Nătălița Gavrilenco

Introducere

Eliberarea din funcție a judecătorului fără a fi sancționat disciplinar sau condamnat îi oferă dreptul la o indemnizație unică de concediere prevăzută la art. 26 alin. (3) al Legii nr. 544/1995 cu privire la statutul judecătorului și stabilirea pensiei speciale în condiţiile art. 32 al Legii nr. 544 din 20 iulie 1995.[1, p.25]

În acest sens, un alt temei al eliberării judecătorului din funcție, cu păstrarea dreptului la o indemnizație unică de concediere este expirarea împuternicirilor în legătură cu nenumirea judecătorului pînă la atingerea plafonului de vârstă, precum şi în legătură cu atingerea de către acesta a plafonului de vârstă.

În perioada 2021- 2022 au fost admise cererile de demisie a trei judecători.[2] Cererile de demisie a judecătorilor a fost generată de atingerea plafonului de vîrstă, 65 de ani.

În accepțiunea art.11 alin.(1) Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului, judecătorii judecătoriilor se numesc în funcţie, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pînă la atingerea plafonului de vârstă de 65 de ani. Totodată, conform art. 25 alin. (1) lit. k) și alin. (2) Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului, judecătorul este eliberat din funcție de organul care l-a numit , în cazul depunerii unei cereri de demisie în legătură cu atingerea plafonului de vârstă de 65 de ani. Propunerea privind eliberarea judecătorului din funcție este înaintată de Consiliul Superior al Magistraturii Președintelui Republicii Moldova.

Din 01.04.2022, art. 116 din Constituție este prezentat sub o altă dimensiune. La alin.(2) al aceluiași articol se stipulează că: „Judecătorii instanțelor judecătorești se numesc în funcție, în condițiile legii, până la atingerea plafonului de vârstă, de către Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Președintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii.”

Această intervenție a dus la excluderea termenului inițial de 5 ani de numire al judecătorilor, prevăzut la art. 116 din Constituție. Judecătorii vor fi numiți în funcție până la atingerea plafonului de vârstă, de către Președintele Republicii Moldova, la propunerea CSM.

La fel, a fost exclusă cerința deținerii „vechimii în funcția de judecător de cel puțin 10 ani” de către Președintele, vicepreședinții și judecătorii Curții Supreme de Justiție prevăzută la art. 116 aliniatele (3) și (4) din Constituție. Prin aceste modificări s-a urmărit obținerea calității de judecător la CSJ și a persoanelor cu o vechime în funcție alta decât cea de judecător.

Astfel, judecătorului demisionat sau pensionat i se plăteşte o indemnizaţie unică de concediere egală cu 50% din produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucraţi în funcţia de judecător. Totodată, în calculul indemnizaţiei unice de concediere pentru judecătorul demisionat şi reîntors în funcţie se ia timpul activităţii în funcţia de judecător de la data încetării ultimei demisii.

Disputa în privința indemnizației unice de concediere a avut loc la sfârșitul anului 2019, prisma Proiectului de lege nr. 272 din 25.11.2019 cu privire la modificarea art. 26 și 32 din Legea nr. 544/1995 cu privire la  statutul judecătorului.

Autorii Proiectului propuneau abrogarea textului nominalizat din considerentul că aceștia nu văd temei pentru plata indemnizației unice la concediere, motivând prin faptul că judecătorul beneficiază pe perioada activității de un salariu de funcție semnificativ și de condiții speciale de pensionare. Adițional se motiva prin raportarea indemnizației la pensia medie în sistemul public de pensii.

Chiar din titlul art. 17 din Legea 199/2010 rezultă că indeminzația unică de concediere reprezintă o garanție socială în legătură cu încetarea mandatului. Potrivit regulii generale instituite prin art. 17 alin.(2) din legea nominalizată, indemnizaţia de concediere „nu se acordă în cazul în care demnitarul a activat în funcţia respectivă mai puţin de 2 ani, în cazul revocării sau eliberării din funcţie a demnitarului pentru motive imputabile acestuia, indicate în actul administrativ de revocare sau de eliberare din funcţie, precum şi în cazul reîncadrării demnitarului în condiţiile art. 18 alin. (2)”. În aceeași ordine de idei dispune și art. 26 alin.(3) din Legea 544/1995, care acordă dreptul la indemnizație unică de concediere doar „judecătorului demisionat sau pensionat”. În continuarea acestei idei, art. 25 alin.(31 ) din Legea 544/1995 dispune că „eliberarea din funcţie a judecătorului în baza temeiurilor specificate la alin. (1) lit. b), f), g), g 5 ) şi i) atrage lipsirea acestuia de dreptul la indemnizaţia unică de concediere, prevăzută la art. 26 alin. (3)”.[3]

Astfel, indemnizația de concediere face parte din garanțiile sociale nu doar a judecătorilor, or în conformitate cu art. 17 din Legea 199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică aceasta este parte componentă a statutului tuturor persoanelor cu funcții de demnitate publică.

