Dr. Stanislav Copețchi

1. Obiectul juridic generic. Pentru început menţionăm că legiuitorul moldav a decis să localizeze infracţiunea de pornografie infantilă în cadrul segmentului din Partea Specială a Codului penal (în continuare – CP RM)[1] dedicat protecţiei familiei şi minorilor. Din titulatura Capitolului VII „Infracţiuni contra familiei şi minorilor” din Partea Specială a Codului penal desprindem că obiectul juridic generic al infracţiunii de pornografie infantilă îl constituie relaţiile sociale cu privire la convieţuirea în cadrul familiei, precum şi cele referitoare la educarea şi dezvoltarea minorilor, în condiţii normale. Deci, în viziunea legiuitorului moldav obiectul juridic special al infracţiunii de pornografie infantilă se află în derivaţie organică cu relaţiile sociale sus-indicate.

Remarcăm că şi alţi legiuitori împărtăşesc acelaşi punct de vedere cu legiuitorul moldav. Aşadar, spre exemplu, în legislaţia Uzbekistanului[2] şi în cea a Turkmenistanului[3] infracţiunea de pornografie infantilă este amplasată în cadrul segmentului din Partea Specială a Codului penal destinat protecţiei „familiei, tineretului şi moralităţii”. În legislaţia Republicii Azerbaidjan[4] norma similară celei consacrate la art.208¹ CP RM se regăseşte în cadrul Capitolului XXII din Partea Specială a Codului penal „Infracțiuni împotriva minorilor și relațiilor de familie”. Acelaşi lucru îl sesizăm în cazul Codului penal al Estoniei[5] şi în cel al Lituaniei.[6]

Totuşi, din perspectivă comparată, în această privinţă sesizăm şi alte abordări legislative. Într-o primă orientareevidenţiem că în legislaţia unor state străine (în mare parte foste membre ale Uniunii Sovietice) pornografia infantilă este localizată în cadrul segmentului din Partea Specială a Codului penal destinat protecţiei „ordinii publice şi moralităţii” (este cazul Codului penal al Ucrainei,[7] Codului penal al Republicii Belarus,[8] Codului penal al Armeniei,[9] Codului penal al Tadjikistanului[10]). Într-o altă orientare, în legislaţia Federaţiei Ruse,[11] a Georgiei[12] şi a Kazahstanului[13]obiectul juridic generic al infracţiunii de pornografie infantilă îl reprezintă relaţiile sociale cu privire la „sănătatea publică şi moralitatea publică”.

Observăm că în cele din urmă două categorii de legislaţii obiectul juridic special al pornografiei infantile se află în derivaţie organică cu relaţiile sociale referitoare la moralitatea publică. Deci, moralitatea publică, nu însă ordinea publică sau sănătatea publică, constituie valoarea socială fundamentală cu care este legată organic valoarea socială specială protejată prin intermediul normei ce sancţionează pornografia infantilă. Nu de aceeaşi părere este legiuitorul finlandez care a decis să situeze infracţiunea de pornografie infantilă în cadrul Capitolului XVII din Partea Specială a Codului penal „Infracţiuni contra ordinii publice”[14] sau legiuitorul român, care a aşezat respectiva infracţiune în Partea Specială a Codului penal, în cadrul Capitolului I „Infracțiuni contra ordinii și liniștii publice” din Titlul VIII „Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială”.[15]

O abordare legislativă distinctă sesizăm în cazul legislaţiei albaneze. Aşadar, în Codul penal al Albaniei[16]pornografia infantilă este înscrisă în cadrul Secţiunii a VIII-a din Partea Specială „Infracţiuni contra moralităţii şi demnităţii”, deşi aici evidenţiem un capitol distinct destinat protecţiei „minorilor, căsătoriei şi familiei”. Şi de această dată surprindem poziţia legiuitorului de a puncta pe moralitate în postura de valoare socială fundamentală în strânsă legătură cu care se află obiectul juridic special al infracţiunii de pornografie infantilă.

O abordare mai diferenţiată sesizăm în cazul altor legislaţii. Grosso modo, remarcăm tendinţa legiuitorului de a cataloga pornografia infantilă în calitate de infracţiune contra vieţii sexuale. Astfel, în legislaţia Cehiei infracţiunea de pornografie infantilă este consacrată juridic în Capitolul III „Infracţiuni împotriva demnităţii umane şi sferei sexuale” din Partea Specială a Codului penal[17]; în legislaţia Germaniei pornografia infantilă este amplasată în cadrul Capitolului XIII „Infracţiuni contra autodeterminării sexuale” din Partea Specială a Codului penal[18]; în legislaţia Ungariei pornografia infantilă este localizată în cadrul Capitolului XIX „Libertatea sexuală şi infracţiuni sexuale” din Partea Specială a Codului penal[19]; în Codul penal al Islandei[20] norma similară celei prevăzute la art.208¹ CP RM este aşezată în cadrul Capitolului XXII „Infracţiuni sexuale”; în legislaţia Letoniei[21] pornografia infantilă este apreciată drept infracţiune contra „moralităţii şi inviolabilităţii sexuale”; potrivit legislaţiei Muntenegrului infracţiunea de pornografie infantilă este situată în cadrul Titlului VIII „Infracţiuni împotriva libertăţii sexuale” din Partea Specială a Codului penal;[22] în legislaţia Macedoniei de Nord[23] pornografia infantilă este catalogată în calitate de infracţiune contra „libertăţii de gen şi a moralităţii”; în Codul penal al Republicii Kîrgîzstan[24] pornografia infantilă este înscrisă în Capitolul XXV din Partea Specială „Infracţiuni împotriva inviolabilităţii sexuale şi libertăţii sexuale”; în Codul penal al Bulgariei[25] infracţiunea corespondentă celei de la art.208¹ CP RM este situată în Secţiunea a VIII-a „Depravările” din cadrul Capitolului II „Infracţiuni contra persoanei.

Accentuăm că, în corespundere cu legislaţia celor din urmă state pornografia infantilă este aşezată alături de alte infracţiuni contra vieţii sexuale, aşa ca: violul, raportul sexual cu un minor etc. Deci, în legislaţia acestor state, pornografia infantilă este considerată infracţiune contra persoanei. În principiu, lato senso, acelaşi lucru îl putem afirma în raport cu art.208¹ CP RM sau cu normele similare din legislaţiile statelor străine în care pornografia infantilă este catalogată în postura de infracţiune contra familiei şi minorilor. Totuşi, spre deosebire de legislaţia Republicii Moldova (şi nu doar), în legislaţia statelor ce formează cea din urmă categorie pornografia infantilă nu este considerată infracţiune contra familiei şi minorilor, ci infracţiune contra vieţii sexuale, în pofida faptului că o bună parte din Codurile penale enunţate conţin în Partea lor Specială un segment destinat protecţiei familiei şi minorilor (este cazul Codului penal al Ungariei, Letoniei, Cehiei şi Kîrgîzstanului).

