CEDO. Nerespectarea de către autoritățile statului a obligației de a pune în aplicare pedeapsa cu închisoare constituie o încălcare a art. 2 din Convenție

Maria Gogu

3 ani ago

Maria Gogu

La 18 ianuarie 2022, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza hotărârea Natalia Lungu v. Republica Moldova. Curtea s-a pronunțat în privința încălcării Articolului 2 din Convenție.

Situația de fapt

Potrivit circumstanțelor cauzei, la 2 august 2010 a fost inițiată urmărirea penală în privința lui A.C. și N.G. care îi aplicaseră soțului reclamantei numeroase lovituri, din cauza cărora acesta a decedat.

În ziua decesului, autoritățile au deschis o anchetă penală pentru vătămare corporală gravă soldată cu deces. Ulterior, au efectuat mai multe măsuri de anchetă. La aproximativ cinci luni de la evenimente, organul de urmărire penală a trimis cazul în judecată.

Instanțele naționale de judecată i-au declarat vinovați pe A.C. și N.G. de vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale care a provocat decesul victimei, condamnându-i la privare de libertate pe un termen de opt ani într-un penitenciar de tip închis. Cu toate acestea, condamnații părăsiseră teritoriul țării înainte de pronunțarea deciziei instanței de apel.

Între timp, la data de 28 februarie 2014, polițiștii au emis înștiințări de urmărire împotriva AC și NG, după ce s-a stabilit că cei dintâi au părăsit țara la 24 august 2013 si au emis la 26 martie 2014 un aviz de cercetare în numele a acestora. Ulterior, A.C. a fost localizați în Federația Rusă și, la 21 octombrie 2014, autoritățile moldovenești au cerut extrădarea acestuia. La 11 noiembrie 2014, Instanța din Federația Rusă a informat că nu se cunoaște locul unde se află A.C.

Invocând Articolele 2 (dreptul la viață) și 8 (dreptul la respectarea vieții private si de familie) din Convenție, reclamanta s-a plâns de inacțiunile autorităților naționale cu privire la localizarea condamnaților și reținerea acestora pentru asigurarea executării sentinței penale împotriva lor. În temeiul articolului 8 din Convenție, reclamanta s-a plâns pe cuantumul despăgubirii morale acordate de instanțe (200.000 lei), pe care o consideră insuficientă.

Aprecieri și argumente ale Curții Europene a Drepturilor Omului:

Curtea apreciază că cererea trebuie examinată numai din punctul de vedere al aspectului procesual al articolului 2 din Convenție (a se vedea Nicolae Virgiliu Tănase împotriva României).

Mai mult, Curtea notează că executarea fără întârziere nejustificată a pedepsei aplicate în contextul dreptului la viață trebuie privită ca parte integrantă a obligației procesuale care îi revine statului în temeiul acestei dispoziții.

Totodată Curtea reiterează că ținând cont de circumstanțele prezentei cauze, măsurile întreprinse de către autoritățile naționale nu au fost rezonabile și suficiente pentru a-și onora obligațiile procedurale pozitive de a pune în executare pedeapsa cu închisoare, aplicată de către instanțele naționale de judecată persoanelor responsabile de decesul soțului reclamantei.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că a avut loc o încălcare a Articolului 2 (dreptul la viață) din Convenție sub aspect procedural.

Curtea a acordat reclamantei 12.000 de euro pentru prejudiciul moral, plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit și 1000 de euro pentru costuri și cheltuieli.

Maria Gogu