Principalele problematici abordate în prezentul articol:
I. Implementarea planului procedurii de restructurare – este parte a procedurii de restructurare ori nu ?
II. Rolul și competențele administratorului de insolvabilitate la implementarea planului procedurii de restructurare
III. Concluzii și recomandări legislative și practice
De la adoptarea noului act legislativ – Legea insolvabilității [Nr. 149 din 29.06.2012, publicată în Monitorul Oficial 193-197/663, 14.09.2012 – în continuare Lege] – discuțiile asupra aplicării acesteia în practică au fost și sunt organizate cu diferite ocazii, inclusiv în cadrul grupurilor de lucru pentru monitorizarea implementării Legii (vezi, spre exemplu, rezumatul unui raport al grupului de lucru creat de Ministerul Economiei în 2014 – https://monitorul.fisc.md/editorial/carene-in-legea-insolvabilitaii.html ). Una din procedurile de insolvabilitate este procedura de restructurare, care, deși rar, totuși, apare în practica din Republica Moldova. În continuare propunem scurte observații juridice în lumina reglementărilor și practicii, focusate pe etapa de implementare a planului procedurii de restructurare.
I. Implementarea planului procedurii de restructurare – este parte a procedurii de restructurare ori nu ?
La general, din comentariile Ghidului UNCITRAL privind legislația insolvabilității (Recomandarea 197-198) poate fi dedus că în legile naționale ale statelor se identifică două sau trei abordări pentru a înceta procedura de reorganizare. Două dintre acele modele sunt relevante în mod special observațiilor noastre, și anume procedura de reorganizare poate înceta (i) când planul de reorganizare este aprobat (și confirmat unde aceasta este o cerință) sau (ii) atunci când obligațiile au fost stinse conform planului și planul a fost de-altfel pe deplin implementat (cu sau fără necesitatea unei încheieri judiciare formale, deși unele legi stabilesc prevederi în acest sens pentru ca administratorul insolvabilității să fie eliberat de obligații printro încheiere oficială a instanței de judecată).
În Lege se identifică câteva prevederi, în viziunea noastră contradictorii, în acest context. Conform articolelor 2 și 175 alin.(2) ale Legii planul procedurii de restructurare face parte din procedura de restructurare (articolul 2: „procedură de restructurare … presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan …”; articolul 175 (2) „Procedura de restructurare a debitorului prin continuarea activităţii sau prin lichidare în bază de plan va înceta în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate în planul confirmat.” Însă conform articolului 206 alin.(1)-(2) a Legii procedura de restructurare încetează odată cu aprobarea planului de către instanța de insolvabilitate („(1) Prin hotărîre de confirmare a planului procedurii de restructurare, instanţa de insolvabilitate dispune încetarea procedurii de restructurare şi aplicarea planului faţă de debitor. ….”).
Aparent, din prevederile citate Legea implementează concomitent ambele modele citate din Ghidul UNCITRAL. O astfel de abordare evidențiază contradicție conceptuală, deoarece procedura de restructurare nu poate și să existe (articolele 2, 175 (2)) și să nu existe (art. 206 (1)-(2)) în același moment.
În practica judiciară putem observa că, în multe situații, prin aprobarea planului, instanțele declară încetarea procedurii de restructurare – deci aplică direct prevederile articolului 206. În hotărâri, de regulă, este utilizată expresia „A înceta procedura de restructurare și a aplica planul față de compania X” (A se vedea, spre exemplu, deciziile Curții de Apel Chișinău pe cauzele numărul 2i-596/2014, hotărârea din 10 iunie 2015, numărul 2i-49/2014, hotărârea din 11 iunie 2015, numărul 2i-477/2015, hotărârea din 15 august 2016”). Totuși, în practică, poate fi observat că aplicarea planului nu presupune și încetarea procedurii de restructurare. Recomandarea care se impune este ca legiuitorul moldav să ajusteze prevederile articolului 206 din Lege pentru a evita interpretarea neuniformă în practică.
