Dr. hab. Serghei Brînza

Dr. Vitalie Stati

Introducere

În alin.(6) art.15² al Legii nr.45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie (în continuare – Legea nr.45/2007) se stabilește: „Refuzul sau eschivarea agresorului de la executarea ce­rin­ţelor […] ordonanţei de protecţie atrage răspundere conform legii” [1]. Confirmând această teză, art.320¹ din Codul penal al Republicii Moldova [2] (în continuare – CP RM) prevede: „Neexecutarea intenţionată sau es­chi­varea de la executarea măsurilor stabilite de instanţa de judecată în ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 160 la 200 de ore sau cu în­chi­soare de până la 3 ani”.

Apariția art.320¹ CP RM constituie rezultatul adoptării Legii nr.196 din 28.07.2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative [3]. Într-un act preparator, care a stat la baza adoptării acestei legi, se ar­gu­mentează: „Adoptarea acestei norme distincte (adică a art.320¹ CP RM – n.a.) este determinată de necesitatea de a asigura victimei violenţei în familie garanţii de protecţie eficientă şi în termen restrâns” [4]. Astfel, în cazul art.320¹ CP RM, ratio legis este de a asigura prevenirea repetării actelor de violenţă în familie și, pe această cale, de a îndepărta starea de pericol pentru viața, sănătatea, integritatea fizică sau psihică, libertatea sau inviolabilitatea sexuală, libertatea psihică, libertatea fizică sau integritatea corporală a victimei violenței în familie.

Nu doar în Republica Moldova este incriminată neexecutarea măsurilor din ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie. Spre exemplu, în conformitate cu alin.(1) art.47 al Legii României nr.217 din 22.05.2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice (în continuare – Legea României nr.217/2003), „[î]ncălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție a oricăreia dintre măsurile prevăzute la art.38 alin.(1), (4) și (5) lit.a) și b) și dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani” [5]. Articolul 296 din Codul penal al Republicii Bulgaria pre­vede: „Persoana care […] nu execută un ordin de protecţie împotriva violenţei domestice ori un ordin european de protecţie se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu amendă de până la cinci mii de leve” [6]. Potrivit alin.2 art.439 din Codul penal al Marelui Ducat de Luxemburg, „[s]e pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 3.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse cel care a pătruns sau a încercat să pătrundă într-o casă, într-un apartament, o cameră sau o locuinţă ocupată de o persoană cu care a convieţuit sau în dependinţele acestora, încălcând o dispoziţie de evacuare reglementată de articolul 1 al Legii modificate din 8 septembrie 2003 privind violenţa domestică, o hotărâre ce atribuie provizoriu do­mi­ciliul comun unuia dintre soţi sau o hotărâre ce-i interzice să revină la domiciliu, în conformitate cu art.1017-1 sau 1017-7 din noul Cod de procedură civilă” [7]. De asemenea, alin.4 art.439 din Codul penal al Marelui Ducat de Luxemburg prevede: „Se pedepseşte cu închisoare de la 15 zile la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 3.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse persoana care a acţionat intenţionat cu încălcarea inter­dicţiei de a se apropia de persoana protejată, interdicţie care decurge din dispoziţia de evacuare reglementată de articolul 1 al Legii modificate din 8 septembrie 2003 privind violenţa domestică” [7]. În aceeași ordine de idei, este de menționat că, în corespundere cu lit.a) alin.(2) art.11 al Directivei 2011/99/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13.12.2011 privind ordinul european de protecție, „[î]n eventualitatea încălcării uneia sau mai multor măsuri luate de statul de executare în urma recunoașterii unui ordin european de protecție, autoritatea competentă a statului de executare are, în conformitate cu alineatul (1), următoarele competențe: […] să impună sancțiuni penale […] ca urmare a încălcării, dacă această încălcare este considerată infracțiune în temeiul dreptului statului de executare […]” [8].

Având toate acestea în vedere, subscriem la cele afirmate de Gh.Pavliuc: „[S]e justifică incriminarea în art.320¹ CP RM a faptei de neexecutare intenţionată sau eschivare de la executarea măsurilor stabilite de instanţa de judecată în ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie. Prin aceasta se oferă garanții în vederea realizării prevederii de la alin.(6) art.15² al Legii nr.45/2007” [9].

Într-o publicație relativ recentă a fost analizată oportunitatea incriminării faptei prevăzute la art.320¹ CP RM, precum și caracteristicile juridico-penale ale acestei fapte.[1] În cadrul studiului de față, scopul urmărit este altul: stabilirea disfuncționalităților ce caracterizează fie practica de aplicare a art.320¹ CP RM, fie cadrul normativ privind măsurile de protecţie a victimei violenţei în familie, precum și propunerea de soluții în vederea în­lă­turării acestor disfuncționalități.

Rezultate și discuții

1. Prima disfuncționalitate constă în omisiunea reținerii la calificare a unor fapte cu caracter penal și/sau contravențional care însoțesc săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.320¹ CP RM.