În fine, în corespundere cu legislaţia Croaţiei norma ce incriminează pornografia infantilă este fixată în cadrul Titlului XVII „Infracţiuni despre abuzul sexual şi exploatarea sexuală a minorilor” din Partea Specială a Codului penal.[26] Precizăm că legiuitorul croat conţine atât un capitol destinat protecţiei libertăţii sexuale a persoanei, cât şi unul dedicat ocrotirii minorilor, căsătoriei şi familiei. În acelaşi timp, a ales să amplaseze pornografia infantilă în capitolul sus-indicat. Această poziţie legislativă pare a fi determinată de instrumentul normativ de bază cu vocaţie internaţională în materia analizată – Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, semnată la Lanzarote, 25 octombrie 2007 (în continuare – Convenţia de la Lanzarote),[27] ratificată de Republica Moldova prin Legea cu privire la ratificarea Convenţiei Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, nr.263 din 19.12.2011.[28]

În final, în contextul obiectului juridic generic al infracţiunii de pornografie infantilă, conchidem că, în mare parte, legislaţiile statelor străine pot fi grupate în următoarele trei categorii: a) legislaţii în care pornografia infantilă este apreciată drept infracţiune contra minorilor; b) legislaţii în care pornografia infantilă este considerată infracţiune contra moralităţii; c) legislaţii în care pornografia infantilă este catalogată în calitate de infracţiune cu caracter sexual.

2. Obiectul material/imaterial. În alt registru, consemnăm că, aşa cum rezultă din textul art.208¹ CP RM, infracţiunea de pornografie infantilă posedă obiect material/imaterial. Relaţiile sociale cu privire la dezvoltarea socială, morală, fizică şi spirituală normală a minorului sunt încorporate în entităţi materiale/imateriale. Atingerea obiectului protecţiei penale se face tocmai prin atentarea asupra numitelor entităţi corporale şi/sau incorporale.

De menţionat că obiectul material/imaterial al pornografiei infantile este prevăzut într-o manieră explicită (expresă) în textul art.208¹ CP RM.

Mai exact, pe post de obiect material/imaterial al infracţiunii prevăzute la art.208¹ CP RM pot apărea, în mod alternativ, următoarele entităţi corporale şi/sau incorporale: a) imaginile sau alte tipuri de reprezentări ale unui sau mai multor copii implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate (altele, decât cele în formă electronică); b) imaginile sau alte tipuri de reprezentări ale unui sau mai multor copii implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, în formă electronică; c) imaginile sau alte tipuri de reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă (altele, decât cele în formă electronică); d) imaginile sau alte tipuri de reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă, în formă electronică.

Deci, pe post de obiect material/imaterial al pornografiei infantile apar: imaginile sau alte tipuri de reprezentări. Aceste entităţi pot fi numite convenţional „materiale pornografice”. De altfel, tocmai această noţiune este înscrisă în prevederile art.20 din Convenţia de la Lanzarote şi în cele ale art.9 din Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta la 23 noiembrie 2001 (în continuare – Convenţia de la Budapesta),[29]ratificată de Republica Moldova prin Legea pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, nr.6 din 02.02.2009.[30]

În plan comparat, obiectul material/imaterial al infracţiunii de pornografie infantilă are următorul conţinut:

– produsele, imaginile sau alte obiecte cu caracter pornografic, filmele și video-produsele, programele de calculator cu conținut pornografic (art.301 din Codul penal al Ucrainei);
– materialele sau obiectele ce conțin imagini cu caracter pornografic (art.242.1 din Codul penal al Federaţiei Ruse, art.312 din Codul penal al Kazahstanului, art.241(1) din Codul penal al Tadjikistanului);
– produsele pornografice (art.130 din Codul penal al Uzbekistanului, art.255 din Codul penal al Georgiei);
– materialele pornografice, publicațiile, filmele sau scenele cu conținut pornografic, alte obiecte cu caracter pornografic (art.343.1 din Codul penal al Republicii Belarus);
– materialele pornografice (art.374 din Codul penal al României, art.117 din Codul penal al Albaniei);
– fotografiile, filmele, înregistrările la calculator sau electronice ori alte lucrări pornografice (secţiunea 192 din Codul penal al Cehiei);
– fotografiile sau filmele, alte reproduceri vizuale cu caracter obscen (§230 din Codul penal al Danemarcei);
– imaginile, lucrările scrise sau alte lucrări (§178 din Codul penal al Estoniei);
– imaginile sau înregistrările vizuale (secţiunea 18 din Capitolul XVII din Codul penal al Finlandei);
– fotografiile, filmele sau alte obiecte similare (art.210a din Codul penal al Islandei);
– fotografiile, materialele audio-vizuale sau alte obiecte cu conţinut pornografic (art.211 din Codul penal al Muntenegrului).

În alt context, sesizăm maniera de redare desfăşurată a obiectului material/imaterial al infracţiunii de pornografie infantilă în legislaţia Republicii Moldova. În principiu, aceeaşi poziţie a fost îmbrăţişată de legiuitorul unor state străine.

În opoziţie, în legislaţia altor state remarcăm o abordare diferită, în corespundere cu care obiectul material/imaterial este descris printr-o expresie generică (de exemplu: la art.117 din Codul penal al Albaniei, la art.159 din Codul penal al Bulgariei şi la art.374 din Codul penal al României este utilizată noţiunea „materiale pornografice”; la art.171-1 din Codul penal al Azerbaidjanului este folosită noţiunea „pornografie infantilă” cu sensul de obiect material/imaterial al infracţiunii).

În multe din aceste legislaţii noţiunea generică ce caracterizează obiectul material/imaterial al infracţiunii de pornografie infantilă este definit (desluşit) în cadrul unor norme aparte: a) sub forma unei note la articolul ce incriminează pornografia infantilă (de exemplu: nota de la art.242.1 din Codul penal al Federaţiei Ruse, nota de la art.255 din Codul penal al Georgiei, nota de la art.171-1 din Codul penal al Azerbaidjanului); b) într-un alineat aparte în cadrul articolului ce sancţionează pornografia infantilă (de exemplu: alin.(4) art.374 din Codul penal al României, alin.(6) art.163 din Codul penal al Croaţiei, alin.(7) din Secţiunea 204 din Codul penal al Ungariei); c) în conţinutul unei norme din cadrul segmentului Codului penal dedicat definirii unor termeni (de exemplu: pct.24) art.122 din Codul penal al Macedoniei de Nord).

Indiferent de poziţia legislativă îmbrăţişată, de redare în textul normei penale a obiectului material/imaterial al infracţiunii de pornografie infantilă (de descriere explicită şi desfăşurată sau prin folosirea unui semn definitoriu), constatăm că, asemenea tehnici, nu au decât să comporte aspecte pozitive în planul interpretării şi aplicări legii penale. Acestea corespund cerinţelor de legalitate inerente Codului penal: claritatea şi previzibilitatea legii penale.

În altă privinţă, observăm că pe post de obiect material/imaterial al infracţiunii prevăzute la art.208¹ CP RM pot evolua, inclusiv imaginile sau alte tipuri de reprezentări în formă electronică. În plan comparat, atestăm modele legislative în care este omisă specificarea explicită a formei electronice a entităţilor susceptibile unei influenţări infracţionale (este vorba de art.171-1 din Codul penal al Azerbaidjanului, art.164 din Codul penal al Turkmenistanului, §178 din Codul penal al Estoniei). În rezultat, forma electronică a acestor entităţi este dedusă în mod implicit din esenţa unor acţiuni prejudiciabile cu care operează legiuitorul la descrierea faptei prejudiciabile.

De asemenea, maniera implicită de redare a materialelor pornografice în formă electronică o sesizăm în cazul Protocolului facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă, semnat la New York la 06 septembrie 2000,[31] în conformitate cu care „pornografia infantilă înseamnă orice reprezentare, prin orice mijloace, […].

