactor-șef JMD
Aflaţi mai mult despre Alina GAJA, apelant, Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.