Cătălin Avxentiev
Situația de fapt:
La 5 aprilie 2012, postul de televiziune NIT, prin hotărârea Consiliului Coordonator al Audiovizualului de Televiziune și Radio, și-a pierdut licența de emisie din cauza lipsei pluralismului de opinii și a încălcării Codului Audiovizualului în reflectarea evenimentelor.
Pe 5 aprilie 2022, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza NIT S.R.L. c. Republica Moldova. Reclamantul a invocat încălcarea dreptului la libertatea de exprimare, libertatea de întrunire și lipsa dreptului la un remediu efectiv.
Compania reclamantă a susținut că revocarea de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului (în continuare „CCA”) a licenței de difuzare a canalului său de televiziune cu același nume (NIT), la 5 aprilie 2012, a constituit o încălcare a art. 10 din Convenției, și că, în consecință, dreptul său la respectarea dreptului de proprietate asuora bunurilor sale a fost încălcat, contrar articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.
Subsidiar, societatea reclamantă a susținut că procedura aplicată de CCA a fost nedreaptă, fiind încălcat articolul 6 § 1 din Convenție. Societatea reclamantă a susținut, de asemenea, că nu a avut acces la o cale de atac efectivă pentru plângerile sale și că a fost discriminată, cu încălcareaarticolelor 13 și, respectiv, 14 din Convenție, fiecare coroborat cu articolele 6 și 10.
Concluziile instanțelor naționale:
Compania reclamantă a contestat decizia CCA în fața instanțelor naționale. Acțiunea sa a fost respinsă ca nefondată.
Curtea de Apel a notat că autoritatea audiovizualului nu avusese o altă opțiune decât să aplice pedeapsa cea mai aspră prevăzută de Codul Audiovizualului (în continuare „CA”).
In concreto, instanțele naționale s-au referit la retragerea licenței canalului de televiziune din motivul refuzului său de a se conforma cu legislația în aspectul ce ține de asigurarea pluralismului și totodată, au luat în considerare și numeroasele încălcări care au fost depistate și sancționate anterior, mai blând, de către autoritatea audiovizualului.
Aprecieri și argumente ale Curții Europene a Drepturilor Omului:
Ținând cont de toate circumstanțele cauzei, în special de contextul național, Curtea a fost convinsă de faptul că decizia de restricționare a libertății de exprimare a companiei reclamante a fost bazată pe motive relevante și suficiente pentru scopurile testului „necesității”, în baza Articolului 10 § 2 din Convenție, și că autoritățile naționale au acționat în limita marjei de apreciere pentru realizarea unei relații rezonabile de proporționalitate dintre necesitatea protejării pluralismului și a drepturilor altor persoane, pe de o parte, și necesitatea protejării dreptului la libertatea de exprimare a companiei reclamante, pe de altă parte.
Curtea a notat că încălcarea continuă de către compania reclamantă a prevederilor din Codul Audiovizualului, au determinat CCA să aplice în mod ascendent fiecare dintre de sancțiunile stabilite la art. 38 din CA.
Curtea a constatat că sistemul de licențiere al Republicii Moldova a fost creat în așa fel încât să contribuie la calitatea și echilibrul programelor difuzate.
Totodată, Curtea a constatat că sistemul de licențiere, la acel moment, avea capacitatea să dezvolte calitatea și echidistanța programelor naționale difuzate, având scop păstrarea unui discurs politic imparțial.
Astfel, ingerința admisă în prezenta cauză a fost „necesară într-o societate democratică”, în sensul Articolului 10 din Convenție, nefiind constatată o încălcare a acestei dispoziții.
Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului:
- Declară, în unanimitate, cererea reclamantei admisibilă cu privire la plângerile prevăzute la articolul 10 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și inadmisibilă în ceea ce privește plângerile prevăzute la articolul 6 § 1 din Convenție și articolul 14 din Convenție. Convenția coroborată cu articolul 6 § 1 și articolul 10;
- Hotărăște, cu paisprezece voturi la trei, că nu a existat nici o încălcare a articolului 10 din Convenție;
- Hotărăște, cu cincisprezece voturi contra două, că nu a existat nici o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție;
- Hotărăște, în unanimitate, că nu este necesar să se examineze separat plângerea întemeiată pe articolul 13 din Convenție.