Astfel, de exemplu, în următoarele două spețe în care s-a aplicat art.320¹ CP RM, în soluția de calificare nu și-a găsit reflectare intimidarea în sensul lit.b) alin.(1) art.201¹ CP RM și injuria în sensul alin.(1) art.69 din Codul contravențional al Republicii Moldova (în continuare – CContr. RM):

– la 06.05.2020, aproximativ la ora 20:45, S.I. a venit în casa tatălui său X din satul Căbăieşti, raionul Călăraşi. În această casă locuia permanent, de asemenea, fiica minoră Y a lui S.I. Făptuitorul a iniţiat o ceartă cu aceștia, adresându-le injurii şi ameninţându-i cu răfuiala fizică. În acest fel, S.I. nu a executat ordonanţa de protecţie emisă de Judecătoria Străşeni (sediul Călăraşi) din 21.02.2020, prin care a fost obligat pe par­cur­sul a 90 de zile: să părăsească domiciliul victimelor violenţei în familie – X și Y; să stea la o distanţă de cel puțin 50 m de victime; să nu le contacteze sub nicio formă [10];

– la 08.08.2017, Judecătoria Cimişlia (sediul Cimișlia) a emis ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie, Ț.N. Prin această ordonanță, Ț.I. a fost obligat pe parcursul a trei luni: să stea la distanță de locul aflării victimei și de locuinţa acesteia; să nu o contacteze; să nu viziteze locul de muncă şi de trai al victimei. La 14.08.2017, aproximativ ora 21:00, Ț.I. a venit la domiciliul lui Ț.N., unde i-a adresat cuvinte şi expresii injurioase, precum şi a ameninţat-o cu aplicarea violenţei fizice [11].

În alte două spețe în care s-a aplicat art.320¹ CP RM, la calificare nu a fost reținută violența în familie în sensul art.78¹ CContr. RM și injuria în sensul alin.(1) art.69 CContr. RM:

– la 20.02.2018, Judecătoria Ungheni (sediul Nisporeni) a emis ordonanţă de protecţie a victimei violenţei în familie, C.L., care a fost agresată de către C.I. Având obligaţia de a părăsi temporar locuinţa comună, de a sta departe de locul aflării victimei, de a exclude orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima sau cu copiii acesteia, de a nu se apropia de locul de muncă al victimei şi de locul de studii al copiilor victimei, la 17.03.2018, aproximativ la ora 20:30, C.I. a pătruns în locuinţa comună, a adresat cuvinte injurioase şi a aplicat violenţă fizică asupra lui C.L. şi a mamei sale, C.N. Astfel, făptuitorul a lovit-o pe C.L. cu palma peste faţă, după care i-a aplicat lui C.N. câteva lovituri cu pumnul şi a tras-o de păr, cauzându-le dureri fizice şi suferinţă psihică [12];

– la 06.05.2020, Judecătoria Cahul (sediul central) a emis ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, E.C., pe un termen de trei luni. Prin această ordonanță au fost stabilite obligații pentru agresorul N.C.: să părăsească locuința comună; să stea la o distanță de cel puțin 300 m de locul de trai al victimei; să nu contacteze cu victima telefonic sau prin alte căi de comunicație. După câteva zile de la emiterea ordonanței de protecție, N.C. a revenit la domiciliul victimei, contactând cu aceasta. Ulterior, la 09.06.2020, în jurul orei 11:30, aflându-se la domiciliul victimei, N.C. i-a adresat injurii, după care a lovit-o cu pumnii și cu picioarele în diferite părți ale corpului. În rezultat, victimei i-au fost cauzate dureri fizice [13].

În următoarea speță în care s-a aplicat art.320¹ CP RM, în soluția de calificare nu și-a găsit reflectare violența în familie în sensul lit.a) alin.(1), lit.c) alin.(2) sau lit.a) alin.(3) art.201¹ CP RM: la 06.05.2020, prin ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, Judecătoria Bălți (sediul central) l-a obligat pe G.N. timp de 90 de zile: să nu intre în locuința lui G.M.; să stea la o distanță nu mai mică de 200 m de victimă; să nu contacteze cu ea sub nicio formă. La 25.05.2020, în jurul orei 19:00, G.N. a mers la domiciliul lui G.M. și a agresat-o fizic [14].

În alte două spețe în care s-a aplicat art.320¹ CP RM, la calificare nu a fost reținută violența în familie în sensul art.78¹ CContr. RM:

– la 12.09.2016, Judecătoria Cimişlia (sediul Cimișlia) a emis ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie, R.A., agresate de către R.S. La 17.09.2016, în jurul orei 18:00, R.S. a intrat în domiciliul lui R.A., unde a iniţiat o ceartă. Făptuitorul a lovit victima cu pumnul de două ori în diferite părţi ale corpului, cauzându-i suferinţe psihice şi dureri fizice [15];

– la 07.12.2018, Judecătoria Străşeni (sediul central) a emis ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie, M.D., agresate de către M.P. Astfel, M.P. a fost obligat: să nu se apropie de victimă la o distanță mai mică de 2 m; să nu o contacteze telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod. La 09.02.2019, între orele 21:30 și 22:00, aflându-se pe str. Mihai Eminescu din or. Strășeni, observând-o pe M.D. care se afla într-un automobil ce staționa, M.P. a lovit-o cu portiera automobilului, cauzându-i echimoze la nivelul membrelor inferioare [16].

În următoarele două spețe în care s-a aplicat art.320¹ CP RM, în soluția de calificare nu și-au găsit reflec­tare actele de persecuție în sensul art.78² CContr. RM:

– la 06.09.2017, Judecătoria Chişinău (sediul Buiucani) a emis ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie, B.L. Prin aceasta, G.A. a fost obligat: să stea la o distanţă de cel puţin 200 m de victimă; să excludă orice contact telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu victima sau cu persoanele dependente de ea; să participe la un program special de tratament sau de consiliere pentru reducerea violenţei. Ignorând aceste obligații, G.A. a efectuat multiple apeluri şi a expediat multiple mesaje sms pe numărul de telefon mobil al victimei, exercitând asupra acesteia presiuni psihologice și provocându-i o stare de frustrare [17];

