Dr. Roman Bevzenko

 Adnotare. 

Care este diferența dintre tranzacționarea Spot pe o bursă cripto și tranzacționarea P2P? Cum este organizată procedura de contestația în cazul în care apar dispute între participanții la tranzacționare P2P și de ce apar aceste dispute? Cum pot fi utilizate mecanismele de pe bursele cripto și ale altor servicii de tranzacționare majore – AliExpress, eBay și altele – pentru a organiza sistemul judiciar în Rusia?

Cu ceva timp în urmă, am decis să încerc pe pielea mea tranzacțiile cu criptomonede. Fără să mă gândesc de două ori pe ce bursă să încep tranzacționarea, m-am oprit la Binance – fiind unul dintre cele mai notorii și de încredere.

Mi-am creat un cont, am trecut verificarea și am început câte puțin să cumpăr criptomonede.

Care sunt modalitățile de tranzacționare pe o bursă cripto?

Trebuie să spun că Binance este organizat foarte rezonabil și convenabil. Până de curând, a funcționat ca o bursă obișnuită, care accepta cereri pentru cumpărarea și vânzarea imediată de criptomonede (trading Spot). Dar după 24 februarie 2022, pentru cetățenii Federației Ruse era posibilă doar tranzacționarea peer-to-peer (P2P). În acest caz, ordinul nu se adresează bursei, care ulterior făce clearing (adică „compensa” cererea cu oferta cripto), ci unui cerc nedefinit de persoane care își pot alege contraagentul în funcție de diverși parametri (i.e. volumul vânzării, prețul, modalitate de plată etc.).

O tranzacție Spot la bursă este executată instantaneu datorită conturilor deschise propriu-zis pe bursă. Cei care sunt înregistrați pe aplicațiile de investiții ale băncilor și uneori cumpără sau vând titluri de valoare știu că aceasta este o modalitate fiabilă și sigură de a face tranzacții.

Tranzacționarea P2P este mai puțin fiabilă. Se presupune că tranzacția va fi executată parțial în afara bursei, și anume în ceea ce privește plata. Adică obiectul tranzacției – criptomoneda – se află în portofelul cripto de schimb, deschis pe numele utilizatorului. Dar banii cumpărătorului se află în afara perimetrului bursei și această operațiune nu poate fi controlată nicidecum de bursă.

Cum arată o tranzacție P2P standard?

Dacă sunteți vânzător și sunteți proprietarul unei anumite cantități de criptomonede, atunci aveți posibilitate să alegeți din lista potențialelor contragenți pe cel care vi se potrivește ca preț și modalitate de plată. De exemplu, doriți să primiți bani în contul dvs. într-un sistem de plată (UMoney, Qiwi), fie la o banca rusă sau străină. Apoi alegeți cumpărătorii care sunt gata să încheie o înțelegere cu dvs. în astfel de condiții. Dacă sunteți cumpărător și sunteți gata să plătiți prin transfer dintr-un cont într-un cont la o bancă rusă, căutați un contragent potrivită în sistemul de tranzacții P2P.

Care sunt particularitățile tranzacțiilor P2P?

Deoarece o parte a tranzacției este executată în afara bursei și bursa nu are capacitatea de a verifica dacă a existat o execuție reală, atunci tranzacțiile P2P ridică una dintre cele mai importante probleme ale tranzacțiilor care nu se fac „din mână în mână”, dar cu un decalaj între momentul executării fiecărei dintre părți – în dependență de cine face „primul pas”: cumpărătorul plătește mai întâi și așteaptă transferul bunurilor, sau vânzătorul trebuie să transfere bunurile și să aștepte plata?

Binance P2P a ales primul model – cumpărătorul face primul pas făcând o plată și așteaptă ca vânzătorul să transfere criptomoneda în portofelul său cripto.

Este clar că, la fel ca în cazul executării oricărei astfel de tranzacții, cumpărătorul care a plătit în avans își asumă riscul ca vânzătorul să nu-și îndeplinească obligația și să nu furnizeze bunurile pentru care s-a făcut plata.

Binance propune să se procedeze în următorul mod: după ce cumpărătorul a acceptat oferta vânzătorului de a vinde criptomonede, bursa blochează cantitatea de criptomonede corespunzătoare în portofelul vânzătorului. Ulterior, bursa oferă cumpărătorului posibilitatea să efectueze o plată (să vă reamintesc că aceasta se efectuează nu la bursă, ci în afara acesteia). După efectuarea plății, cumpărătorul anunță bursa că a plătit. Bursa solicită vânzătorului să confirme că a primit plata, iar după această confirmare transferă criptomoneda în portofelul cumpărătorului. Este ușor de observat că bursa în acest caz acționează similar unui agent escrow.

Cu toate acestea, datorită faptului că bursa în sine nu controlează plata, apare un „unghi mort” – cumpărătorul poate efectua plata, dar vânzătorul nu ulterior nu o confirmă. Atunci bursa nu va executa tranzacția. Cum să protejăm cumpărătorul într-o astfel de situație?

Cum bursa cripto protejează cumpărătorul?

Pentru acest scop, s-a implementat un timing destul de strict pentru executarea tranzacției:

– cumpărătorului i se acordă câteva zeci de minute pentru a efectua o plată,
– vânzătorului i se acordă același timp pentru a confirma plata și transferul.