În legislaţiile penale ale unor state străine pornografia infantilă săvârşită prin intermediul unor asemenea mijloace atrage agravarea răspunderii penale. De exemplu, norma de la alin.(2) art.374 din Codul penal al României stabileşte în calitate de semn circumstanţial agravant săvârşirea infracţiunii „printr-un sistem informatic sau a unui alt mijloc de stocare a datelor informatice”.  Semne calificative similare întâlnim în cazul alin.(2) art.241(1) din Codul penal al Tadjikistanului, alin.(2) art.343¹ din Codul penal al Republicii Belarus, alin.(3) art.193-a din Codul penal al Macedoniei de Nord, lit.d) alin.(2) art.242.1. din Codul penal al Federaţiei Ruse.

În opoziţie, în legislaţia Georgiei, pe post de obiect al influenţării infracţionale pot apărea, în exclusivitate, materialele în formă electronică. Celelalte materiale, altele decât cele în formă electronică, nu pot evolua în calitate de obiect material/imaterial al infracţiunii de pornografie infantilă.

În aceeaşi ordine de idei, subliniem că în acord cu art.9 din Convenţia de la Budapesta obiectul material/imaterial al infracţiunii de pornografie infantilă se reduce, ca şi în cazul legislaţiei Georgiei, doar la materiale pornografice înscrise pe suport informatic. Reiterăm că, în cazul art.208¹ CP RM obiectul material/imaterial nu se rezumă doar la imaginile sau reprezentările înscrise pe suport informatic. Acestea pot lua şi altă formă.

În cazul Convenţiei de la Budapesta este explicabil că doar materialele pornografice în formă electronică pot constitui obiect material/imaterial al pornografiei infantile, aceasta deoarece scopul Convenţiei, în sine, constă în lupta cu criminalitatea informatică (în speţă, lupta cu pornografia infantilă comisă în cyber spaţiu).

În acelaşi timp, susţinem poziţia legiuitorului moldav de a lărgi cercul entităţilor susceptibile să evolueze pe post de obiect material/imaterial al infracţiunii prevăzute la art.208¹ CP RM. De exemplu, atinge gradul prejudiciabil al unei infracţiuni manipulările ilegale realizate cu înregistrările foto (în formă materializată) sau cu alte reprezentări ce redau minori implicaţi în activităţi sexuale sau organele sexuale ale acestora. Din perspectiva gradului de pericol social nu vedem diferenţă semnificativă dintre manipulările ilegale realizate cu imagini foto, în formă materializată şi cele în formă electronică, ce exprimă conduita unui minor implicat în activităţi sexuale sau a organelor lui sexuale. Este neîndoielnică frecvenţa mult mai mare a pornografiei infantile săvârşite, la ziua de azi, pe calea manipulării asupra unor entităţi incorporale. Progresul tehnico-ştiinţific determină ascensiunea rapidă a conduitelor ilegale cu materiale pornografie în formă electronică, în detrimentul materialelor pornografice clasice (neînscrise pe suport informatic). În pofida acestui fapt, nu putem exclude ipoteza în care făptuitorul exercită influenţă infracţională asupra celor din urmă materiale pornografice.

Mult mai apropiată este poziţia conţinutului obiectului material/imaterial al infracţiunii de pornografie infantilă redat la alin.(2) art.20 din Convenţia de la Lanzarote, precum şi la lit.c) art.2 din Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului. Aceste acte nu disting, pe bună dreptate, materialele pornografice în formă electronică de cele ce nu implică o asemenea formă. Considerăm că tocmai în conformitate cu numitele instrumente internaţionale trebuie descris obiectul material/imaterial al infracţiunii de pornografie infantilă; or, tocmai Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului şi, în mod special, Convenţia de la Lanzarote sunt instrumentele de bază focusate pe prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de abuz şi exploatare a minorilor.

În altă privinţă, precizăm că în acord cu dispoziţia art.208¹ CP RM obiectul imaginilor sau al altor tipuri de reprezentări, inclusiv al celor în formă electronică (alias – materialelor pornografice), poate lua următorul conţinut:

a) a unui copil sau a mai multor copii implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate;
b) a organelor sexuale ale unui copil sau a mai multor copii, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă (în ipoteza în care doar organul sexual, nu şi copilul este redat în imagine sau în altă formă de reprezentări).

Aceleaşi două ipoteze ale obiectului material/imaterial al pornografiei infantile, în mod indirect, derivă din noţiunea „pornografie” prevăzută la art.1 din Legea Republicii Moldova cu privire la protecţia copiilor împotriva impactului negativ al informaţiei, nr.30 din 07.03.2013,[32] în corespundere cu care „pornografia constituie prezentarea de manieră vulgară, brutală a contactelor sexuale de orice tip între persoane de sexe diferite sau de acelaşi sex, a altor manifestări indecente ale vieţii sexuale, precum şi prezentarea de o manieră impudică a organelor genitale”.

În contrast, potrivit alin.(2) art.9 din Convenţia de la Budapesta, termenul „materiale pornografice” desemnează orice material care reprezintă într-un mod vizual: a) un minor care se dedă unui comportament sexual explicit; b) o persoană majoră, prezentată ca o persoană minoră, care se dedă unui comportament sexual explicit; c) imagini realiste reprezentând un minor care se dedă unui comportament sexual explicit.

Surprindem că în cazul Convenţiei de la Budapesta obiectul material/imaterial se reduce la materialele pornografice ce au ca obiect minorii angajaţi în comportamente sexuale. În contrast, în cazul art.208¹ CP RM obiectul material/imaterial are un conţinut mai larg. Acesta nu se rezumă doar la materialele ce-i reprezintă pe minori angajaţi în activităţi sexuale, ci cuprinde şi reprezentările ce redau, în exclusivitate, organele sexuale ale unui minor.

De asemenea, şi în plan comparat atestăm modele legislative în care obiectul material/imaterial al infracţiunii de pornografie infantilă este redus la cercul imaginilor sau al reprezentărilor ce vizează minorii implicaţi în activităţi sexuale, nu însă şi a organele lor sexuale. În acest sens, relevăm secţiunea 192 din Codul penal al Cehiei, §230 din Codul penal al Danemarcei, §178 din Codul penal al Estoniei, secţiunea 204 din Codul penal al Ungariei, art.210a din Codul penal al Islandei, art.312 din Codul penal al Kazahstanului, art.241.1 din Codul penal al Tadjikistanului, art.130 din Codul penal al Uzbekistanului etc.

Şi de această dată, remarcăm abordarea mult mai largă a obiectului material/imaterial al pornografiei infantile în prevederile Convenţiei de la Lanzarote. Astfel, în sensul numitei convenţiei pe post de obiect material/imaterial al pornografiei infantile poate apărea „orice material care înfăţişează, în manieră vizuală, un copil care desfăşoară un comportament sexual explicit, real ori simulat, sau orice reprezentare a organelor sexuale ale unui copil (sublinierea ne aparţine – n.a.), în principal pentru scopuri sexuale”. O definiţie similară a pornografiei infantile sesizăm în cazul Protocolului facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului. Astfel, potrivit lit.c) art.2 din numitul act cu vocaţie internaţională prin „pornografie infantilă” se înţelege orice reprezentare, prin orice mijloace, a copiilor angajaţi într-o activitate sexuală explicită, reală ori simulată, sau orice altă expunere a organelor sexuale ale copiilor, în principal în scopuri sexuale.