– la 22.11.2019, prin ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, Judecătoria Chișinău (sediul central) l-a obligat pe R.S.: să stea la o distanță de minimum 200 m de locuința și de locul aflării victimei X și a copilului minor al acesteia; să excludă orice contact vizual cu acestea; să nu contacteze telefonic, prin corespondență, prin rețele de socializare, prin aplicații telefonice sau în orice alt mod victima X și copilul minor al acesteia. În perioada 11.01.2020 – 23.01.2020 R.S. a scris numeroase mesaje victimei X, cauzându-i astfel un prejudiciu moral [18].[2]

În fine, în alte două spețe în care s-a aplicat art.320¹ CP RM, la calificare nu a fost reținut huliganismul nu prea grav în sensul art.354 CContr. RM:

– la 15.03.2017, Judecătoria Chișinău (sediul central) a emis ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie, N.Z. La 18.04.2017, aproximativ la ora 19:08, încălcând măsurile de protecție stabilite în ordonanța respectivă, N.I. a intrat în scara blocului locativ în care locuia N.Z., s-a apropiat de ușa de intrare în apartamentul în care se afla victima și a început să bată  cu pumnii și cu picioarele în ușă, deformând-o. În continuare, cu ajutorul unui obiect dur și ascuțit, N.I. a deteriorat suprafața și mânerul ușii [19];

– la 18.07.2018, Judecătoria Chișinău (sediul Râșcani) a emis ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie, G.A. La 19.07.2018, în jurul orei 11:30, încălcând măsurile de protecție stabilite în ordonanța respectivă, G.V. a venit la locuința victimei, unde a bătut cu picioarele în ușa de la intrare a apartamentului victimei și i-a adresat acesteia cuvinte injurioase [20].

În rezultatul analizei spețelor prezentate mai sus, trebuie să afirmăm că infracțiunea prevăzută la art.320¹ CP RM nu poate absorbi faptele specificate la lit.a) sau b) alin.(1), lit.c) alin.(2) ori lit.a) alin.(3) art.201¹ CP RM sau la alin.(1) art.69, art.78¹, 78² ori 354 CContr. RM. Astfel de fapte penale sau contravenționale sunt săvârșite – fie exclusiv, fie de cele mai dese ori – pe calea acțiunii. Cât privește infracțiunea prevăzută la art.320¹ CP RM, aceasta este comisă prin inacțiune. Drept urmare, orice faptă comisă pe calea acțiunii depășește cadrul infracțiunii prevăzute la art.320¹ CP RM.

Un alt argument reiese din alin.(2) art.17 al Legii nr.45/2007: „În caz de comitere a actelor de violenţă în familie care întrunesc elementele constitutive de infracţiune, survine răspunderea în condiţiile legii, indiferent de stabilirea măsurilor de protecţie (evid. ns.)” [1]. Această exigență a fost ignorată în spețele în care s-a aplicat doar art.320¹ CP RM, fără a se reține la calificare lit.a) sau b) alin.(1), lit.c) alin.(2), lit.a) alin.(3) art.201¹ CP RM ori art.78¹ CContr. RM. Aplicarea art.201¹ CP RM sau a art.78¹ CContr. RM nu este condiționată de aplicarea sau neaplicarea art.320¹ CP RM.

Înainte de a prezenta următorul argument, menționăm că în deciziile și sentințele de condamnare în baza art.320¹ CP RM găsim mențiuni referitoare la obligația executantului măsurilor de protecţie a victimei violenţei în familie, impuse prin ordonanţa de protecţie, de a nu comite acte de violență în familie:

– „[…] G.N., fiind obligat, prin încheierea Judecătoriei Bălți (sediul central) și ordonanța de protecție a victimei violenței în familie din 06.05.2020, de a nu comite acte de violență fizică și psihică […]” [14];

– „P.A., având scopul neexecutării intenționate a măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, emisă la 03.05.2016 de Judecătoria Drochia (sediul central), în favoarea victimei P.L. […] și a fiicei minore P.D., […] prin care a fost obligat de a nu comite acte de violență în privința victimelor și a membrilor familiei lor […]” [21];

– „C.S., cunoscând cu certitudine că, de către instanţa de judecată, în privinţa sa a fost eliberată, la data de 29.03.2018, ordonanţa de protecţie pe o perioadă de 60 de zile, faţă de victima X […], fiindu-i aplicată inter­dicţia […] să aplice acte de violenţă fizică şi psihică asupra ei” [22].

Obligația de a nu comite acte de violență în familie nu poate și nu trebuie să fie menționată într-o ordonanţă de protecţie a victimei violenței în familie. Or, „[î]n ipoteza faptei prejudiciabile prevăzute la art.320¹ CP RM, obiectul refuzului îl constituie executarea măsurilor stabilite de instanţa de judecată în ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie. Astfel de măsuri sunt enunțate în alin.(2) art.318⁴ din Codul de procedură civilă (în continuare – CPC PM)[3] și în alin.(1) art.15 al Legii nr.45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie” [23]. Lista de obligații din alin.(2) art.278⁷ CPC RM, precum și lista de obligații din alin.(1) art.15 al Legii nr.45/2007, nu conțin obligația de a nu comite acte de violență în familie. Menționarea unei astfel de obligații în deciziile și sentințele de condamnare în baza art.320¹ CP RM este nu altceva decât o improvizare stângace care, de altfel, contravine explicației din pct.11 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.1 din 28.05.2012 cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a prevederilor Capitolului XXX¹ din Codul de procedură civilă (aplicarea măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie): „Instanţele judecătoreşti, la soluţionarea cererilor privind aplicarea măsurilor de protecţie, vor stabili concret ce fel de măsuri de protecţie se solicită în aceste cereri şi, totodată, vor constata şi alte circumstanţe care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, ţinând cont de stipulările art.3 din Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie nr.45-XVI din 01.03.2007, care defineşte subiecţii violenţei în familie şi condiţiile în care persoanele pot fi considerate subiecţi ai violenţei în familie. De exemplu: conlocuirea sau locuirea separată. Instanţele de judecată nu vor aplica măsuri de protecţie care nu sunt prevăzute de legislaţie. Spre exemplu: obligarea de a nu comite acte de violenţă asupra petiţionarei. O astfel de formulare a măsurii de protecţie este alogică, deoarece violenţa în familie este interzisă în general (evid. ns.)” [24].

