Raluca-Rusanda Donțu

Această cercetare își propune o expunere sintetică a manierei complexe și nuanțate în care este gestionată din punct de vedere jurisprudențial și legal, la nivel european, coleziunea dintre dreptul la viața privată a salariatului și prerogativa managerială ale angajatorului sub aspectul monitorizării utilizării echipamentelor IT (tehnologii informaționale) și cele CT (tehnologii de comunicare) la locul de muncă. Tot aici vom putea regăsi și reglementările conform cărora este prezentat nivelul de protecție asigurat salariatului la nivel european. Cunoaștem că tot mai multe situații se întâlnesc în care mediul digital devine un risc pentru viața privată a salariatului. ,,Viața privată” reprezintă conceptul jurisprudențial și legal, care a depășit granițile concepției juridice tradiționale care asimilează în mod obișnuit atît sfera privată vieții de familie, cât și a corespondenței și inviolabilității domiciliului. Unele dintre prerogativele acestui drept este confidenţialitatea informaţiilor şi a convingerilor personale, dreptul de a menţine conexiunea cu membrii familiei, dreptul de a dispune de propria persoană, dreptul de gestionare a propriilor interacţiuni umane, dreptul de acces la informaţiile personale şi altele, care ne însoţesc oriunde ne-am afla. [9, p.1-2]

Principalele reglementări la nivel internațional ale dreptului la viață privată se regăsesc în: Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 – art. 12; în Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice din 1966 – art.17; Convenția Europeană a Drepturilor Omului din 1950 – art.8; iar la nivelul UE regăsim anumite reglementări în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene – art.7.

Coliziunea principală dintre dreptul la o viață privată și obligaţiile laburiste ale angajatului constă în dezvoltarea fără precedent a tehnologiilor IT și CT (internet, e-mail, reţele de socializare). Un șir de acte normative reglementează protecția individului împotriva imixitiunii în tot ce ține de privacy.

a. Constituției Republicii Moldova garantează parțial dreptul la o viață privată și protejează unele aspecte conexe acestui drept: articolul 28 – Viața intimă, familială și privată; art. 32, consacră dreptul la libera imagine; art.30, prevede secretul corespondenței.
b. Legea privind protecţia datelor cu caracter personal nr. 133/2012, are drept scop asigurarea protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, în special a dreptului la inviolabilitatea vieţii intime, familiale şi private.
c. Codul muncii, la art. 91 face referire la cerințele generale privind prelucrarea datelor personale ale salariatului şi garanţiile referitoare la protecţia lor;
d. Codul penal incriminează la art. 177 infracțiunea de ,,violare a vieții private”; iar la art. 178 incriminează infracțiunea de violarea a corespondenței.

De referință pentru subiectul abordat este cazul Bărbulecu contra României din 2017. Acest caz a avut următorul obiect de dispută: Reclamantul, Mihai Bărbulescu a fost prins că se folosește de contul lui privat Yahoo Messenger pentru a răspunde întrebărilor adresate de clienți. Ulterior acesta a aflat că au fost înregistrare anumite comunicări ce priveau chestiuni private de către angajatorul acestuia, unele dintre comunicări chiar aveau un caracter intim [8,p.2-3].

În speță, Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului a decis că autorităţile naţionale nu au protejat în mod corespunzător dreptul reclamantului la respectarea vieţii sale private şi a corespondenţei sale, prin urmare, nu a fost asigurat un echilibru just între interesele aflate în joc, încălcând astfel prevederile art. 8 din Convenţie [8,p.2-3].

Un alt caz de referintă este Halford contra Regatului Unit, unde Reclamanta Alison Halford a introdus o acțiune pentru descriminare. Aceasta a pretins că convorbirile ei telefonice efectuate de la birou fuseseră interceptate cu scopul de a fi obținute anumite informații. Curtea Europeană a constatat că aceste interceptări au încălcat dreptul la viața privată prevăzut de art. 8 al Convenției, deoarece apelurile efectuate de pe telefoanele din biroul doamnei au intrat în sfera de aplicare a vieții private [8, p.2-3].

În majoritatea statelor membre UE, monitorizarea telecomunicaţiilor (e-mail, internet, telefon):  ascultarea şi înregistrarea telefoanelor sau a convorbirilor private, precum şi violarea corespondenţei private, sunt strict interzise şi intră sub incidenţa prevederilor penale. Convorbirile sau email-urile de natură privată (inclusiv cele dintre salariaţi) nu pot fi sub nici o formă ascultate/înregistrate sau citite, nici chiar atunci când au fost interzise în mod expres.

Analizând o parte din jurisprudenţa europeană în materia dreptului la viaţa privată a salariatului, se conturează concluzia că, atunci când reclamantul invocă că o persoană juridică de drept privat a comis o imixtiune în viaţa sa privată, încălcând astfel prevederile art.8 din Convenţie, Curtea va analiza cazul din perspectiva obligaţiilor pozitive ale statului.

O propunere de lege ferenda ar fi adăugarea unui nou principiu în codul muncii, care ar suna în felul următor, principiul libertății salariatului în mediul digital, deoarece libertatea digitală a salariatului reprezintă o parte a conceptului de viață privată, constituind în principiu o libertate controlată în virtutea raportului de muncă cu caracter de subordonare.

În concluzie aș putea menționa că statul trebuie să asigure un cadru juridic care să reglementeze condiţiile în care un angajator poate să adopte o politică de reglementare a supravegherii acelor aspecte care nu au caracter profesional, electronice sau de altă natură, ale angajaţilor acestuia la locul lor de muncă.

1. Constituția Republicii Moldova, din 29-07-1994. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 78. Republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 467-479;
2. Cod penal al Republicii Moldova, din 18-04-2002. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.72-74;
3. Codul muncii adoptat prin Legea nr. 154-XV din 28.03.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 159-162/648 din 29.07.2003;
4. Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Bărbulescu contra României; https://www.echr.coe.int/Documents/FS_Workplace_surveillance_RON.pdf, p.2-3;
5. Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Halford versus regatul Unit. În: http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-58039#{«itemid»:[«001-58039»], p.1-2;
6. Legea Republicii Moldova privind protecţia datelor cu caracter personal nr. 133 din 08.07.20122. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 170-175/492 din 14.10.2011;
7. Macovei Ttiana  PROTECŢIA VIEŢII PRIVATE A SALARIATULUI LA LOCUL DE MUNCĂ,februarie 2022. p.(1-5) ; http://dspace.aap.gov.md/bitstream/handle/123456789/1206/Macovei_T.pdf?sequence=1&isAllowed=y ;
8. Pîslaruc Maria, Evoluția dreptului la viață privată a salariatului prin prisma jurisprudenței CtEDO, februarie 2022.p(2-3); https://juridicemoldova.md/8305/evolutia-dreptului-la-viata-privata-a-salariatului-prin-prisma-jurisprudentei-ctedo.html;
9. Sâmboan Cristina, VIAŢA PRIVATĂ A SALARIATULUI ÎN ERA DIGITALĂ, februarie 2022. p(1-10) file:///C:/Users/user/Downloads/SSRN-id2664971.pdf
10. Carta Drepturilor Fundamentale Europene, din 2010;
11. Convenția Europeană a Drepturilor Omului, 1953;
12. Pactul internațional pentru drepturile civile și politice, 1976;
13. Declarația Universală a Drepturilor Omului,1948.