O atare poziţie este cât se poate de reuşită, ţinând cont de faptul că relaţiile sociale cu privire la dezvoltarea normală socială, psihologică, morală sau spirituală a minorilor pot fi lezate chiar şi în ipoteza în care materialele pornografice nu redau activităţi sexuale cu implicarea minorilor, dar care redau organele sexuale ale acestora. Tocmai o asemenea direcţie a fost implementată în legislaţia penală a României, a Federaţiei Ruse, a Azerbaidjanului, a Croaţiei, precum şi în cea a Muntenegrului. Pentru a răspunde standardului de calitate a legii penale un asemenea conţinut al materialelor pornografice trebuie reflectat în mod explicit în textul normei de incriminare. În caz contrar, sunt create premise pentru interpretarea extensivă defavorabilă a legii penale, atunci când ipoteza manipulării cu materiale pornografice ce redau, în exclusivitate, organele sexuale ale minorilor ar putea fi suprapusă cu ipoteza manipulării cu materiale pornografice ce exprimă un comportament sexual al minorilor. Dar, aşa cum am evocat supra, prevederile Convenţiei de la Lanzarote (şi nu numai) disociază cele două ipoteze.

Cineva ar putea obiecta asupra distingerii celor două ipoteze, invocând următorul argument: comportamentul sexual în care este implicat un minor redă volens-nolens organele sale sexuale. Ca răspuns la o atare eventuală critică notăm că, nu orice comportament sexual cu implicarea unui minor este susceptibil să reflecte organul sexual al minorului. Mai mult, după cum am relevat mai sus, nu este exclusă ipoteza în care materialele pornografice să redea organele sexuale ale minorilor fără ca aceştia să fie implicaţi în conduite sexuale.

În altă privinţă, precizăm că potrivit prevederilor Convenţiei de la Lanzarote este necesar ca materialele pornografice să redea, în manieră vizuală, minorii implicaţi în activităţi sexuale sau organele sexuale ale acestora. Acelaşi lucru este nuanţat de prevederile Convenţiei de la Budapesta. Per a contrario, nu cad sub incidenţa pornografiei infantile materialele ce redau minorii angajaţi în activităţi sexuale ori organele lor sexuale, exclusiv, în manieră audio, scrisă sau de altă natură.

Legiuitorul moldav nu specifică explicit acest lucru în dispoziţia art.208¹ CP RM. Totuşi, această particularitate a obiectului material/imaterial al pornografiei infantile este desprinsă, în mod implicit, din expresia „imagini sau alte reprezentări” cu care operează legiuitorul în textul art.208¹ CP RM. Mai mult, la această concluzie ne îndeamnă prevederile Convenţiei de la Lanzarote, în unison cu care trebuie interpretate prevederile normei de incriminare enunţate. Definind produsele pornografice, legiuitorul georgian specifică (în nota de la art.255 din Codul penal) că acestea constituie materiale redate în manieră vizuală sau audiovizuală.

Considerăm oportună o asemenea stipulaţiune (directă sau indirectă) în dispoziţia normei incriminatorii. În opinia noastră, obiectul juridic special al pornografiei infantile este susceptibil de lezare infracţională numai şi numai atunci când materialele pornografice sunt redate, exclusiv sau în principal, în manieră vizuală. În celelalte cazuri, nu putem sesiza o atare posibilitate de lezare a obiectului protecţiei penale. În plan comparat însă, surprindem modele legislative în care obiectul material/imaterial al infracţiunii de pornografie infantilă se poate concretiza, inclusiv, în materialele pornografice redate în altă manieră, decât cea vizuală. Bunăoară, art.130 din Codul penal al Uzbekistanului stabileşte, în calitate de obiect material/imaterial al infracţiunii de pornografie infantilă „produsele pornografice ce conţin descrierea (sublinierea ne aparţine – n.a.) sau imaginea unui minor”. La fel, potrivit alin.(6) art.163 din Codul penal al Croaţiei pornografia infantilă desemnează „[…] orice material care înfăţişează în mod vizual sau în alt mod (sublinierea ne aparţine – n.a.) un copil […].”

În continuare, ne propunem să dezvăluim, inclusiv din perspectivă comparată, conţinutul propriu-zis al materialelor pornografice, în calitate de obiect material/imaterial al infracţiunii prevăzute la art.208¹ CP RM.

a) materialele pornografice ce redau unul sau mai mulţi copii implicaţi în activităţi sexuale explicite, reale sau simulate.

Pentru această ipoteză desprindem următoarele condiţii pentru existenţa obiectului material/imaterial al infracţiunii de pornografie infantilă:

a) redarea unui copil sau mai multor copii;
b) obiectul redării: implicarea copiilor în activităţi sexuale;
c) caracterul activităţilor sexuale în care este implicat minorul: explicit, real sau simulat.

Subliniem că aceste condiţii trebuie să fie întrunite cumulativ.

În primul rând, menţionăm că copilul este obiectul materialelor pornografice. Drept excepţie, e posibil ca şi o persoană adultă să formeze conţinutul unui atare material pornografic. În această situaţie însă, este important ca persoana adultă să fie prezentată în calitate de minor. Doar aşa putem atesta lezarea relaţiilor sociale aferente dezvoltării normale a minorilor. Această ipoteză nu este consacrată expres în dispoziţia normei de la art.208¹ CP RM. Totodată, ea derivă din prevederile Convenţiei de la Budapesta (la care Republica Moldova este parte). In concreto, potrivit lit.b) alin.(2) art.9 din această convenţie „termenul materiale pornografice având ca subiect copii desemnează orice material pornografic care reprezintă într-un mod vizual o persoană majoră, prezentată ca o persoană minoră (sublinierea ne aparţine – n.a.), care se dedă unui comportament sexual explicit”.

În plan comparat, în legislaţia României, Bulgariei, Croaţiei, Cehiei, Islandei, Lituaniei, Georgiei, Federaţiei Ruse şi Azerbaidjanului respectiva ipoteză este prevăzută expres în dispoziţia normei ce incriminează pornografie infantilă.

Urmând exemplul statelor sus-evocate, precum şi ţinând cont de prevederile Convenţiei de la Budapesta, în unison cu care trebuie să se afle legislaţia naţională, considerăm că o atare ipoteză trebuie specificată şi în textul art.208¹ CP RM.

În altă privinţă, pe lângă cele două ipoteze (situaţia redării unui minor sau a unui adult prezentat drept minor) atât Convenţia de la Budapesta, cât şi Convenţia de la Lanzarote disting şi o a treia ipoteză: situaţia redării unor imagini realiste ale unui minor inexistent care se dedă unui comportament sexual explicit. Cu privire la această ipoteză, în doctrină se arată: „în această situaţie, avem de-a face cu producţii pornografice (aşa-numita „pornografie sintetică”) create prin combinarea imaginilor unui adult având un comportament sexual explicit, dar peste a cărui fizionomie a fost suprapus, prin mijloace cibernetice, chipul unui minor (Computer Generated Porn). Şi în acest caz, deşi la realizarea producţiilor pornografice nu au fost folosiţi copii, totuşi, rezultatul obţinut este de natură sa încurajeze pedofilia şi exploatarea sexuală a minorilor”.[33]

Şi de această dată sesizăm omisiunea legiuitorului moldav de a specifica această ipoteză în textul art.208¹ CP RM. Ea nu poate fi desprinsă din dispoziţia art.208¹ CP RM; or, legiuitorul moldav prevede în calitate de obiect material al pornografiei infantile „imaginile sau alte tipuri de reprezentări ale copiilor implicaţi în activităţi sexuale”. Instrumentele juridice internaţionale însă, deosebesc această ipoteză de cea în care obiectul material/imaterial al infracţiunii este caracterizat prin expresia „imagini realiste ale unui minor inexistent care se dedă unui comportament sexual explicit”. Din textul art.208¹ CP RM reiese că expresia „imaginile sau alte tipuri de reprezentări ale copiilor implicaţi în activităţi sexuale” denotă existenţa unor materiale pornografice care, realmente, reflectă minori, angajaţi în activităţi sexuale explicite, reale sau simulate. În opinia noastră, cuvântul „simulat” din dispoziţia art.208¹ CP RM nu vizează minorul, ca atare, ci activitatea sexuală, în care este angajat acesta. Adică, minorul este redat ca fiind unul real, în timp ce activitatea sexuală în care este implicat minorul este redată ca fiind una simulată.