Interdicția penală de a nu comite violența în familie reiese implicit din art.201¹ CP RM, iar interdicția contravențională de a săvârși o asemenea faptă reiese implicit din art.78¹ CContr. RM. Deci, subiecților faptelor prevăzute la art.201¹ CP RM și la art.78¹ CContr. RM le revine obligația de a nu comite violența în familie. Obligația de a nu comite violența în familie nu reprezintă o obligație a executantului măsurilor de protecţie a victimei violenţei în familie impuse prin ordonanţa de protecţie. Deci, o astfel de obligație nu poate să-i revină subiectului infracțiunii prevăzute la art.320¹ CP RM. Ignorarea acestei teze ar însemna că faptele prevăzute la art.201¹ CP RM și la art.78¹ CContr. RM ar fi absorbite de infracțiunea specificată la art.320¹ CP RM. Însă, din ceea ce am menționat supra rezultă că o asemenea absorbție nu este posibilă.

Așadar, concluzia poate fi doar una: în cazul în care este săvârșită nu doar neexecutarea măsurilor din ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie, ci și violența în familie, făptuitorului urmează să i se aplice nu doar art.320¹ CP RM, ci și art.201¹ CP RM sau art.78¹ CContr. RM.

2. O altă disfuncționalitate, pe care o semnalăm, constă în interpretarea uneori superficială a prevederii de la lit.b) alin.(2) art.201¹ CP RM („săvârşite în legătură cu solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecţie”).

Mai întâi, vom prezenta un exemplu de aplicare a lit.b) alin.(2) art.201¹ CP RM, care este susținută cu argumente și, din această cauză, nu provoacă suspiciuni legate de temeinicie: prin ordonanța de protecție emisă de Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani) la 20.11.2018, au fost instituite, pe un termen de trei luni, măsuri de protecție în privința victimei violenței în familie, X, agresate de către fiul acesteia, C.V. În special, C.V. a fost obligat: să părăsească domiciliul în care locuia cu mama sa; să stea la o distanță de cel puțin 200 m de locul aflării victimei; să nu aibă contacte telefonice, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima sau cu alte persoane dependente de ea. Prin ordonanța de protecție, care a fost emisă de Judecătoria Chișinău (sediul central) la 20.02.2019, măsurile de protecție menționate au fost prelungite pe un termen de trei luni. La 05.04.2019, aproximativ la ora 11:00, C.V. s-a deplasat la domiciliul mamei sale, unde, sub pretextul de a lua anumite lucruri personale, a intrat în apartamentul victimei, a inițiat un conflict cu aceasta și a amenințat-o cu violența fizică din motiv că nu-i permitea să locuiască cu ea în același apartament. Apoi, C.V. a luat un cuțit de bucătărie cu care i-a aplicat mamei sale o lovitură în regiunea coapsei drepte, cauzându-i puternice suferințe fizice [25]. În acest caz, legătura violenței în familie cu solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecţie rezultă din sintagma „din motiv că nu-i permitea să locuiască cu ea în același apartament”. Astfel, C.V. a săvârșit violența în familie nu oarecum, ci din răzbunare pentru faptul că a fost obligat să părăsească aparta­mentul în care locuia, obligare care se datora solicitării de către victimă a măsurilor de protecție aplicate de către instanța de judecată.

În următoarea speță planează suspiciuni asupra temeiniciei invocării la calificare a lit.b) alin.(2) art.201¹ CP RM: fiind în concubinaj cu X, T.Gh. a manifestat un comportament violent față de ea și copilul lor minor, exprimat în: adresarea cuvintelor injurioase; amenințarea cu aplicarea violenței; aplicarea violenței; inițierea certurilor și bătăilor în prezența copilului lor; intimidarea victimelor în scop de impunere a voinței și a controlului personal. Astfel, la 28.03.2019, aproximativ la ora 20:00, aflându-se la domiciliul său, T.Gh. a inițiat un conflict cu X, în timpul căruia a apucat-o de mâini, a trântit-o jos și a amenințat-o că-i va tăia nasul cu un cuțit, după care a atins-o cu cuțitul la nas, cauzându-i excoriații. La 18.06.2019, aproximativ la ora 18:30, T.Gh. a venit la domiciliul victimei și, în prezența copilului lor, a început să se exprime în adresa lui X cu cuvinte injurioase. Ulterior, T.Gh. i-a aplicat lui X mai multe lovituri cu un furtun în regiunea piciorului stâng. Apoi T.Gh. a luat un topor și, amenințând-o că-i va tăia piciorul, s-a îndreptat spre X, însă ea s-a ferit. T.Gh. a reușit s-o atingă cu lama toporului în regiunea piciorului stâng, cauzând-i echimoze și excoriații [26]. Accentuăm că în această speță ordonanța de protecție a victimei violenței în familie a fost emisă de Judecătoria Cimișlia (sediul Cimișlia) la 14.05.2019. Faptele de violenţă în familie, calificate în baza lit.b) alin.(2) art.201¹ CP RM, au fost săvârșite de către T.Gh. la 28.03.2019 și la 18.06.2019. Drept urmare, nu este clar ce legătură are violența în familie, săvârșită la 28.03.2019 și calificată în baza lit.b) alin.(2) art.201¹ CP RM, cu măsurile de protecţie a victimei violenţei în familie aplicate la 14.05.2019. În această ipoteză, deoarece lipsește ante­cedența cronologică, constatăm lipsa temeiului invocării lit.b) alin.(2) art.201¹ CP RM. Cât privește violența în familie săvârșită la 18.06.2019, nu a fost prezentat niciun argument în susținerea calificării acestei fapte conform lit.b) alin.(2) art.201¹ CP RM. Cu certitudine, doar antecedența cronologică nu este suficientă în vederea aplicării în această ipoteză a lit.b) alin.(2) art.201¹ CP RM. Or, în dispoziția acestei norme legiuitorul utilizează sintagma „săvârşite în legătură cu solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecţie”, nu sintagma „după solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecţie”. Prin aceasta, legiuitorul a sugerat că antecedența cauzală implică mai mult decât o simplă antecedență cronologică.

