Dan Furculița

Introducere

Istoria omenirii demonstrează că transformările de bază din viaţa socială sunt întotdeauna însoţite de creşteri considerabile a  infracţionalităţii,  în special în  formele sale cele mai periculoase, care parazitează pe seama organismului slăbit al societăţii. Astfel, în realitățile în care sărăcia, şomajul, lipsa de oportunităţi pentru generaţiile tinere și nivelul scăzut de educaţie persistă în  societate, fenomenul prostituției avansează și atinge cote tot mai mari.

În fiecare societate persistă un anumit sistem de norme și valori strict determinate, care formează conduita socială dintr-un stat. Din acest motiv, societatea critică și monitorizează comportamentul membrilor săi, mai ales din punctul de vedere al conformării acestui comportament la regulile unanim recunoscute. Mai mulți autori consideră că noțiunea de comportament social deviant include în sine crime şi alte delicte, inclusiv beția, alcoolismul, narcomania, sinuciderea etc.

Însăși Constituția Republicii Moldova prevede  că “cetăţenii au dreptul la ocrotirea sănătăţii”, statul are prerogativa de a stimula activitatea direcționată spre îmbunătățirea stării de sănătate a cetățenilor, dar în acealași timp trebuie să prevadă pedepse aspre aplicabile persoanelor care încalcă regulile sanitaro-epidemiologice şi care pun în pericol viaţa şi sănătatea populaţiei. În scopul ocrotirii sănătăţii publice împotriva oricăror atentate, legea penală interzice săvârşirea faptelor care pot avea drept consecinţă răspândirea diferitelor boli infecţioase. Pentru săvârşirea acestor fapte în Codul Penal și Contravențional al Republicii Moldova se prevede, la diferite articole incluse în Capitolul VIII CPal RM, și Capitolul VII CC al RM, pedeapse a căror mărime este determinată în fiecare caz concret de gradul prejudiciabil al faptei săvârşite.

Complexitatea şi importanţa analizei acestei tematici este determinată de viziunea societăţii asupra fenomenului de proxenetism şi prostituție. În unele ţări ale lumii se observă o tendinţă de legalizare a prostituţiei şi scoaterea acesteia de sub incidenţa normelor contravenţionale sau penale. În acelaşi timp, deşi prostituția este interzisă în majoritatea ţărilor lumii, există ţări în care prostituția este legalizată.

Legalizarea prostituției

Problema legalizării prostituției este analizată de foarte mult timp și s-au expus mai multe opinii, încercări de legiferare, cât și abordare multiaspectuală a legalizării. Din cele analizate pe plan internațional am dedus că există două tabere conceptuale referitoare la problema legalizării prostituţiei. Cei care susţin legalizarea prostituţiei afirmă că dacă e legal, pe de o parte, să faci comerţ, iar pe de altă parte, să întreţii relaţii sexuale, ar trebui să fie legal şi comerţul cu relaţii de acest tip. Oponenţii legalizării prostituţiei nu sunt de acord cu dezincriminarea, întrucât o consideră un atentat la adresa bunelor moravuri şi a instituţiei familiei, considerând-o drept formă de sclavagism modern.

Viziunea ţărilor lumii referitoare la problema practicării prostituţiei este de asemenea împărţită: în Germania, Spania, Elveţia, Danemarca, Belgia prostituţia se practică liber. În Federaţia Rusă, Ucraina, Republica Belarus, Armenia, Uzbekistan, Georgia, Azerbaidjan, practicarea prostituţiei se sancţionează în baza codurilor contravenţionale. În  Turkmenistan şi România,  practicarea prostituţiei atrage răspundere penală.

Unele state, ca de exemplu Germania, Austria, Olanda, Elveţia, Grecia, au ales poziţia reglementaristă, adică au legalizat prostituţia, însă legislaţia acestor ţări, cu excepţia Olandei, sancţionează activitatea de proxenetism. Legalizând prostituţia, statele au urmărit scopul de a stopa prostituţia clandestină şi cea juvenilă, de „a scoate din umbră”, inclusiv şi de sub controlul proxeneţilor şi al crimei organizate, a persoanelor ce practică prostituţia, de a exercita un control asupra activităţii acestora, asupră stării lor de sănătate, şi de a-i proteja împotriva violenţei din partea clienţilor.

Cu referire la subiectul abordat, au existat numeroase argumente și contraargumente. În primul rând, s-a susținut că prin legalizarea prostituției se va determina scăderea numărului celor infectați cu SIDA sau alte boli cu transmitere sexuală, întrucât prostituatele vor avea carnete de sănătate și vor fi evaluate periodic de către un medic.

Referindu-ne la experiențele altor state care au legalizat prostituția, remarcăm faptul că legalizarea prostituției nu a dus la eliminarea fenomenului proxenetismului. În realitate, în unele cazuri, legalizarea a contribuit chiar la amplificarea acestui fenomen, persoanele implicate în prostituția legală, pot fi adesea constrânse să predea întregul lor venit proxeneților sau, așa cum sunt cunoscuți în această industrie, agenților.

Aceasta ridică o problemă semnificativă în ceea ce privește eficacitatea legalizării prostituției ca metodă de reducere a exploatării sexuale,  deși teoretic legalizarea ar putea oferi un cadru mai sigur și reglementat pentru lucrătorii sexuali, în practică, adesea nu reușește să elimine structurile de putere exploitative și practicile abuzive.

