Ecaterina Șaporda

La data de 19 aprilie 2022, Curtea Constituțională a RM a pronunțat Decizia nr.50 de inadmisibilitate a sesizării nr. 284g/2021 privind excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din articolul 364¹ alineatele (1), (2), (4) și (6) din Codul de procedură penală (încadrarea juridică a faptei în contextul judecării cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală).

Dispozițiile legale criticate pentru neconstituționalitate:

Articolul 364¹ Codul de procedură penală al RM (Judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală)

(1) Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara, personal prin înscris autentic, că recunoaşte săvârşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

(2) Judecata nu poate avea loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, decât dacă inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele indicate în rechizitoriu şi nu solicită administrarea de noi probe.

(4) Instanţa de judecată admite, prin încheiere, cererea dacă din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi dacă sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse şi procedează la audierea inculpatului potrivit regulilor de audiere a martorului.

(6) În caz de admitere a cererii privind judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, sentinţa se adoptă în condiţiile prevăzute de prezentul cod, cu derogările din prezentul articol.

Dispozițiile constituționale presupus încălcate:

Art.20 – Accesul liber la justiție

Art.21 – Prezumția nevinovăției

Art.26 – Dreptul la apărare

Astfel, autorul sesizării susține că, prevederile criticate ale Codului de procedură penală sunt interpretate în practica judiciară în sensul în care inculpatul trebuie să recunoască încadrarea juridică a faptei făcută de către procuror și că instanța de judecată nu ar putea reîncadra juridic fapta imputată persoanei. În același timp, prevederile alin.(6) art.364¹ se interpretează în practica judiciară constantă în sensul în care sentința pronunțată în procedura simplificată poate fi contestată cu apel doar sub aspectul individualizării pedepsei.

Aprecieri și argumente ale Curții Constituționale:

1. În contextul dreptului de a fi prezumat nevinovat, Curtea a constatat că în ipoteza în care s-a dispus judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, însă ca urmare a analizei probelor prezentate se ajunge la concluzia că făptuitorul nu este vinovat de cele imputate, judecătorul nu va putea pronunţa o sentinţă de condamnare. Or, în cazul în care la examinarea în procedură simplificată judecătorul va atesta că au apărut circumstanţe care exclud aplicarea dispoziţiilor articolului 364¹ din Codul de procedură penală, instanța trebuie să reia cercetarea judecătorească sau să dispună judecarea cauzei în procedura obişnuită.
2. În ceea ce privește problema încadrării juridice a faptei, Curtea a menționat că din interpretarea prevederilor Codului de procedură penală nu rezultă condiția că inculpatul trebuie să recunoască încadrarea juridică a faptei făcută de către procuror pentru a putea beneficia de judecarea cauzei sale într-o procedură simplificată. Or, instanţa de judecată nu este obligată să accepte încadrarea dată de către procuror. Prevederile legale se referă la recunoașterea săvârșirii faptelor indicate în rechizitoriu, care reprezintă situația de fapt și temeiul real al răspunderii penale, ceea ce nu este egal cu încadrarea juridică a faptelor respective.
3. Cu referire la contestarea cu apel a sentinței pronunțate în procedura simplificată, Curtea a reținut că potrivit normelor Codului de procedură penală cu referire la examinarea cauzei în ordinea de apel (art.414 alin.(1) și (5) CPP), instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, ceea ce exclude posibilitatea reținerii argumentului referitor la limitarea motivelor apelului în cazul sentinței pronunțate în procedura simplificată.

Decizia Curții Constituționale:

Declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor din din articolul 3641 alineatele (1), (2), (4) și (6) din Codul de procedură penală.

Retrospectivă

Problema constituționalității textului art.364¹ CPP a fost ridicată în fața Curții Constituționale a RM și anterior, în:

1) Hotărârea CC nr.9 din 09.03.2017

Potrivit autorului sesizării în prezenta cauză, prin aplicarea procedurii de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, partea vătămată este lipsită de dreptul de a beneficia de etapele cercetării judecătorești, de dreptul la replică în cadrul dezbaterilor judiciare și de dreptul de a depune în instanță concluzii scrise, care ar fi inerente în cazul judecării cauzei în procedură generală. Mai mult, pedeapsa aplicată inculpatului în condiţiile dispozițiilor contestate va fi redusă, fără a se lua în consideraţie părerea părţii vătămate.