Aceeași constatare poate fi făcută în raport cu următoarea speță în care a fost aplicată lit.b) alin.(2) art.201¹ CP RM: o perioadă îndelungată de timp, până la începutul lunii mai 2019, aflându-se la domiciliul său, în urma relaţiilor conflictuale apărute cu soţia G.L., cu care locuia împreună, G.Gh. a maltratat-o şi a săvârșit acțiuni violente asupra ei, cauzându-i vătămări corporale, suferinţe psihice şi prejudicii morale [27]. În acest caz, ordonanţa de protecție a fost emisă de către Judecătoria Soroca (sediul Floreşti) la 28.01.2020. Constatăm prezența antecedenței cronologice, însă nu putem identifica antecedența cauzală. Or, în ultima speță nu a fost prezentat niciun argument care ar confirma legătura faptei de violență în familie, săvârșite de către G.Gh., cu solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecţie.

În ultimele două exemple din practica judiciară pericolul social al celor comise a fost supraevaluat. În contrast, în numeroase alte spețe din practica judiciară pericolul social al celor comise pare a fi subestimat. Or, în astfel de spețe, în descrierea faptelor de violență săvârșite în familie se recurge la sintagma „amenințarea cu răfuială fizică” [10, 14, 28-36]. Subliniem că în aceste spețe neexecutarea măsurilor din ordonanţa de pro­tecţie a victimei violenţei în familie a fost săvârșită după o faptă de violență în familie care a fost reținută la calificare și înainte de o altă faptă de violență în familie care, din cauze obscure, nu a fost reținută la calificare. Având în vedere antecedența cronologică a faptei de neexecutare a măsurilor din ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie în raport cu fapta de violență în familie care nu a fost reținută la calificare, ne întrebăm: de ce persoanele abilitate cu aplicarea legii penale nu au examinat posibilitatea legăturii dintre fapta de violență în familie, care nu a fost reținută la calificare, cu solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecţie? Or, odată ce executantul măsurilor de protecţie a victimei violenţei în familie amenință această victimă cu răfuiala, ar fi rezonabil să presupnem că răfuiala cu care acesta ameninţă are drept cauză tocmai solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecţie.

3. Spre deosebire de disfuncționalitățile analizate supra, ce caracterizează exclusiv practica de aplicare a art.320¹ CP RM, următoarea disfuncționalitate caracterizează atât practica de aplicare a art.320¹ CP RM, cât și cadrul normativ privind măsurile de protecţie a victimei violenţei în familie.

Astfel, atestăm spețe în care infracțiunea prevăzută la art.320¹ CP RM se repetă de:

– patru ori (25.01.2019; 04.02.2019; 08.02.2019; 05.04.2019) [37]; (21.10.2019; 09.11.2019; 15.11.2019; 16.11.2019) [38]; (13.01.2017; 02.06.2017; 26.10.2017; 09.12.2017) [39];

– cinci ori (22.06.2017; 25.06.2017; 26.06.2017; 24.07.2017; 27.07.2017) [40]; (01.09.2017; 08.09.2017; 10.09.2017; 18.09.2017; 01.10.2017) [41];

– opt ori (29.01.2020; 30.01.2020; 31.01.2020; 02.02.2020; 03.02.2020; 04.02.2020; 27.02.2020; 28.02.2020) [14].[4]

În toate aceste spețe a fost constatată prezența concursului de infracțiuni. Precizăm că, în ultimul caz, poziția inițială privind concursul de infracțiuni a cedat locul poziției finale privind infracțiunea unică pre­lun­gită alcătuită din opt episoade. În acest plan, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție a prezentat următoarele considerente: „[Î]n descrierea faptelor incriminate, procurorul, începând cu episodul din 30.01.2020 […], a indicat că inculpatul G.Gh. și-a „continuat intențiile sale infracționale”, prin ce a legat toate opt episoade cu o intenție unică […]. Astfel, Colegiul penal lărgit statuează […] lipsa pluralității de infracțiuni în acțiunile inculpatului, fiind [săvârșită] de fapt o infracțiune prelungită […]” [27]. Așadar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție a folosit ca argument sintagma „a continuat intențiile sale infracționale”, la care a recurs procurorul, fără a analiza sub aspect factologic dacă cele săvârșite de către G.Gh. corespund condițiilor spe­cificate în art.30 CP RM. În acest mod, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nu a reușit să convingă că, la 29.01.2020, G.Gh. deja avea formată intenția să comită actele infracționale care datează din: 30.01.2020; 31.01.2020; 02.02.2020; 03.02.2020; 04.02.2020; 27.02.2020; 28.02.2020. Nu există niciun indiciu în susținerea unei astfel de interpretări.