Pentru comparaţie prezentăm următoarele modele legislative care scot în evidenţă respectiva ipoteza de redare a materialelor pornografice: „[…] orice material care prezintă un minor ori o persoană majoră drept un minor, având un comportament sexual explicit sau care, deşi nu prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un minor(sublinierea ne aparţine – n.a.) având un astfel de comportament” (alin.(4) art.374 din Codul penal al României); „[…] orice material care înfățișează vizual sau altfel un copil real sau o imagine realistă a unui copil inexistent (sublinierea ne aparţine – n.a.) implicat sau angajat într-o conduită sexuală reală sau simulată” (alin.(6) art.163 din Codul penal al Croaţiei).

În al doilea rând, materialele pornografice pot înfăţişa unul sau mai mulţi copii. Convenţia de la Budapesta foloseşte atât pluralul, cât şi singularul la desemnarea victimei infracţiunii (minorului). Convenţia de la Lanzarote însă, foloseşte singularul. În Protocolul facultativ la Convenţia privind drepturile copilului se utilizează pluralul. Deci, observăm o triplă abordare legislativă.

Considerăm nenecesar folosirea ambelor forme la reliefarea subiectului implicat în activităţi sexuale. În opinia noastră, e suficient ca legiuitorul să folosească doar una din aceste două forme: fie singularul, fie pluralul. Sesizăm că, în cea de-a doua ipoteză (atunci când obiectul material/imaterial al infracţiunii îl formează materialele pornografice ce redau organele sexuale al minorului) legiuitorul foloseşte numai singularul. Are dreptate N.Giurgiu, când afirmă că „din punct de vedere sintactic, dacă folosirea singularului implică şi pluralul, nu înseamnă că folosirea pluralului „excede” singularul, ci, dimpotrivă, îl implică ori de câte ori legea le disciplinează separat, atât separarea, cât şi excluderea trebuind determinate explicit”.[34]

În al treilea rând, materialele pornografice trebuie să reflecte un minor implicat în activităţi sexuale. Ce semnifică sintagma „activitate sexuală”? Este echivalentă, după conţinut, cu expresia „comportament sexual” consacrată în prevederile Convenţiei de la Lanzarote şi în cele ale Convenţiei de la Budapesta?

Răspunzând la aceste întrebări, consemnăm că, deşi legiuitorul moldav utilizează noţiunea „activitate sexuală”, în detrimentul noţiunii „comportament sexual”, nu există temei pentru a le diferenţia.

S.Brînza şi V.Stati definesc noţiunea „act sexual”, ca fiind orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului.[35] Prin urmare, în sensul infracţiunii de pornografie infantilă prin „activitate sexuală” („comportament sexual”) nu se are în vedere doar raportul sexual în care este implicat minorul, ci şi oricare altă formă de satisfacere sexuală. Relevant e ca aceasta să implice folosirea sexului sau acţionarea asupra sexului. Nu contează tipul activităţii sexuale. Nu are relevanţă dacă activităţile sexuale sunt sau nu consimţite de minor. Aceste circumstanţe pot conta doar în planul individualizării pedepsei penale sau în cel al calificării suplimentare al celor săvârşite în tiparul altor norme de incriminare (de exemplu: conform art.171 CP RM).

         În altă privinţă, este necesar ca materialele pornografice să conţină reprezentări cu minori implicaţi în activităţi sexuale. Per a contrario, dacă sunt materiale pornografice care redau faptul asistării unui minor la activităţi sexuale cu implicarea adulţilor cele comise nu pot calificate în baza art.208¹ CP RM (de exemplu: nu constituie material pornografic, în sensul art.208¹ CP RM, o înregistrare video în care figurează minori, dar care nu sunt implicaţi nemijlocit în activităţi sexuale, ci asistă la spectacole pornografice ce-i are pe adulţi în calitate de protagonişti). Pe o poziţie diferită se situează legiuitorul german, catalogând în rolul de obiect material/imaterial al pornografiei infantile, inclusiv, materialele pornografice ce redau activităţi sexuale realizate în prezenţa minorilor, dar fără implicarea lor (art.184b din Codul penal).

În al patrulea rând, activităţile sexuale în care este implicat minorul trebuie să fie explicite, reale sau simulate. Explicitatea activităţii sexuale este trăsătură obligatorie. Caracterul explicit al activităţii sexuale este stipulat şi în textul celor trei instrumente juridice internaţionale (reliefate supra). Ce presupune termenul „explicit”? Considerăm că acesta trebuie interpretat în sens uzual. Aşadar, prin activitate sexuală explicită trebuie de înţeles activitatea desluşită (clară, fără rezerve) concretizată în satisfacerea necesităţilor sexuale cu implicarea minorilor. Din materialele pornografice manipulate ilegal trebuie să rezulte fără echivoc prezenţa unor minori implicaţi în activităţi sexuale. În lipsa acestei trăsături nu se poate atesta lezarea relaţiilor sociale cu privire la dezvoltarea normală a minorilor.

Nu contează dacă activităţile sexuale în care sunt implicaţi minorii au caracter real sau simulat. De acest aspect se va ţine cont la individualizarea pedepsei. Legiuitorul a înţeles că, inclusiv, manipularea ilegală cu materiale pornografice ce redau în manieră simulată minori implicaţi în activitate sexuală, denotă grad prejudiciabil caracteristic unei infracţiuni. Or, chiar dacă activităţile sexuale în care sunt implicaţi minorii sunt simulate, imaginile ce conţin asemenea activităţi sunt percepute ca fiind reale.

b) materialele pornografice ce redau organele sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă.

Pentru respectiva ipoteză desprindem următoarele caracteristici ale obiectului material/imaterial al infracţiunii de pornografie infantilă:

a) redarea organelor sexuale ale unui copil;
b) organele sexuale să fie reprezentate într-o manieră lascivă sau obscenă.

Aşadar, comparativ cu prima ipoteză, în cea de-a doua ipoteză obiectul redării nu îl reprezintă copilul propriu-zis implicat în activităţi sexuale, ci organele sexuale ale copilului (neimplicat în activităţi sexuale).

În primul rând, accentuăm că este important ca din imagini sau din alte tipuri de reprezentări să rezulte foarte clar că acestea redau organele sexuale ale unui minor, ci nu a unei persoane adulte. În orice caz, atunci când există dubii în ceea ce priveşte catalogarea celor redate prin imagini sau prin alte reprezentări grafice drept organe sexuale ale persoanelor adulte sau ale minorilor, în virtutea principiului in dubio pro reo, cele comise nu pot fi încadrate potrivit art.208¹ CP RM.