În acest context, prin prisma variantei finale a Proiectului de lege nr. 272 din 25.11.2019 cu privire la modificarea art. 26 și 32 din Legea nr. 544/1995 cu privire la  statutul judecătorului[4], autorii au reușit să aducă modificări doar asupra condițiilor de pensionare a judecătorilor sub aspectul majorării vârstei de pensionare de la 50 la 63 de ani.

Necesită a fi luat în considerare faptul că dreptul la demisie este un drept stabilit de legislație pentru judecători în mod egal cu alte categorii profesionale. Acest temei este unul constant pus la baza hotărârilor adoptate de CSM în privința judecătorilor. [1]

Revenind la plata unică a indemnizației judecătorului demisionat, în speță pe 30 decembrie 2016, dl Victor Pruteanu a demisionat din funcția de judecător de la Curtea de Apel Chișinău. Potrivit articolului 26 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, Curtea de Apel Chișinău i-a calculat o indemnizație unică de concediere în sumă de 237924 lei. Din indemnizația unică de concediere s-a reținut impozitul pe venit în sumă de 40256,74 lei și contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii în sumă de 14275,44 lei. [5, p.26]

Prin Decizia Curții Constițuționale nr. 116/2018 [6], s-a declarat inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, cu privire la calcularea și la reținerea impozitului pe venit și a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii din indemnizația unică de concediere stabilită și plătită judecătorului, diminuează drepturile și interesele legale ale acestuia și instituie un tratament discriminatoriu în raport cu alți contribuabili.

În urma analizelor efectuate deducem următoarele concluzii:

Încetarea raporturilor de muncă a judecătorilor se materializează sub forma unui contract atip de muncă, reglemntat printr-o lege specială – Legea nr. 199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică.

Temeiurile eliberării judecătorului din funcție nasc efecte diferite, astfel la demisie sau atingerea plafonului de vârstă judecătorul beneficiază de achitarea indemnizației unice și a pensiei speciale. Pe bună dreptate, la concedierea judecătorului pentru comiterea unei abateri disciplinare sau acordarea calificativului “insuficient” repetat, judecătorul este lipsitit de această indemnizație unică și va avea dreptul la pensie pentru limita de vârstă conform condiţiilor generale stabilite de Legea nr. 156/1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Se va calcula și se va reține impozitul pe venit și a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii din indemnizația unică de concediere stabilită și plătită judecătorului.

Indemnizația unică de concediere reprezintă una din modalitățile de asigurare socială și materială a judecătorului în vederea garantării principiului constituțional al independeței sale. Astfel, atât art. 26 alin.(3), cât și întreaga Lege 544/1995, dezvoltă la nivel infraconstituțional și asigură aplicarea practică a principiului independenței judecătorului.

Bibliografie:

1. Raport privind implementarea competențelor CSM. Raport elaborat cu suportul proiectului „atreco – sporirea eficienței, responsabilitații și transparenței instanțelor de judecata din moldova” Agentia de Administrare a Instantelor Judecatoresti, Ministerul Justiției a RM, Chișinău, 2016.
2. Conform informației disponibile pe site-ul Președenției, Decrete — Președinția Republicii Moldova (presedinte.md), informație vizualizată la 06.02.2022.
3. Asociaţia Judecătorilor din Republica Moldova. Opinie Finală asupra Proiectului de lege nr. 272 din 25.11.2019 cu privire la modificarea art. 26 și 32 din Legea nr. 544/1995 cu privire la statutul judecătorului. Disponibil pe Internet la adresa: pdf (bizlaw.md) vizitat la 07.02.2022.
4. Proiect de Lege cu privire la modificarea Legii nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului. Varianta inițială. Disponibil pe Internet la adresa: Proiecte de acte legislative (parlament.md) vizitat la 07.02.2022.
5. Sesizarea nr.139g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a art. IV pct. 7 din Legea nr. 71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea și completarea unor acte legislative și a pct. 9) din Anexa nr. 5 la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016, nr. 156 din 1 iulie 2016. Disponibil pe Internet la adresa: ro-139g20181010c70d8.pdf (constcourt.md) vizitat la 07.02.2022.
6. Decizia Curții Constituționale nr. 116 din 11.10.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.139g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a art. IV pct. 7 din Legea nr. 71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea și completarea unor acte legislative și a pct. 9) din Anexa nr. 5 la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016, nr. 156 din 1 iulie 2016.