Determinarea regimului juridic al planului procedurii de restructurare poate avea impact asupra drepturilor și obligațiilor subiecților. În continuare propun doar câteva exemple pentru reflecție pragmatică:
(i) În dependență dacă implementarea planului face parte sau nu din procedura de restructurare se determină aplicabilitatea articolului 86 (2) Cod de procedură civilă cu privire la posibilitatea de amânare a plății taxei de stat după încetarea procesului.
(ii) În dependență dacă implementarea planului face parte sau nu din procedura de restructurare, se va determina dacă administratorul insolvabilității poate sau nu exercita acțiunile în instanța de judecată privind anularea actelor conform prevederilor din articolele 104 și 105 din Lege.
II. Rolul și competențele administratorului de insolvabilitate la implementarea planului procedurii de restructurare
Un alt element important îl reprezintă reglementările și practica judiciară privind modul de administrare al debitorului la etapa de implementare a planului procedurii de restructurare. Astfel, articolul 210 (1) din Lege prevede „După ce hotărârea de confirmare a planului procedurii de restructurare devine definitivă şi irevocabilă, debitorul reintră în dreptul de administrare a masei debitoare în conformitate cu planul confirmat, sub supravegherea sau sub conducerea administratorului insolvabilităţii … ”. Totodată, conform aliniatului (2) „ Pe parcursul realizării planului procedurii de restructurare, debitorul va fi condus de administratorul insolvabilităţii sau de reprezentantul debitorului sub supravegherea administratorului insolvabilităţii. Acţionarii, membrii şi asociaţii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activităţii ori în administrarea masei debitoare…”.
Astfel, reieșind din articolul 210 din Lege, pe de o parte debitorul reintră în drepturi, iar pe de altă parte doar sub supravegherea sau conducerea administratorului insolvabilității. Regimul de administrare când debitorul activează sub supravegherea administratorului insolvabilității urmează a fi examinat prin prisma împuternicirilor de referință din art. 211 și 212 din Lege. Conform acelor prevederi administratorul insolvabilității, comitetul creditorilor și instanța mențin împuterniciri generale de supraveghere. Totuși, art. 211 (3) propoziția a doua stabilește că prevederile articolului 25 (Statutul și competența administratorului provizoriu) se aplică în modul corespunzător. În acest context, administratorul insolvabilității poate avea toate împuternicirile administratorului provizoriu, inclusiv aplicându-se regula din art. 25 (1) „Dacă instanţa de insolvabilitate nu dispune altfel, în perioada de observaţie organele de conducere ale debitorului nu pot emite decizii şi nu pot efectua operaţiuni şi plăţi fără acordul administratorului provizoriu, iar persoanele cu drept de reprezentare a debitorului nu pot încheia acte juridice fără participarea administratorului provizoriu.” În aceiași ordine de idei, conform articolului 212 din Lege planul procedurii poate prevedea necesitatea acordului administratorului pentru încheierea unor acte. În viziune noastră apare o neclaritate – acordul administratorului va fi necesar în toate cazurile sau doar atunci când planul va prevedea astfel ? În lumina acestor contradicții considerăm recomandabil ca instanța de insolvabilitate, la emiterea hotărârii de aprobare a planului procedurii de restructurare, să intervină cu precizări cu privire la împuternicirile administratorului.
După cum s-a menționat, planul procedurii de restructurare poate fi implementat și sub conducerea administratorului insolvabilității (nu doar sub supravegherea). Deși Legea insolvabilității nu specifică foarte clar ce înseamnă „sub conducerea administratorului insolvabilității”, reieșind din conținutul prevederilor art. 210 (1)-(2) administratorul va conduce întreaga activitate a debitorului, fiind reprezentantul legal al acestuia desemnat de instanță. În această ordine de idei, evidențiem că aliniatul (1) din articolul 210 prevede „… debitorul reintră în dreptul de administrare a masei debitoare în conformitate cu planul confirmat…”. Considerăm că această prevedere nu își atinge semnificația în cazul în care planul procedurii de restructurare este implementat sub conducerea administratorului insolvabilității. Or, în acest caz și administrarea masei va fi realizată de către administratorul insolvabilității – cel puțin aceasta ne sugerează expresia „sub conducerea administratorului insolvabilității”. Chiar și în practică instanțele utilizează expresia „drept de administrare” în loc de „sub conducerea” – spre exemplu în hotărârea din 11 iunie 2015 pe cauza nr. 2i-49/2014, instanța indică „5. Administrarea întreprinderii și a patrimoniului A.I. „X” SRL” se va efectua de către administratorul insolvabilității în conformitate cu planul confirmat”. Este observabil că instanța de insolvabilitate a avut în vedere implementarea planului sub conducerea administratorului insolvabilității.