Trezeşte interes expresia „organele sexuale ale unui copil” înscrisă în textul art.208¹ CP RM. Sesizăm că formula „organelor sexuale ale unui copil” denotă o descriere la plural a organului sexual al unui copil. Aceeaşi manieră de redare a obiectului material/imaterial al pornografiei infantile o sesizăm în cazul Convenţiei de la Lanzarote, Protocoluluifacultativ la Convenţia privind drepturile copilului, precum şi în legislaţia unor state străine (de exemplu: a Croaţiei, a Muntenegrului, a Federaţiei Ruse). Precizăm că, din punct de vedere al anatomiei omului noţiunea „organ sexual” este redusă, în exclusivitate, la organul sistemului reproductiv.[36]

Aşadar, remarcăm că în sfera juridică noţiunea „organ sexual” comportă o altă semnificaţie decât cea conferită în medicină. Mai exact, respectiva noţiune nu se rezumă doar la organul sistemului reproductiv (organul genital). Rectul, ca parte terminală a sistemului digestiv, de lege lata, este atribuit în aceeaşi categorie. S.Brînza şi V.Stati punctează că prin „sex” se are în vedere nu neapărat organele sexuale, ci şi alte părţi ale corpului care comportă semnificaţie în planul senzualităţii sexuale.[37]

În context, în doctrină se arată că „dacă legiuitorul cu ajutorul unei definiţii legale a stabilit prin lege sau o altă cale o semnificaţie a termenului, atunci el anume în acest sens şi trebuie folosit”.[38] Codul penal al Republicii Moldova nu conţine o definiţie a noţiunii „organ sexual”. În pofida acestui fapt, ţinând cont de realitatea juridico-penală, de unele norme incriminatorii înscrise în Codul penal, precum şi de instrumentele juridice internaţionale relevate supra, constatăm că, în sfera dreptului, în general, şi a dreptului penal, în special, noţiunea „organ sexual” comportă o altă semnificaţie – mai largă.

În comparaţie, în legislaţia Georgiei, norma corespondentă celei de la art.208¹ CP RM prevede, inter alia, drept conţinut al materialelor pornografice, doar organele genitale ale minorului. Acelaşi lucru sesizăm în cazul alin.(4) art.374 din Codul penal al României.

În alt privinţă, surprindem că în Codul penal al Federaţiei Ruse, în cazul în care materialele pornografice redau organele sexuale ale minorilor, legiuitorul rus distinge între ipoteza reprezentării integrale şi cea a reprezentării parţiale a organelor sexuale. Nu acelaşi lucru învederăm în cazul art.208¹ CP RM. În ceea ce ne priveşte, suntem de părere că o atare distingere este superfluă; or, este limpede că prin expresia „organ sexual” trebuie de înţeles atât organul sexual, privit în întregime, cât şi o parte a organului sexual. Dovada o constituie prevederile celor trei instrumente juridice internaţionale. Nici Convenţia de la Lanzarote şi cea de la Budapesta, precum şi nici Protocolul facultativ la Convenţia privind drepturile copilului nu face diferenţă între cele două ipoteze.

În al doilea rând, subliniem că în acord cu art.208¹ CP RM materialele pornografice ce redau organele sexuale ale unui copil trebuie să fie reprezentate de manieră lascivă sau obscenă. Fără tăgadă noţiunile „lascivă” şi „obscenă” nu se bucură de claritate şi previzibilitate, existând riscul ignorării principiului legalităţii incriminării în procesul interpretării şi aplicării normei consemnate la art.208¹ CP RM. Nu există certitudine juridică privind conţinutul acestor noţiuni, considerent din care practicianul se poate transforma într-un liber arbitru, căruia îi revine sarcina să aprecieze, in concreto, de la caz la caz, dacă organele sexuale ale minorului sunt reprezentate sau nu într-o manieră lascivă sau obscenă. În opinia noastră, legiuitorul moldav ar trebui să renunţe la aceşti termeni ambigui.

Mult mai reuşită este descrierea făcută de prevederile alin.(2) art.20 ale Convenţiei de la Lanzarote. Potrivit acestora este necesar ca organele sexuale ale unui copil să fie redate, „în principal pentru scopuri sexuale”. Expresia „pentru scopuri sexuale” caracterizează maniera de redare a organelor sexuale ale minorului. Materialele pornografice nu trebuie să reflecte simpla înfăţişare a organelor sexuale ale unui minor, ci să redea organele sexuale ale acestora, în principal, pentru scopuri sexuale. În plan comparat, o caracterizare similară a organelor sexuale ale unui minor identificăm în legislaţia penală a Croaţiei (alin.(6) art.163 din Codul penal), în cea a Muntenegrului (alin.(7) art.211 din Codul penal), în cea a României (alin.(4) art.374 din Codul penal al României), precum şi în cea a Azerbaidjanului (nota nr.1 de la art.171.1 din Codul penal). De asemenea, aceasta este desprinsă din definiţia pornografiei infantile relevate în textul art.2 din Protocolul facultativ la Convenţia privind drepturile copilului. În definitivă, în vederea asigurării respectării principiului legalităţii incriminării, dar şi întru armonizarea dispoziţiei art.208¹ CP RM cu prevederile Convenţiei de la Lanzarote şi al Protocolului facultativ la Convenţia privind drepturile copilului, propunem substituirea expresiei „reprezentate de manieră lascivă sau obscenă” cu expresia „în principal pentru scopuri sexuale”.

În alt registru, precizăm că în cazul în care fapta prejudiciabilă se exprimă în acţiunea de producere – imaginile sale alte tipuri de reprezentări (alias – materialele pornografice) reprezintă produsul infracţiunii. Convingătoare sunt argumentele aduse de A.Reşetnicov: „[…] prin „produsul infracţiunii” trebuie de înţeles acea entitate care a apărut ca atare în urma săvârşirii infracţiunii, în rezultatul influenţării nemijlocite infracţionale la care a fost supusă o altă entitate (alte entităţi)”.[39]

Obiectul material preexistă momentului săvârşirii faptei infracţionale. În speţă, materialele pornografice nu preexistă momentului acţiunii de producere. Acestea apar în urma acţiunii de producere. În această ipoteză, nu materialele pornografice, ci bunurile corporale sau incorporale din care sunt formate aceste materiale, apar pe post de obiect material/imaterial al infracţiunii de pornografie infantilă. Or, tocmai către aceste bunuri este îndreptată acţiunea de producere.

În altă ordine de idei, consemnăm că în literatura de specialitate este evocată teza, potrivit căreia nu intră sub incidenţa obiectului material sau imaterial al infracţiunii de pornografie infantilă producţiile care au o valoare artistică, medicală, ştiinţifică sau similară.[40] În legislaţia unor state străine, lista obiectelor excluse din postura de obiect material/imaterial al infracţiunii de pornografie infantilă este stipulată expres în textul articolului ce incriminează pornografia infantilă. Ilustrative sunt prevederile înscrise în legislaţia penală a Federaţiei Ruse, a Georgiei şi a Croaţiei. De exemplu, conform notei la art.255 din Codul penal al Georgiei „nu sunt considerate cu caracter pornografic materialele care au valoare medicală, ştiinţifică, educativă sau artistică”. Potrivit alin.(6) art.163 din Codul penal al Croaţiei „nu va fi considerată pornografie orice material care are caracter artistic, medical, ştiinţific, informativ sau unul similar”. În fine, în acord cu nota nr.2 la art.242.1 din Codul penal al Federaţiei Ruse, „nu constituie materiale şi obiecte ale pornografiei infantile materialele şi obiectele ce conţin imagini sau descrieri ale organelor sexuale ale minorului, dacă acestea au valoare istorică, artistică sau culturală ori sunt predestinate pentru folosirea lor în scopuri ştiinţifice sau medicale sau în activităţi educaţionale”.