Curtea a menționat că, în virtutea prevederilor art.364¹ în ansamblu, atunci când există dubii cu privire la vinovăția inculpatului sau în cazul unei recunoașteri parțiale a situației de fapt, ori chiar în cazul unei recunoașteri totale a faptelor imputate, când nu este lămurit asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei și consideră că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, judecătorul respinge cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedură simplificată. Curtea a reținut că examinarea cauzelor penale în procedură simplificată nu exclude asigurarea unor garanții părții vătămate, una dintre acestea fiind recuperarea prejudiciilor cauzate prin infracţiunea săvârşită. Respectiv, în calitate de parte civilă, partea vătămată dispune de dreptul de a propune administrarea probelor în procedura simplificată.

Însă, dat fiind faptul că, potrivit alin. (5) al aceluiași articol, dezbaterile judiciare se compun din discursurile procurorului, apărătorului şi inculpatului, care pot lua încă o dată cuvântul în formă de replică, deși articolul 62 alin. (1) subpct. 9) din Codul de procedură penală stabilește că, în scopul susținerii cererii sale, partea civilă dispune de dreptul de a pleda în dezbateri judiciare referitor la acţiunea sa civilă. Astfel, în partea ce ține de participarea părții civile la dezbaterile judiciare, s-a constatat o neconcordanță între prevederile Codului de procedură penală, motiv pentru care Curtea va remite o Adresă Parlamentului în vederea înlăturării deficiențelor constatate.

În concluzie, excepția de neconstituționalitate a fost respinsă, iar art.364¹ CPP a fost recunoscut constituțional.

2) Decizia CC nr.40 din 08.05.2018

La caz, problema ce a fost supusă analizei a vizat argumentele autorului sesizării referitor la faptul că dispozițiile articolului 3641 din Codul de procedură penală – i.e. cele care îi acordă instanței de judecată posibilitatea de a respinge cererea prin care se solicită judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală – sunt imprevizibile, ceea ce poate genera un abuz de drept din partea instanței.

Excepția de neconstituționalitate a fost decalarată inadmisibilă, pe motiv că legea nu-i conferă instanței o putere discreționară nelimitată, așa cum susține autorul excepției. Or, prevederile art.364¹ stabilesc unele condiții concrete pentru ca dispunerea judecării cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală să fie posibilă, ceea ce înseamnă că în ipoteza în care aceste condiții nu sunt întrunite – judecătorul va respinge cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedură simplificată. Respectiv, marja de discreție pe care o are judecătorul atunci când poate respinge cererea formulată este delimitată de criterii obiective și rezonabil.

3) Decizia CC nr.12 din 29.01.2019

În respectiva cauză în fața Curții a fost pusă problema privind neconstituționalitatea prevederilor alin.(8) art.364¹ CPP, care prevede posibilitatea reducerii pedepsei principale, însă nu permite reducerea pedepsei complementare obligatorii, ceea ce contravine art.20 (accesul liber la justiție) și 26 (dreptul la apărare) din Constituție.

În urma examinării sesizării, Curtea a declarat-o drept inadmisibilă, pe motiv că pedeapsa principală poate fi redusă în conformitate cu articolul 364¹ alin. (8) din Codul de procedură penală. Pedeapsa complementară obligatorie, ținând cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârşirea infracţiunii, de comportarea lui în timpul şi după consumarea infracţiunii, de alte circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, poate sau nu să fie aplicată în condițiile articolului 79 alin. (1) din Codul penal. Respectiv, problema dată ține de interpretarea și aplicarea legii de către instanțe de judecată și nu intră în sfera controlului de constituționalitate.

În același timp, reamintim că, Plenul Curții Supreme de Justiție a emis la 16.12.2013 (modificat la 26.03.2018) Hotărârea explicativă cu privire la aplicarea prevederilor art. 364/1 CPP de către instanţele judecătoreşti.