Dacă timpul a expirat, dar cumpărătorul nu a primit criptomoneda, atunci acesta are dreptul de înainta o contestație vânzătorului. Această procedură se numește recurs. Recursul este foarte interesant, în primul rând, din punctul de vedere al punerii în aplicare a principiului contradictorialității și al evaluării probelor.

Personal am participat la câteva zeci de tranzacții P2P cu criptomonede și întotdeauna contragenții și-au îndeplinit obligațiile rapid și fără probleme. Cu toate acestea, zilele trecute, pentru prima dată, m-am lovit cu faptul că, după ce l-am plătit pe vânzător, el nu și-a executat obligația corelativă – iar ulterior, el pur și simplu a tăcut și nu a mai comunicat în chat. Prin urmare, am fost nevoit să apelez la procedura de soluționare a diferendului.

Cum funcționează recursul în cadrul bursei cripto Binance?

Disputa este inițiată (sub forma unui chat standard) prin declarația cumpărătorului (reclamantului) că a plătit, dar nu a primit prestație de la vânzător. Cumpărătorul este rugat să furnizeze o captură de ecran din aplicația bancară care confirmă plata.

Sistemul de soluționare a disputei invită vânzătorul (pârâtul) să cadă de acord cu afirmațiile reclamantului și să execute în mod voluntar tranzacția. Pentru aceasta i se acordă zece minute. Dacă tace sau refuză să recunoască alegația reclamantului, atunci disputa trece la următoarea etapă. Sistemul oferă părților să înregistreze un videoclip care surprinde intrarea în aplicația bancară și prin care se va afișa istoricul operațiunilor. Mai mult, există anumite cerințe pentru înregistrare (de exemplu, este de dorit ca oamenii să se miște în fundal).

Pentru aceasta procedură se acordă o oră. Dacă una dintre părți trimite un videoclip și cealaltă rămâne tăcută, atunci disputa este soluționată în favoarea părții care pur și simplu a furnizat probe. Și după cum am înțeles, acest lucru se face automat, fără nicio intervenție umană. În același timp, aparent, nu contează că înregistrarea video prezentat ar putea să nu îndeplinească cerințele sistemului. Este important ca o parte să insiste că a îndeplinit tranzacția și cel puțin a prezentat ceva care să confirme acest lucru, în timp ce cealaltă parte nu a furnizat absolut nimic. În acest caz, disputa ar trebui soluționat în favoarea primei părți, fără a intra în evaluarea probelor.

Dacă fiecare dintre părți furnizează probe, atunci sitemul va desemna o persoana reală din cadrul serviciului de asistență, care va evalua credibilitatea probelor și va lua o decizie dacă va executa sau nu tranzacția.

În cazul meu, contragentul- Dimon80 – pur și simplu a evitat să participe la dispuă, iar sistemul mi-a acordat automat victoria în recurs. Criptmoneda blocată a fost debitată din portofelul lui Dimon80 în contul meu. Această procedură a durat aproximativ 2 ore din momentul în care mi-am executat partea din tranzacția. Pe de o parte, acest lucru este mult mai rapid decât soluționarea unui litigiu într-o instanță ordinară, iar pe de altă parte, în calitate de pioner la acest gen de dispute, recunosc am avut careva emoții. În plus, nu este întotdeauna clar cu cine ai de-a face – cu inteligența artificială sau cu o persoană reală. Dar in general, procedura mi s-a parut organizată simplu si foarte logic: daca ai ceva de obiectat, obiecteaza, altfel pierzi.

Cum poate fi utilizat acest mecanism în organizarea procedurilor judiciare?

Se pare că acest mecanism și servicii similare pentru soluționarea disputelor dintre utilizatorii platformelor de achiziții (precum sunt pe AliExpress, și pe eBay etc.) au surprins însăși esența naturii soluționării micilor dispute. Aceasta constă în faptul că este necesar să se permită părților să facă schimb de probe de două ori consecutiv, iar apoi să se acorde posibilitatea – unui judecător real sau inteligenței artificiale – de a determina cine are dreptate. În același timp, pasivitatea în schimbul de argumente ar trebui să fie echivalată cu o recunoaștere de cineva că a greșit și automat acordarea câștigului părții active.

Eu sunt convins că ceva similar ar trebui introdus aici, în Federația Rusă, pentru a rezolva disputele dintre bănci și debitori, prestatorii de servicii comunale și consumatorii finali etc. De exemplu, ar putea fi un portal electronic pentru soluționarea micilor dispute (să zicem, pentru cele care au o valoare de până la 15 mii de ruble – cca. 4300 MDL), cu condiția ca, la încheierea unui raport, părțile să-și creeze profiluri pe un asemenea portal și să fie de acord să respecte deciziile „pronunțate” pe portal. Acest lucru ar elibera sistemul judiciar de milioane de procese în care nu există o dispută juridică reală și în care judecătorii și personalul instanței fac o simplă muncă de birou, emitând hotărâri judecătorești și hotărâri în lipsă.

*Acest material a fost publicat pe portalul: https://shortread.ru/kak-ya-vyigral-apellyaciju-u-dimon80-ili-pravila-kriptobirzhi-v-pomoshh-sudebnoj-sisteme-kolonka-romana-bevzenko/. Cu permisiunea autorului JURIDICE MOLDOVA a realizat prezenta traducere.