Roman Ivanov

Marina Florea

La data de 10 ianuarie 2022 a intrat în vigoare Legea nr. 175 pentru modificarea unor acte normative, intitulată de autorii săi “Legea Digitalizării nr. 1”. Prin această lege au fost operate modificări în mai mult de 30 de acte normative, scopul fiind identificarea unor noi rezerve de creștere a activității economice și comerciale în Republica Moldova, precum și pentru facilitarea interacțiunii la distanță între Guvern, comunitatea de afaceri și consumatori și, în general, sporirea utilizării mijloacelor electronice și a proceselor online în locul proceselor și a activităților tradiționale.

Una din modificările conținute în Legea Digitalizării nr. 1 care a stârnit atât critici cât și laude din partea mai multor actori din rândul business-ului și a autorităților, este schimbarea formei actului juridic  prin care se înstrăinează părțile sociale ale unei societăți cu răspundere limitată. Prin urmare, începând cu ianuarie 2022 un astfel de act de înstrăinare (contractul de vânzare-cumpărare, contractul de schimb, etc.) poate fi încheiat în forma scrisă (care după natura sa, include și forma electronică) forma autentică a contractului ne mai fiind necesară.

Mai jos, vom încerca să evidențiam unele aspecte practice și procedurale ale procesului de înstrăinare a părților sociale în lumina noilor prevederi și vom încerca să venim cu unele recomandări pentru potențialii cumpărători și vânzători ai părților sociale respective.

Revenind la forma autentică a actului de înstrăinare a părților sociale ale unei societăți cu răspundere limitată, din punct de vedere practic, anterior intrării in vigoare a Legii Digitalizării nr. 1, procesul de înstrăinare a părților sociale se realiza prin două etape – autentificare contractului de către un notar și, respectiv, înregistrarea contractului autentificat la Agenția Servicii Publice pentru trecerea efectivă a dreptului de proprietate la dobânditor. În scopul autentificării actului de înstrăinare, notarul efectua următoarele acțiuni și verificări în sensul prevederilor Legii nr. 246/2018 privind procedura notarială:

1. dacă documentele prezentate pentru încheierea actului de înstrăinare și conținutul actului corespund cu prevederile legale, inclusiv dacă contractul conține toate clauzele esențiale.

Din punct de vedere practic, actul de înstrăinare se redacta de însuși notar, fapt care restricționa abilitatea părților să negocieze clauzele contractuale, iar în marea majoritatea a cazurilor, contractele respective reprezentau, de fapt, modele elaborate de notari în baza experienței lor.

2. dacă părțile, sau reprezentanții împuterniciți în modul stabilit sunt prezenți și dacă voința părților este îndreptată spre încheierea contractului.

Din punct de vedere practic, acest aspect era asigurat prin prezența fizică a părților sau reprezentanților acestora în față notarului, fapt care restricționa utilizarea mijloacelor electronice și a semnăturilor electronice în procesul încheierii contractului.

3. dacă sunt prezente sarcini, grevări, interdicții, aplicate în modul stabilit

Din punct de vedere practic, notarul efectua verificările respective prin accesarea bazelor de date (Registrul persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali, Registrul garanțiilor reale mobiliare și altele, după caz), precum și solicita de la părți prezentarea extraselor și a certificatelor colectate de acestea. Adițional, dacă este cazul, notarul solicita confirmări privind respectarea dreptului de preemțiune la înstrăinare părților sociale precum și acordul soțului / soției în situația în care vânzătorul este persoana fizică căsătorită.

Ca și orice serviciu prestat de notari, autentificarea actului de înstrăinare a părților sociale este supusă taxei de stat în mărime de 0.2%, precum și a taxei pentru serviciile notariale în mărime de 0.1 % ambele sume fiind calculate în raport cu prețul contractului și, de regula, achitate de către dobânditorul părții sociale respective.

Cum are loc procesul de înstrăinare a părților sociale începând cu ianuarie 2022?

În primul rând, subiecții actului de înstrăinare a părților sociale au o flexibilitate mult mai mare în privința alegerii procedurii de încheiere si semnare a contractului . Astfel, părțile în continuare pot recurge la serviciile unui notar, solicitând autentificarea actului de înstrăinare, cum este prevăzut de articolul 30 alin. (1) al Legii nr. 246/2018 privind procedura notarială.  Alternativ, părțile pot încheia actul respectiv doar în forma scrisă (denumită și sub semnătura privată), precum și în forma electronică prin aplicarea semnăturilor electronice avansate calificate în condițiile articolului 318 al Codului Civil și a Legii nr. 91/2014 privind semnătura electronică și documentul electronic.

În al doilea rând, părțile actului de înstrăinare, în cazul în care acestea au decis să-l încheie în formă scrisă sau cea electronică, vor trebui să fie mai prudenți și să aplice o serie de verificări în privința obiectului înstrăinării similare verificărilor efectuate de către notari. Astfel, dobânditorului i se recomandă verificarea lipsei sau existenței gajului asupra părții sociale (prin solicitarea unui extras din Registrul garanțiilor reale mobiliare), interdicțiilor și / sau altor grevări aplicate asupra acesteia (prin accesarea Registrului persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali) precum și verificarea faptului respectării dreptului de preempțiune și a dreptului asupra proprietății comune în devălmășie a soților, dacă e cazul. Aceste verificări pot fi efectuate atât de dobânditor, cât și de către un avocat ce poate fi angajat în acest scop.

Cu alte cuvinte, începând cu ianuarie 2022 procedura încheierii actului de înstrăinare a părților sociale a devenit mai flexibilă și avantajoasă pentru părțile acestuia care la moment dispun de mai multe opțiuni atât în privința formei actului cât și a procesului de negociere clauzelor acestuia.

Totodată, indiferent de faptul că lipsa obligativității autentificării actului de înstrăinare poate genera anumite riscuri cauzate de vânzătorii / dobânditorii de rea credință, nu credem că riscurile acestea sunt vădit mai mari decât riscurile similare în cazul vânzării unui bun defect (de exemplu, un autoturism) care se elimină la etapa negocierii prețului prin aplicarea unor măsuri de prudență și analiza obiectului contractului din partea dobânditorului.

Astfel, considerăm că simplificarea și eficientizarea procedurii de înstrăinare a părților sociale similară procedurilor aplicate în țările-membre ale Uniunii Europene va permite aplicarea unor instrumente moderne mediului de afaceri și va oferi posibilitatea atragerii investițiilor, factor care va contribui la dezvoltarea economică a Republicii Moldova.