Dacă e să ne referim la experienţa Olandei, observăm că legalizarea prostituţiei are atât efecte pozitive, cât şi efecte negative. Potrivit unui studiu despre legalizarea prostituţiei în Olanda după șase ani de lagalizare, toate municipiile olandeze au finalizat practic procesul de licenţiere şi desfăşoară controale. Poliţia are  cel mai important rol în monitorizarea sectorului licenţiat şi în efectuarea inspecţiilor. Persoanele care practică prostituţia legală în Olanda achită impozitele şi beneficiază de protecţia socială din partea statului. Sex-industria olandeză aduce anual sume impunătoare în bugetul naţional, ceea ce constituie o sursă (bonus) pentru buget. Aceasta ridică o problemă semnificativă în ceea ce privește eficacitatea legalizării prostituției ca metodă de reducere a exploatării persoanelor. Deși teoretic legalizarea ar putea oferi un cadru mai sigur și reglementat pentru lucrătorii sexuali, în practică, adesea nu reușește să elimine structurile de putere exploitative și practicile abuzive.

Legalizarea prostituției în Republica Moldova

Argumentele „PRO” și „CONTRA”  legalizare

Remarcăm că argumentele aduse nu au aplicabilitatea doar pentru Republica Moldova ci și pentru alte state. Bineînțeles, fiecare societate are un sistem distinct de valori, însă asta nu înseamnă că valorile general umane nu sunt împărtășite de majoritatea statelor, ceea ce ne permite să afirmăm că argumentele aduse pot servi ca reper pentru alte state.

Argumente Pro Legalizare

1. Este o ocupație, o meserie (ca oricare alta) și prostituatele ar trebui, democratic, constituțional și legal, să beneficieze de aceleași drepturi și obligații pentru o muncă prestată pentru bani.
2. Prostituatele s-ar putea bucura de toate avantajele muncii plătite cum ar fi:  asigurări medicale, pensie, șomaj.
3. Aduce sume impunătoare de bani la buget, prin impozitarea activității, ceea ce reprezintă un surplus important în realitățile actuale.
4. Reduce infracțiunea de proxenetism și în oarecare măsură traficul de persoane, scade infracționalitatea.
5. Există o bună parte a populației, care din unele motive cum ar fi de ex. medicale sau fizice întrețin raporturi sexuale rar sau chiar deloc, iar astfel sexul ar deveni mai disponibil.
6. Ar scădea numărul infracțiunilor sexuale, al activităților sexuale ilegale, s-ar minimiza violurile.
7. S-ar îmbunătăți starea de sănătate generală a populației, prin controlul bolilor cu transmitere sexuală cum ar fi de ex. SIDA, hepatita B și C, sifilis, etc. Statul ar deține careva mecanisme de control și verificare a persoanelor care desfășoară acest gen de activități prin controlul medical sistematic.

Argumente contra Legalizare

1. Legalizarea prostituției în mare parte accentuează diferențele dintre femei și bărbați, impunându-se viziunile unei societății „patriarhale” cu privire la femeile „sărace” și bărbații „cu bani”.
2. În mare parte, practicarea prostituției nu este o alegere liberă. În cele mai dese cazuri, prostituatele provin din medii și țări atât de sărace, încât nu au alte opțiuni decât să practice această activitate.
3. Consecințele psihologice asupra prostituatelor sunt considerabile.
4. Prostituatele pot fi supuse la violențe de către clienți.
5. Prostutuția induce un comportament promiscuu în societate, favorizează consumul de alcool și droguri.
6. Prostituția duce la destrămarea de familii (însă sunt și opinii pro-legalizare care susțin că ajută la menținerea familiei).

Concluzii

Remarcăm că fiecare stat are atât dreptul, cât și obligaţia de a apăra relaţiile sociale de о importanţă vitală şi de a cere oricărei persoane să se abţină de la orice manifestări care ar putea periclita aceste interese.

În urma efectuării aceste analize, conchidem că în prezent, legalizarea prostituției nu este o soluție pentru Republica Moldova. Factorii sociali, economici, și religioși nu permit Republicii Moldova să facă un asemenea pas. La momentul actual, statul are alte priorități, ori în prezent, Republica Moldova se confruntă cu probleme de ordin economic, care necesită o intervenție promtă și exactă pentru rezolvarea acestor probleme, pentru ca cetățenii să se simtă siguri în statul în care trăiesc.

De facto, legalizarea prostituției nu este o soluție bună nici din punctul de vedere al combaterii fenomenului bolilor cu transmitere sexuală, ori datele statistice ne arată că, chiar dacă prostituatele sunt mereu sub supraveghere medicală, de cele mai multe ori, transmiterea bolilor se datorează clientului, ori acesta nu este nicidecum verificat din punct de vedere medical.

Însăși legalizarea prostituției, nu este o soluție pentru combaterea infracțiunii de proxenetism, analizând o teorie din punct de vedere economic atunci obținem că practicarea prostituției și proxenetismul reprezintă „oferta”, iar apelarea la aceste servicii reprezintă „cererea”, atunci obținem că atâta timp cât va exista cererea, atâta timp va apărea și oferta. Iar acestă ofertă în marea majoritate a cazurilor este greu de realizat fără proxenet, ceea ce denotă și faptul celor expuse de autorul Adler Laure, care ne spune că “o prostituată fără proxenet nu este prostituată.

Concluzionând, reținem că studiul realizat edențiază importanța abordării fenomenului legalizării prostituției, fiind o temă actuală indiferent de perioadă. Indiscutabil, cunoașterea prevederilor legale internaționale în domeniu este o necesitate incontestabilă pentru perfecționarea legislației penale și contravenționale a Republicii Moldova și aducerea acesteia în concordanță cu standardele internaționale în materie.

Dan Furculiță