În opoziție, în alte cazuri din practica judiciară, la calificare s-a reținut din start o singură infracțiune pre­văzută la art.320¹ CP RM, nu un concurs dintre asemenea infracțiuni:

– la 08.08.2017, la cererea lui S.A., Judecătoria Chişinău (sediul Ciocana) a dispus aplicarea măsurilor de protecţie, iar S.Gh. a fost obligat pe un termen de 20 de zile: de a părăsi locuinţa comună; de a sta departe de locuinţa victimei; de a nu se apropia de locul de muncă al lui S.A.; de a nu o contacta telefonic, prin cores­pondenţă sau în orice alt mod; de a sta la o distanţă de cel puțin 200 m de locul aflării victimei; de a exclude orice contact vizual cu aceasta. La data X, S.Gh. a intrat în casa de locuit a victimei, unde a rămas să doarmă. La data Y, aproximativ la ora 07:00, sub pretextul de a lua hainele personale, S.Gh. a intrat în casa de locuit a victimei [42];[5]

– la 15.11.2018, Judecătoria Străşeni (sediul central) a dispus aplicarea măsurilor de protecţie, iar L.V. a fost obligat pe un termen de 90 de zile: de a părăsi temporar locuinţa în care locuia cu victima L.G.; de a sta departe de locul aflării acesteia; de a nu contacta pe victima L.G. În noaptea de 15.11.2018 spre 16.11.2018, L.V. s-a întors în locuinţa în care locuia cu victima L.G., voind să doarmă acolo. În perioada 16.11.2018 – 01.12.2018, la 07.12.2018 și la 13.12.2018 L.V. a revenit în locuinţa în care locuia cu victima L.G., a iniţiat un conflict cu aceasta, adresându-i cuvinte injurioase [43];

– Judecătoria Chișinău (sediul central) a emis la 15.03.2017 ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, N.Z., agresate de către N.I. Prin această ordonanță N.I. a fost obligat: să stea la o distanță nu mai mică de 100 m de victimă; să părăsească locuința comună; să nu contacteze victima prin telefon, corespon­dență poștală sau în orice alt mod. La 18.04.2017 N.I. s-a apropiat de ușa de intrare în apartamentul în care domiciliază victima și a lovit cu pumnii și cu picioarele în ușă, deformând-o. În continuare, cu ajutorul unui obiect dur și ascuțit, N.I. a deteriorat suprafața ușii și mânerul acesteia. La 04.05.2017, observând-o pe N.Z. în stradă, N.I. s-a apropiat de aceasta și a înjurat-o. În aceeași zi, seară, N.I. a venit la ușa apartamentului în care domiciliază victima, i-a adresat victimei cuvinte injurioase și a amenințat-o cu răfuială fizică [44].

În niciuna dintre aceste trei spețe nu a fost prezentat măcar un argument care ar confirma prezența intenției unice de a săvârși infracțiunea prevăzută la art.320¹ CP RM. Astfel de exemple contribuie la crearea impresiei că, în practica judiciară, delimitarea infracțiunii unice prelungite de concursul de infracțiuni se face după criterii obscure care nu au nici cel mai mic suport în legea penală.

Această disfuncționalitate caracterizează practica de aplicare a art.320¹ CP RM. În continuare vom vorbi despre disfuncționalitatea ce caracterizează cadrul normativ privind măsurile de protecţie a victimei violenţei în familie.

Astfel, atât exemplele din practica judiciară în care infracțiunile prevăzute la art.320¹ CP RM formează un concurs, cât și exemplele din practica judiciară în care infracțiunea prevăzută la art.320¹ CP RM îmbracă forma unei infracțiuni unice prelungite, demonstrează eficiența redusă a măsurilor de protecție stabilite în alin.(2) art.278⁷ CPC RM și în alin.(1) art.15 al Legii nr.45/2007. Or, în conformitate cu alin.(1) art.15² al Legii nr.45/2007, „[s]upravegherea executării măsurilor de protecţie a victimei violenţei în familie, impuse prin […] şi prin ordonanţa de protecţie, este de competenţa poliţiei”. Potrivit alin.(1) art.15³ al aceleiași legi, „[p]rocesul de evaluare şi management al riscurilor de repetare / comitere a actelor de violenţă în familie este destinat răspunsului cu măsuri neîntârziate şi adecvate menite să asigure protecţia victimei sau potenţialei victime în urma acţiunilor sau potenţialelor acţiuni ale agresorului”. Se pare că aceste acțiuni, prevăzute de Legea nr.45/2007, se reduc, de fapt, la contabilizarea numărului de încălcări ale ordonanței de protecție a victimei violenței în familie, nu la prevenirea efectivă a repetării actelor de neexecutare a măsurilor din ordo­nanţa de protecţie a victimei violenţei în familie, precum și a actelor de violenţă în familie.

Considerăm că, în planul prevenirii efective a repetării actelor de neexecutare a măsurilor din ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie, precum și a actelor de violenţă în familie, ar fi utilă luarea în considerare a experienței legiuitorului român. La concret, lista de măsuri de protecție, stabilite în alin.(2) art.278⁷ CPC RM și în alin.(1) art.15 al Legii nr.45/2007, ar putea fi suplimentată cu anumite măsuri care sunt prevăzute în art.38 al Legii României nr.217/2003:

– limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima (lit.c) alin.(2));

– cazarea / plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență dintre cele prevăzute la art.19[6] (lit.d) alin.(2));

– suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială (alin.(3)) [5].

O astfel de completare a alin.(2) art.278⁷ CPC RM și a alin.(1) art.15 al Legii nr.45/2007 ar asigura o mai mare diversificare și flexibilizare a măsurilor de protecţie a victimei violenţei în familie. Aceasta, la rândul său, ar putea contribui la prevenirea mai eficientă a repetării actelor de violență în familie.

