Alina Gaja
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a reținut că instanțele de judecată sunt obligate, în cadrul judecării cauzei civile cu privire la repararea prejudiciului rezultat din accidentul rutier, să constate vinovăția asiguratului/utilizatorului în comiterea accidentului rutier și răspunderea asiguratului/utilizatorului pentru pagube produse de autovehicul. În speță, instanțele inferioare nu au ținut cont de acest aspect specific litigiului, dar s-au limitat la reiterarea condițiilor art. 1329 alin. (1) din Codul civil (în vigoare din 22.06.2002), menționând despre răspunderea asiguratului / utilizatorului pentru pagube produse de autovehicul, chiar și în urma anulării actelor punitive.
Astfel, instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o parte a hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.
Conform unei jurisprudențe constante a Curții Europeane a Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999).
Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în speță, lipsește. Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).
Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994).
Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a conchis că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele cauzei și nu a reflectat în decizie motivele concluziilor sale privind vinovăția șoferului în producerea accidentului rutier și, ca urmare, menținerea dispoziției de încasare a despăgubirii de asigurare.
Av. stagiar, drd. Alina Gaja
Redactor-șef JMD
Aflaţi mai mult despre accident rutier, act judecătoresc, Alina GAJA, Curtea Supremă de Justiție, despăgubire de asigurare
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.