Alina Gaja
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a apreciat că restituirea apelului după primirea acestuia în procedură constituie o încălcare flagrantă a drepturilor apelantului, deoarece omisiunea instanţei de apel nu poate fi pusă pe seama justiţiabililor, mai ales în cazul când aceasta le afectează drepturile.
În speță, prin încheierea din 1 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a dat curs cererilor de apel împotriva hotărârii din 15 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, fiindu-le acordat apelanților termen pentru prezentarea cererilor de apel motivate până la data de 26 octombrie 2016, ora 10.00.
La 25 octombrie 2016, unul dintre apelanți a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea din 1 iulie 2016, înregistrând apelul motivat. Mai mult, prin încheierea protocolară din 19 aprilie 2017, Curtea de Apel Chişinău a pus pe rol apelul declarat de apelantul în cauză.
Ulterior, prin încheierea din 7 decembrie 2021 a Curţii de Apel Chişinău, aceeași cerere de apel a fost restituită în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.
Colegiul a atras atenţia asupra faptului că restituirea cererii de apel a avut loc peste 4 ani şi 7 luni de la primirea ei în procedură.
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a apreciat critic argumentele invocate în motivarea încheierii din 07 decembrie 2021 a Curţii de Apel Chişinău, dat fiind faptul că instanţa de apel a verificat dacă cererea de apel întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 din Codul de procedură civilă şi, în rezultat, la 1 iulie 2016, a emis o încheiere în corespundere cu prevederile art. 368 din Codul de procedură civilă, omiţând să se expună asupra cererii cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, formulată în cererea de apel nemotivată depusă de apelant la 11 mai 2016, şi indicând doar asupra necesităţii depunerii apelului motivat, cerinţă care a fost îndeplinită în termen de către apelantă.
Respectiv, Colegiul a atras atenţia asupra faptului că, în urma pronunţării încheierii protocolare din 19 aprilie 2017 a Curţii de Apel Chişinău, prin care a fost primită cererea de apel în procedură, apelantul a înţeles că a îndeplinit întru totul indicaţiile instanţei de apel.
De asemenea, Curtea Supremă de Justiție a reținut că legea procesuală civilă nu prevede posibilitatea restituirii cererii de apel după ce aceasta a fost primită în procedură, ci doar posibilitatea încetării procedurii de apel (art. 374 alin. (4) din Codul de procedură civilă) pentru care sunt indicate temeiuri în mod exhaustiv.
Analiza situației de fapt şi de drept atestă faptul că actul de discreție al instanţei de apel, prin care s-a restituit cererea de apel, este unul neîntemeiat și urmează a fi casat, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, pentru examinarea cererii de apel. În această ordine de idei, completul menţionează faptul că apelantul a acţionat cu bună-credinţă, solicitând odată cu depunerea cererii de apel scutirea de la plata taxei de stat, iar omisiunea instanţei de apel de a se expune pe marginea acestei cerinţe şi primirea în procedură a apelului, nu poate fi pusă pe seama apelantului.
În circumstanţele constatate, Colegiul a ajuns la concluzia că, prin restituirea cererii de apel după intentarea procedurii în apel, apelantei le-au fost lezate drepturile procedurale prevăzute de art. 56 din Codul de procedură civilă, fiind lipsită de posibilitatea de a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime. Colegiul a reiterat că dreptul de acces la un tribunal constituie un element inerent al tuturor garanţiilor procedurale prevăzute în Convenţie (CEDO, hot. Campbell şi Fell vs. Marea Britanie din 25.02.1982).
:: Decizia CSJ nr. 2r-20/22 din 26 ianuarie 2022
Av. stagiar, drd. Alina Gaja
Redactor-șef JMD
Aflaţi mai mult despre Alina GAJA, cerere de apel, Curtea Supremă de Justiție
Lasă un răspuns