Nu sunt de neglijat nici următoarele prevederi din art.31 al Legii României nr.217/2003: „[…] (5) Dacă prin ordinul provizoriu de protecție s-a luat măsura evacuării temporare a agresorului, iar acesta nu are asigurată cazarea din altă sursă, i se va asigura de îndată informarea și orientarea, la cererea sa, către centrele rezidențiale care oferă cazare pentru persoanele fără adăpost sau adăposturile de noapte, gestionate de autoritățile admi­nis­trației publice locale, sau orice alt loc adecvat. În situația în care agresorul solicită cazarea într-un centru rezidențial din categoria celor menționate mai sus, acesta va fi orientat și condus de îndată către centrele re­zi­dențiale gestionate de autoritățile administrației publice locale sau, după caz, către alte centre sociale adecvate de către echipa mobilă prevăzută la art.51. (6) În cazul în care agresorul nu dorește să beneficieze de cazarea pusă la dispoziție potrivit alin.(5) și optează să locuiască la o rudă sau la orice altă persoană, i se va solicita să dea o declarație privind adresa la care va locui și persoana care îi va asigura cazarea. În cazul în care agre­sorul refuză să dea respectiva declarație, se va consemna acest fapt în procesul-verbal întocmit potrivit pre­vederilor art.33 alin.(4)” [5].

Or, practica judiciară, pe care am analizat-o în cadrul acestui studiu, demonstrează că în majoritatea ca­zu­rilor, prin ordonanța de protecție a victimei violenței în familie se aplică măsura de protecție stabilită la lit.a) alin.(1) art.15 al Legii nr.45/2007: obligarea de a părăsi temporar locuinţa comună ori de a sta departe de locuinţa victimei, fără a decide asupra modului de proprietate asupra bunurilor. Aplicarea acestei măsuri lipsește adesea făptuitorul de unicul adăpost. Drept urmare, încălcarea repetată a măsurii de protecție stabilite la lit.a) alin.(1) art.15 al Legii nr.45/2007 este condiționată, în multe cazuri, de dorința făptuitorului de a nu petrece noaptea în stradă. Interzicerea făptuitorului de a beneficia de singurul adăpost disponibil îl face recal­citrant, îl determină să încalce repetat măsurile de protecție a victimei violenței în familie și, în unele cazuri, să săvârșească repetat violența în familie.

Este adevărat că prevederile de la alin.(5) și (6) art.31 al Legii României nr.217/2003 se referă la ordinul provizoriu de protecție, ceea ce ar corespunde cu ordinul de restricţie de urgenţă în sensul Legii nr.45/2007. Cu toate acestea, considerăm că recepționarea unor astfel de prevederi în vederea perfecționării cadrului nor­mativ autohton privind măsurile, stabilite în ordonanța de protecţie a victimei violenţei în familie, ar răspunde necesității de a asigura prevenirea actelor de violență de un grad sporit de pericol social. În această ordine de idei, este relevantă următoarea speță: R.A. a fost condamnat în baza lit.e¹) și j) alin.(2) art.145 și art.320¹ CP RM. Astfel, la 21.07.2017, Judecătoria Ungheni (sediul central) a emis ordonanţa de protecţie a victimei violenței în familie, B.A. Prin această ordonanță, emisă pe un termen de trei luni, lui R.A. i-au fost stabilite următoarele obligații: de a părăsi locuința victimei B.A.; de a sta departe de această locuință; de a sta departe de locul aflării victimei; de a nu contacta cu ea. La 14.08.2017, în jurul orei 19.00, R.A. a sărit gardul gospo­dăriei lui B.A. și cu o rangă metalică i-a aplicat victimei mai multe lovituri în cap şi în alte părți ale corpului. În rezultat, B.A. a decedat [45].

Nu putem exclude cu totul posibilitatea că, dacă R.A. ar fi avut asigurată cazarea sau ar fi fost îndrumat să găsească un adăpost, atunci gradul de agresivitate a acestuia ar fi fost mai redus, iar violența la adresa lui B.A. ar fi fost evitată sau n-ar fi atins intensitatea unui omor.

Concluzii

Atât practica de aplicare a art.320¹ CP RM, cât și cadrul normativ privind măsurile de protecţie a victimei violenţei în familie, se caracterizează prin anumite disfuncționalități.

Prima disfuncționalitate constă în omisiunea reținerii la calificare a unor fapte cu caracter penal și/sau contravențional care însoțesc săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.320¹ CP RM. Or, infracțiunea prevăzută la art.320¹ CP RM nu poate absorbi faptele specificate la lit.a) sau b) alin.(1), lit.c) alin.(2) ori lit.a) alin.(3) art.201¹ CP RM sau la alin.(1) art.69, art.78¹, 78² ori 354 CContr. RM.

O altă disfuncționalitate constă în interpretarea uneori superficială a prevederii de la lit.b) alin.(2) art.201¹ CP RM. Astfel, în unele cazuri din practica judiciară această prevedere este aplicată în lipsa unei legături dintre fapta de violență în familie cu solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecţie. În alte cazuri din practica judiciară, nu este examinată posibilitatea legăturii dintre fapta de violență în familie, care a presupus ame­nin­țarea victimei cu răfuiala fizică, cu solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecţie.

Următoarea disfuncționalitate, legată de practica aplicării art.320¹ CP RM, se exprimă în aceea că deli­mi­tarea infracțiunii unice prelungite de concursul de infracțiuni se face după criterii obscure care nu au nici cel mai mic suport în legea penală.