3. Victima infracţiunii. Din dispoziţia normei prevăzute la art.208¹ CP RM, precum şi din titulatura acestui articol reiese, fără echivoc, statutul special al victimei infracţiunii – minorul.

Victimă a infracțiunii specificate la art.208¹ CP RM este: a) minorul implicat în activități sexuale explicite, reale sau simulate, inclusiv în formă electronică sau b) minorul al cărui organe sexuale sunt reprezentate de o manieră lascivă sau obscenă, inclusiv în formă electronică.

În sensul art.208¹ CP RM persoana adultă nu poate apărea în conţinutul imaginilor sau altor tipuri de reprezentări, cu excepţia cazului în care persoana adultă se dedă drept minor, caz asupra căruia am statuat supra.

În legislaţia Republicii Moldova pornografia adultă este sancţionată contravenţional (art.90 Cod contravenţional).[41] Mai exact, norma de la art.90 Cod contravenţional stabileşte răspunderea pentru „producerea, comercializarea, difuzarea sau păstrarea produselor pornografice pentru a fi comercializate ori difuzate”. Nu doar în legislaţia Republicii Moldova, ci şi a altor state pornografia adultă scapă de sub incidenţa legii penale (este cazul legislaţiei României, Albaniei, Ungariei, Kîrgîzstanului etc.).

Totuşi, în legislaţia altor state, pornografia adultă este considerată infracţiune, alături de pornografia infantilă. Aici identificăm mai multe tehnici legislative de incriminare a celor două forme de ilicit penal:

a) incriminarea pornografiei infantile şi a celei adulte în cadrul aceluiaşi articol, dar în alineate diferite (model întâlnit în legislaţia Ucrainei, Uzbekistanului, Georgiei, Armeniei, Turkmenistanului, Bulgariei şi Lituaniei). Evident, după cum e şi firesc, pornografia infantilă este sancţionată mai aspru, în comparaţie cu pornografia adultă.
b) incriminarea pornografiei infantile şi a celei adulte în cadrul unor articole diferite, dar în cadrul aceluiaşi capitol din Partea Specială a Codului penal. Acest model întâlnim în Codul penal al Federaţiei Ruse, Republicii Belarus, Kazahstanului, Tadjikistanului, Cehiei şi Germaniei.
c) incriminarea pornografiei infantile şi a celei adulte în cadrul unor articole diferite, normele de incriminare fiind amplasate în capitole distincte din Partea Specială a Codului penal. Acest model minoritar îl sesizăm în cazul legislaţiei Azerbaidjanului. In concreto, art.171.1 din Codul penal ce incriminează pornografia infantilă este localizat în cadrul Capitolului XXII din Partea Specială a Codului penal „Infracțiuni împotriva minorilor și relațiilor de familie”, în timp ce art.242 din Codul penal (normă ce sancţionează pornografia adultă) este aşezat în cadrul capitolului din Partea Specială a Codului penal destinat protecţiei moralităţii sociale.
d) incriminarea celor două forme ale pornografiei în cadrul aceleiaşi norme. În acest sens evidenţiem secţiunea 317 din Codul penal al Norvegiei care nu face distincţie între pornografia infantilă şi pornografia adultă. De fapt, în cazul acestei legislaţii observăm o abordare specială în incriminarea pornografiei. Mai exact, în sensul numitei legislaţii prin „pornografie” se are în vedere nu doar reprezentările sexuale stricto sensu (reprezentările minorilor implicaţi în activităţi sexuale sau a organelor lor sexuale). Respectivul termen are un înţeles mult mai larg, incluzând, inter alia, reprezentările sexuale cu implicarea cadavrelor, animalelor etc. O abordare legislativă similară (incriminarea aşa numitei „pornografii mixte”) identificăm la alin.(2) secţiunea 166 din Codul penal al Letoniei. Totuşi, în cazul acestei legiuiri în conceptul „pornografie mixtă” nu este inclusă şi pornografia adultă, ci doar cea infantilă.

În fine, pe post de victimă a infracţiunii de pornografie infantilă poate apărea atât persoana de gen feminin, cât şi cea de gen masculin. Totuşi, practica judiciară demonstrează că în cele mai dese cazuri persoanele de gen feminin apar pe post de victimă a pornografiei infantile.

*Articolul a fost publicat în Analele Universității din București, Seria Drept, 2021.

[1] Codul penal, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 18.04.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.128-129, republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.72-74.
[2] (https://lex.uz/docs/111457, consultat la 05 august 2020)
[3] (https://www.wipo.int/edocs/lexdocs/laws/ru/tm/tm015ru.pdf, consultat la 05 august 2020)
[4] (http://continent-online.com/Document/?doc_id=30420353, consultat la 05 august 2020)
[5] (https://www.legislationline.org/download/id/8244/file/Estonia_CC_am2019_en.pdf, consultat la 05 august 2020)
[6] (https://www.legislationline.org/download/id/8272/file/Lithuania_CC_2000_am2017_en.pdf, consultat la 05 august 2020)
[7] (https://meget.kiev.ua/kodeks/ugolovniy-kodeks/, consultat la 05 august 2020)
[8] (https://kodeksy-by.com/ugolovnyj_kodeks_rb.htm, consultat la 05 august 2020)
[9] (http://www.parliament.am/legislation.php?sel=show&ID=1349&lang=rus, consultat la 05 august 2020)
[10] (http://continent-online.com/Document/?doc_id=30397325#pos=2417;-54, consultat la 05 august 2020)
[11] (http://www.consultant.ru/document/cons_doc_LAW_10699/, consultat la 05 august 2020)
[12] (https://matsne.gov.ge/ka/document/download/16426/143/ru/pdf, consultat la 05 august 2020)
[13] (https://online.zakon.kz/document/?doc_id=31575252#pos=4206;-31, consultat la 05 august 2020)
[14] (https://www.legislationline.org/download/id/6375/file/Finland_CC_1889_am2015_en.pdf, consultat la 05 august 2020)
[15] Codul penal al României în redacţia din 2009, Monitorul Oficial al României, 2009, nr.510.
[16] (https://www.legislationline.org/download/id/8235/file/Albania_CC_1995_am2017_en.pdf, consultat la 05 august 2020)
[17] (https://www.legislationline.org/download/id/6370/file/Czech%20Republic_CC_2009_am2011_en.pdf, consultat la 05 august 2020)
[18] (https://www.legislationline.org/download/id/6115/file/Germany_CC_am2013_en.pdf, consultat la 05 august 2020)
[19] (https://www.legislationline.org/download/id/5619/file/HUngary_Criminal_Code_of_2012_en.pdf, consultat la 05 august 2020)
[20] (https://www.legislationline.org/download/id/6159/file/General%20Penal%20Code%20of%20Iceland%201940,%20amended%202015.pdf, consultat la 05 august 2020)
[21] (https://www.legislationline.org/download/id/8266/file/Latvia_CC_1998_am2018_en.pdf, consultat la 05 august 2020)
[22] (https://www.legislationline.org/download/id/8406/file/Montenegro_CC_am2018_en.pdf, consultat la 05 august 2020)
[23] (https://www.legislationline.org/download/id/8145/file/fYROM_CC_2009_am2018_en.pdf, consultat la 05 august 2020)
[24] (http://cbd.minjust.gov.kg/act/view/ru-ru/111527, consultat la 05 august 2020)
[25] (https://www.legislationline.org/download/id/8395/file/Bulgaria_Criminal_Code_1968_am2017_ENG.pdf, consultat la 05 august 2020)
[26] (https://www.legislationline.org/download/id/7896/file/Croatia_Criminal_Code_2011_en.pdf, consultat la 05 august 2020)
[27] (https://rm.coe.int/168046e1d9, consultat la 05 august 2020)
[28] Legea Republicii Moldova cu privire la ratificarea Convenţiei Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, nr.263 din 19.12.2011, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.21-24 din 2012.
[29](http://www.cab1864.eu/upload/CONVENTIA%20CE%20PRIVIND%20CRIMINALITATEA%20INFORMATICA.pdf, consultat la 05 august 2020)
[30] Legea Republicii Moldova pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, nr.6 din 02.02.2009, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.37-40 din 2009.
[31] (http://www.antitrafic.gov.md/public/files/protocol_copii.pdf, consultat la 05 august 2020)
[32] Legea Republicii Moldova cu privire la protecţia copiilor împotriva impactului negativ al informaţiei, nr.30 din 07.03.2013, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.69-74.
[33] D.-D. Horaţiu, Probleme juridice privind conţinuturile negative din Internet, Pandectele Române, nr. 3/2003, p.25.
[34] N. Giurgiu, Legea penală şi infracţiunea (doctrină, legislaţie, practică judiciară), Gama, Iaşi, 1996, p.77.
[35] S. Brînza, V. Stati, Tratat de drept penal. Partea Specială, vol.I, Ed. Tipografia Centrală, Chişinău, 2015, p.552.
[36] (https://www.merriam-webster.com/dictionary/sexual%20organ, consultat la 05 august 2020)
[37] S. Brînza, V. Stati, Tratat de drept penal. Partea Specială, vol.I, Ed. Tipografia Centrală, Chişinău, 2015, p.552.
[38] Gh. Avornic, E. Aramă, B. Negru ş.a, Teoria generală a dreptului, Ed. Cartier, Chişinău, 2004, p.441-442.
[39] A. Reşetnicov, Natura juridică a produsului infracţiunii, Revista ştiinţifică a USM „Studia Universitatis”, Seria „Ştiinţe sociale”, 2007, nr.6 (06), p.190.
[40] S. Brînza, V. Stati, Tratat de drept penal. Partea Specială, vol.I, Ed. Tipografia Centrală, Chişinău, 2015, p.1061.
[41] Codul contravenţional al Republicii Moldova, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 24.10.2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.3-6.

