Studiul structural al dreptului

În cadrul activității academice, de seminarist la cursul de drept civil, am constatat că studenții nu studiază dreptul sistematic. Cei mai buni dintre ei consideră că studiul dreptului reprezintă doar o lecturare a doctrinei și rareori a legii (normele juridice fiind pe planul doi, în cazul în care există un curs sau o monografie în cadrul disciplinei pe care o parcurg), adică, memorarea unui șir informațional neprelucrat.

Această problemă însă nu persistă doar la studenții din cadrul Facultăților de Drept, dar și în rândul practicienilor. Rezultatul acestor deprinderi akroasis fac ca esența reglementărilor să fie umbrită de superficialitatea activității cognitive.

În continuare doresc să vă prezintă modalitatea personală de studiu, care nu este nici pe de partea cea mai bună, dar care îmi permite să creez legături dendritice în sistemului meu de înțelegere a dreptului, pe care l-am numit doar de dragul existenței unui titlu la prezenta relatare – Studiul structural al dreptului.

Ce reprezintă Studiul structural?

Prin acest termen vom înțelege un procedeu, cale, mod, sistem rațional folosit pentru realizarea unui lucru sau atingerea unui scop. Acest sistem trebuie să fie cât se poate de universal și aplicabil oricărei informații juridice: text doctrinal, act normativ, act juridic etc.

Metoda dată de studiu se bazează pe două faze: observare și dialectică.

I. Observarea, este compusă din (1) lecturare; (2) evidențierea principalilor termeni și raporturi; (3) clasificare; (4) evidențierea problematicilor.

1. 1. Lecturarea – este cea mai simplă fază, aceasta presupune parcurgerea textului juridic cu atenție.
   2. Evidențierea principalilor termeni și raporturi – prezenta etapă (precum și celelalte două) pot fi parcurse în același timp cu lecturarea textului juridic, fie în cadrul celei de-a doua lecturi, după familiarizare cu textul juridic. De obicei, orice text juridic are un laitmotiv, „ideea de bază” de la care pornim studiului. Pentru o mai bună înțelegere a celor expuse la acest punct, a se vedea următorul exemplu:
      Exemplul A1: să presupunem că avem un contract de vânzare-cumpărare, laitmotivul acestui text îl reprezintă transferul dreptului de proprietate de la Vânzător la Cumpărător. Pentru a înțelege conținutul și efectele acestui contract, urmează să identificăm: (1) Părțile contractuale; (2) Obiectul contractului; (3) Conținutul contractului. Totuși, determinarea elementelor contractului, nu va fi suficientă pentru o înțelegere profundă a voinței părților, ci doar ne ajută să creăm scheletul informațional.
      
   3. Clasificarea – este acea procedură prin care noi determinăm principalele clasificări din cadrul conținutului textului juridic.
      Exemplul A2: în continuarea exemplului de mai sus, la această etapă vom crea clasificări: (1) Drepturile Cumpărătorului; (2) Drepturile Vânzătorului; (3) Obligațiile Cumpărătorului; (4) Obligațiile Vânzătorului; (5) Acțiunile Cumpărătorului; (6) Acțiunile Vânzătorului; (7) Timingul contractual; (8) Terții menționați (autorități publice, entități private, persoane terțe șamd.) etc.
   4. Evidențierea problematicilor – nu în ultimul rând, urmează să determinăm care aspecte ale textului juridic este problematic de digerat și urmează a fi analizat în particular.
      Exemplul A3: să presupunem că contractul nostru conține o garanție sub forma obligației de constituire din partea cumpărătorului a unui cont escrow. În cazul în care acest instrument tranzacțional este ceva nou pentru noi, urmează să studiem acest mecanism separat, iar ulterior, întorcându-ne la contract vom înțelege aspectele specifice al escrow-ului prevăzut în contractul nostru propriu-zis. 

II. Dialectica – ține mai mult de studierea textelor doctrinare și legislative. Ori prin dialectică înțelegem procesul de gândire care rezidă în analiza și discutarea argumentelor contradictorii, în scopul descoperirii esenței adevărului. Well, nu putem afirma că este de competența noastră să determinăm adevărul, vorba ceea „doi juriști, trei păreri”. Totuși, pentru a înțelege textul juridic cât mai aproape de ceea ce a dorit să spună autorul, urmează să purtăm constat dialoguri post lecturare cu sine însuși.

Exemplul B: după studierea superficiei și luarea la cunoștință cu principiul superficies solo cedit, ne vom întreba „Există oare excepții de la acest principiu?”, „Cum va fi aplicat acest principiu în raport cu vechea reglementare?”, „Care este părerea altui doctrinar?” etc. 

Instrumente de lucru

În tot acest timp, utilizarea highlighter-urilor, notițelor pe marginea textului precum o faceau glosatorii medievali, fie a cartonașelor de memorie, sunt doar benefice unui studiu aprofundat al textului juridic.

În loc de concluzie – aceasta este metoda personală de studierea a textelor juridice, aș fi foarte bucuros dacă dragii mei colegi (cadre didactice, juriști, studenți la drept, dar și de la alte facultăți) ar veni cu o descriere a propriilor metode de studiu.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.