Vlad Bercu

În speță, EG și-a luat concediu suplimentar plătit de la un Liceu unde activa în calitate de profesoară, pentru elaborarea și susținerea tezei de licență pentru perioada 15 martie 2012 – 23 iunie 2012. În această perioadă EG a părăsit țara, traversând hotarele Republicii Moldova în perioada 17 martie 2012 – 26 mai 2012. În acest sens, TL (persoană terță) a considerat că acțiunile EG prin care această a părăsit țara în perioada concediului plătit în care urma să fie concentrată exclusiv pe elaborarea tezei de licență, reprezintă o ilegalitate. Ca urmare, TL a solicitat de la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al MAI („IGPF”) informații care să confirme deplasarea EG peste hotarele țării, informație pe care aceștia au binevoit să o prezinte TL. Ulterior, TL a depus o plângere penală în baza informației obținute, iar EG a fost obligată să se prezinte pentru audieri în legătură cu presupusa „infracțiune” săvârțite. Organele de urmărire penală nu au constat componența săvârșirii unei infracțiuni sau contravenții.

EG a efectuat următoarele acțiuni:

1. 2013: a depus plângere la Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal. Centrul a constat încălcare art. 4 lit. b)[1], 29[2] și 30[3] din Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal (v. 2012);
2. 2016: a depus cerere de chemare în judecată împotriva IGPF, prin care a solicitat reparea prejudiciului moral în valoare de 100 000 MDL, pentru cauzarea de frustrare și stres ca urmare a deranjului legat de necesitatea prezentării la organele de poliție și depunerea declarațiilor, adresarea plângerilor ulterioare la alte organe statale.

Prima instanță a considerat că cererea urmează a fi respinsă pe motivul nerespectării termenului de prescripție, Instanța de Apel a menținut hotărârea primei instanțe.

Constatările Curții Supreme de Justiție

1. CSJ a considerat că termenul de prescripție prevăzut la art. 267 Cod civil (în redacția de până la modificarea survenită la 1 martie 2019) nu a fost încălcat și a admis spre examinare cauza.

2. CSJ a considerat că a fost săvârșită o încălcare a art. 30 din Legea nr. 133/2011 și că EG a suferit un prejudiciu în urma prelucrării ilegale de date cu caracter personal efectuate ilegal de către IGPF, a se vedea art. 18 din Legea nr. 133/2011.

3. CSJ a casat decizia Curții de Apel și hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

4. CSJ a admis parțial acțiunea EG și a constat că a fost săvârșită o încălcare privind dreptul la viață privată a EG în corespundere cu art. 27-28 din Constituție, cât și art. 8 CEDO. În acest sens, CSJ a acordat despăgubiri morale EG în sumă de 5000 MDL din contul IGPF, considerând această sumă suficienetă, 100 000 MDL fiind una exagerată.

:: Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție nr. 2ra-1558/18 din 10 octombrie 2018

Vlad Bercu

[1] Datele cu caracter personal care fac obiectul prelucrării trebuie să fie: b) colectate în scopuri determinate, explicite şi legitime, iar ulterior să nu fie prelucrate într-un mod incompatibil cu aceste scopuri. Prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal în scopuri statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică nu este considerată incompatibilă cu scopul colectării dacă se efectuează cu respectarea prevederilor prezentei legi şi cu respectarea garanţiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevăzute de normele ce reglementează activitatea statistică, cercetarea istorică şi cea ştiinţifică. – art. 4 lit. b) Legea nr. 133/2011.
[Art.4 alin.(1) modificat prin Legea nr.175 din 11.11.2021, în vigoare 10.01.2022]

[2] (1) Operatorii şi terţii care au acces la datele cu caracter personal sînt obligaţi să asigure confidenţialitatea acestor date, cu excepţia cazurilor:
a) prelucrarea se referă la date făcute publice în mod voluntar şi manifest de către subiectul datelor cu caracter personal;
b) datele cu caracter personal au fost depersonalizate.
(2) Orice persoană care acţionează în numele, pe seama sau în alt mod sub autoritatea operatorului poate prelucra date cu caracter personal doar pe baza instrucţiunilor operatorului, cu excepţia cazului în care acţionează în temeiul unei obligaţii prevăzute de lege.
(3) Conducerea Centrului şi personalul acestuia sînt obligaţi să garanteze nedivulgarea secretului profesional în ceea ce priveşte informaţiile confidenţiale la care au acces, inclusiv după încetarea activităţii lor. – art. 29 Legea nr. 133/2011.

[3] (1) La prelucrarea datelor cu caracter personal, operatorul este obligat să ia măsurile organizatorice şi tehnice necesare pentru protecţia datelor cu caracter personal împotriva distrugerii, modificării, blocării, copierii, răspîndirii, precum şi împotriva altor acţiuni ilicite, măsuri menite să asigure un nivel de securitate adecvat în ceea ce priveşte riscurile prezentate de prelucrare şi caracterul datelor prelucrate.
(2) În cazul în care prelucrarea datelor cu caracter personal este efectuată pe seama şi în numele operatorului, acesta va împuternici o persoană care va asigura respectarea garanţiilor referitoare la măsurile adecvate de securitate tehnică şi de organizare privind prelucrarea ce urmează să fie efectuată.
(3) Prelucrarea datelor cu caracter personal prin persoana împuternicită de către operator trebuie reglementată printr-un contract sau un alt act juridic care să asigure în special faptul că:
a) persoana împuternicită acţionează numai pe baza instrucţiunilor operatorului;
b) obligaţiile prevăzute la alin.(1) îi revin şi persoanei împuternicite.
(4) Cerinţele față de asigurarea securităţii datelor cu caracter personal la prelucrarea acestora în cadrul sistemelor informaţionale de date cu caracter personal se stabilesc de Guvern. – art. 30 Legea nr. 133/2011.
[Art.30 alin.(4) abrogat prin Legea nr.175 din 11.11.2021, în vigoare 10.01.2022]