Bibliografie

1. Reşetnicov, Natura juridică a produsului infracţiunii, Revista ştiinţifică a USM „Studia Universitatis”, Seria „Ştiinţe sociale”, 2007, nr.6 (06), p.185-191.
2. Codul contravenţional al Republicii Moldova, adoptat la 24.10.2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.3-6.
3. Codul penal al Republicii Moldova, adoptat la 18.04.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.128-129, republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.72-74.
4. Codul penal al României în redacţia din 2009, Monitorul Oficial al României, 2009, nr.510.
5. Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale https://rm.coe.int/168046e1d9
6. Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică http://www.cab1864.eu/upload/CONVENTIA%20CE%20PRIVIND%20CRIMINALITATEA%20INFORMATICA.pdf
7. -D. Horaţiu, Probleme juridice privind conţinuturile negative din Internet, Pandectele Române, nr. 3/2003.
8. Avornic, E. Aramă, B. Negru ş.a, Teoria generală a dreptului, Ed. Cartier, Chişinău, 2004.
9. Legea Republicii Moldova pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, nr.6 din 02.02.2009, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.37-40 din 2009.
10. Legea Republicii Moldova cu privire la ratificarea Convenţiei Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, nr.263 din 19.12.2011, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.21-24 din 2012.
11. Legea Republicii Moldova cu privire la protecţia copiilor împotriva impactului negativ al informaţiei, nr.30 din 07.03.2013, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.69-74.
12. Giurgiu, Legea penală şi infracţiunea (doctrină, legislaţie, practică judiciară), Gama, Iaşi, 1996.
13. Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă, semnat la New York la 06 septembrie 2000. http://www.antitrafic.gov.md/public/files/protocol_copii.pdf
14. Brînza, V. Stati, Tratat de drept penal. Partea Specială, vol.I, Ed. Tipografia Centrală, Chişinău, 2015.
15. Уголовный кодекс Азербайджанской Республики. http://continent-online.com/Document/?doc_id=30420353
16. Уголовный кодекс Грузии. https://matsne.gov.ge/ka/document/download/16426/143/ru/pdf
17. Уголовный кодекс Кыргызской Республики. http://cbd.minjust.gov.kg/act/view/ru-ru/111527
18. Уголовный кодекс Республики Армении. http://www.parliament.am/legislation.php?sel=show&ID=1349&lang=rus
19. Уголовный кодекс Республики Беларусь. https://kodeksy-by.com/ugolovnyj_kodeks_rb.htm
20. Уголовный кодекс Республики Казахстан. https://online.zakon.kz/document/?doc_id=31575252#pos=4206;-31
21. Уголовный кодекс Республики Таджикистан. http://continent-online.com/Document/?doc_id=30397325#pos=2417;-54
22. Уголовный кодекс Республики Узбекистан. https://lex.uz/docs/111457
23. Уголовный кодекс Российской Федерации. http://www.consultant.ru/document/cons_doc_LAW_10699/
24. Уголовный кодекс Туркменистана. https://www.wipo.int/edocs/lexdocs/laws/ru/tm/tm015ru.pdf
25. Уголовный кодекс Украины. https://meget.kiev.ua/kodeks/ugolovniy-kodeks/
26. Criminal Code of the Czech Republic. https://www.legislationline.org/download/id/6370/file/Czech%20Republic_CC_2009_am2011_en.pdf
27. Criminal Code of Lithuania. https://www.legislationline.org/download/id/8272/file/Lithuania_CC_2000_am2017_en.pdf
28. Criminal Code of Montenegro. https://www.legislationline.org/download/id/8406/file/Montenegro_CC_am2018_en.pdf
29. Criminal Code of the Republic of Albania. https://www.legislationline.org/download/id/8235/file/Albania_CC_1995_am2017_en.pdf
30. Criminal Code of the Republic of Bulgaria. https://www.legislationline.org/download/id/8395/file/Bulgaria_Criminal_Code_1968_am2017_ENG.pdf
31. Criminal Code of the Republic of Croatia. https://www.legislationline.org/download/id/7896/file/Croatia_Criminal_Code_2011_en.pdf
32. Criminal Code of the Republic of Estonia. https://www.legislationline.org/download/id/8244/file/Estonia_CC_am2019_en.pdf
33. Criminal Code of the Republic of Finland. https://www.legislationline.org/download/id/6375/file/Finland_CC_1889_am2015_en.pdf
34. Criminal Code of the Federal Republic of Germany. https://www.legislationline.org/download/id/6115/file/Germany_CC_am2013_en.pdf
35. Criminal Code of the Republic of Hungary. https://www.legislationline.org/download/id/5619/file/HUngary_Criminal_Code_of_2012_en.pdf
36. Criminal Law of the Republic of Latvia. https://www.legislationline.org/download/id/8266/file/Latvia_CC_1998_am2018_en.pdf
37. Criminal Code of the Republic of North Macedonia. https://www.legislationline.org/download/id/8145/file/fYROM_CC_2009_am2018_en.pdf
38. General Penal Code of Iceland. https://www.legislationline.org/download/id/6159/file/General%20Penal%20Code%20of%20Iceland%201940,%20amended%202015.pdf
39. (https://www.merriam-webster.com/dictionary/sexual%20organ, consultat la 05 august 2020)