Reieșind din prevederea articolului 210 (1) din Lege instanța de insolvabilitate urmează să specifice împuternicirea (rolul) administratorului, fie de supraveghere, fie de conducere a debitorului. În practică, însă, se întâlnesc cazuri când instanța nu specifică acest rol, practică care considerăm că urmează a fi eliminată. Un astfel de exemplu a fost în dosarul numărul 2i-444/2014, hotărârea din 17 iunie 2016, în care instanța a dispus confirmarea planului, încetarea procedurii de restructurare, dar a omis să indice rolul administratorului insolvabilității (de supraveghere sau de conducere a debitorului). Considerăm că în astfel de situații există temei să fie solicitată emiterea unei hotărâri suplimentare, deoarece reieșind din art. 210 (1) din Lege instanța este obligată să specifice rolul administratorului în realizarea planului procedurii de restructurare.
În alte spețe, se întâmplă că instanța dispune aprobarea planului procedurii de restructurare atât sub supravegherea, cât și sub conducerea administratorului insolvabilității. Spre exemplu, în dosarul numărul 2i_284/2016, hotărârea din 14 iulie 2016, Curtea de Apel Bălți a hotărât „6. A dispune repunerea debitorului în dreptul de administrare a masei debitoare în conformitate cu planul confirmat, sub supravegherea și sub conducerea administratorului insolvabilității confirmat de instanță.” Considerăm că aceasta este o abordare juridică conflictuală, deoarece administratorul insolvabilității nu poate să conducă și să supravegheze debitorul concomitent. În viziunea noastră, în aceste situații, instanța urmează să se limiteze la împuternicirea de „conducere”, deoarece aceasta este mai largă.
III. Concluzii principale
1. Legea insolvabilității conține prevederi contradictorii dacă implementarea planului procedurii de restructurare face parte sau nu din procedura de restructurare.
2. Legiuitorul moldav a recurs la un regim contradictoriu ca esență, care presupune încetarea procedurii de restructurare odată cu aprobarea planului, dar cu posibilitatea de a menține rolul administratorului insolvabilității de conducere a debitorului. În lumina faptului că debitorul rămâne înlăturat de la administrarea bunurilor, rămâne neclar cum are loc restabilirea debitorului în administrarea masei, precum rămâne deschisă și întrebarea conceptuală de ce procedura de restructurare ar înceta odată cu aprobarea planului.
IV. Recomandări principale:
1. Legiuitorul moldav să opereze modificări la prevederile Legii în următorul context:
– Să ajustaze prevederile articolului 206 din Lege la reglementările din art. 2 și 175 din Lege. În cazul în care implementarea planului nu se include în procedura de restructurare, considerăm relevant de ajustat prevederile legale ca rolul administratorului insolvabilității să fie doar de supraveghere, dar nu și de conducere în implementarea planului.
– Să fie eliminate contradicțiile care apar între regimul împuternicirilor administratorului de insolvabilitate prin aplicarea coroborată a prevederilor articolelor 25, 210-212.
2. Instanțele de insolvabilitate, la emiterea hotărârilor de aprobare a planului procedurii de restructurare, să:
– se pronunțe, în mod obligatoriu, asupra împuternicirilor administratorului insolvabilității în conformitate cu prevederile articolului 210 din Lege;
– nu dispună regim dublu (conflictual) al împuternicirilor administratorului insolvabilității (de supraveghere și de conducere).
3. Administratorii de insolvabilitate, debitorii și creditorii să solicite instanțelor de insolvabilitate determinarea precisă a împuternicirilor administratorilor de insolvabilitate la etapa de implementare a planului procedurii de restructurare.
Vladimir Palamarciuc