Disfuncționalitatea ce caracterizează cadrul normativ privind măsurile de protecţie a victimei violenţei în familie constă în eficiența redusă a măsurilor de protecție stabilite în alin.(2) art.278⁷ CPC RM și în alin.(1) art.15 al Legii nr.45/2007. Pentru a spori eficiența acestor măsuri, se recomandă ca lista măsurilor de protecție, stabilite în alin.(2) art.278⁷ CPC RM și în alin.(1) art.15 al Legii nr.45/2007, să fie completată cu anumite măsuri prevăzute în art.38 al Legii României nr.217/2003.

[1] A se vedea: STATI, V., PAVLIUC, GH. Neexecutarea măsurilor din ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie: oportunitatea incriminării și caracteristicile juridico-penale. În: Актуальные научные исследования в современном мире: ХXIII Международная научная конференция (26-27 марта 2017 г., Переяслав-Хмельницкий) // Сборник научных трудов. Переяслав-Хмельницкий, 2017, Вып.3, ч.5, p.124-130. ISSN 2524-0986
[2] Referitor la fapta prevăzută la art.78² CContr. RM, Gh.Pavliuc opinează: „Urmările prejudiciabile ale faptei în cauză presupun atât inducerea victimei a stării de anxietate, a fricii pentru siguranţa proprie ori a rudelor apropiate, cât și modificarea conduitei de viaţă. Nu este suficientă doar: inducerea victimei a stării de anxietate, a fricii pentru siguranţa proprie ori a rudelor apropiate; modificarea conduitei de viaţă. Producerea, din cauze independente de voința făptuitorului, doar a uneia dintre aceste consecințe va însemna că ne aflăm la etapa de tentativă. Prin „stare de anxietate” se are în vedere starea de frământare, de grijă, de îngrijorare, de neliniște, de așteptare încordată, însoțită de palpitații, de sufocare, de jenă în respirație sau de alte asemenea tulburări fiziologice. Prin „frică” se înțelege starea de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar. Atât starea de anxietate, cât și frica, indusă victimei, trebuie să aibă ca obiect fie siguranţa proprie a acesteia, fie siguranța rudelor apropiate ale victimei. Cât privește modificarea conduitei de viaţă, aceasta presupune împiedicarea desfăşurării de către victimă a unei vieţi normale. Cu alte cuvinte, victima este nevoită să renunțe la anumite tabieturi, să nu frecventeze locațiile obișnuite, să-și modifice regimul zilnic, programul de activitate, itinerarul etc., să nu comunice cu anumite persoane, să nu utilizeze anumite mijloace de comunicație etc.”.*
* PAVLIUC, GH. Actele de persecuție în reglementarea Codului contravențional al Republicii Moldova: analiza unei inovații legis­lative. În: International Scientific Journal Euro-American Scientific Cooperation: research articles, 2017, vol.15, p.34-37. ISBN 978-1-77192-337-8
[3] Prin Legea nr.17 din 05.04.2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, art.318⁴ din Codul de procedură civilă a fost abrogat, iar în locul acestuia a fost adoptat art.278⁷.*
* În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.142-148.
[4] Subliniem că am selectat doar exemplele în care infracțiunea prevăzută la art.320¹ CP RM se repetă de patru sau de mai multe ori. Or, exemplele în care infracțiunea în cauză se repetă de două sau de trei ori sunt mult prea numeroase.
[5] Cu această ocazie, menționăm că posibilitatea ascunderii datei săvârșirii infracțiunii nu este stabilită în Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor judecătoreşti pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de Justiție (anexa la Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.658/30 din 10.10.2017).*
* În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.411-420.
[6] Alineatul (1) al acestui articol prevede: „Centrele de primire în regim de urgență […] sunt unități de asistență socială, cu sau fără personalitate juridică, de tip rezidențial, care asigură protecție, găzduire, îngrijire și consiliere victimelor violenței domestice”.

Referințe:

1. Legea nr.45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.55-56.
2. Codul penal al Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.128-129.
3. Legea nr.196 din 28.07.2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.306-313.
4. Raportul divergenţelor cu privire la proiectul de Lege cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative din domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie (reavizare). Disponibil: http://www.particip.gov.md/public/ documente/139/ro_2885_Raportuldivergentelor-reavizare.pdf [Accesat: 31.01.2022]
5. Legea României nr.217 din 22.05.2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice. În: Monitorul Oficial al României, 2003, nr.367.
6. Codul penal al Republicii Bulgaria. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-Bulgaria-RO.html [Accesat: 31.01.2022]
7. Codul penal al Marelui Ducat de Luxemburg. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-Luxemburg-RO.html [Accesat: 31.01.2022]
8. Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13.12.2011 privind ordinul european de protecție. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32011L0099&from=RO [Accesat: 31.01.2022]
9. PAVLIUC, GH. Reflecții asupra amendamentelor operate în Codul penal al Republicii Moldova prin Legea nr.196/2016. În: Актуальные научные исследования в современном мире: ХХІ Международная научная конференция (26-27 января 2017 г., Переяслав-Хмельницкий) // Сб. научных трудов. Переяслав-Хмельницкий, 2017, Вып.1, ч.4, p.109-114. ISSN 2524-0986
10. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 12.10.2021. Dosarul nr.1ra-1487/2021. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=19660 [Accesat: 29.01.2022]
11. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 16.11.2021. Dosarul nr.1ra-1398/2021. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=19909 [Accesat: 29.01.2022]
12. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 11.12.2019. Dosarul nr.1ra-1802/2019. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=14945 [Accesat: 29.01.2022]
13. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 03.03.2021. Dosarul nr.1ra-691/2021. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=18104 [Accesat: 29.01.2022]
14. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20.10.2021. Dosarul nr.1ra-1888/2021. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=19676 [Accesat: 29.01.2022]
15. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 06.12.2017. Dosarul nr.1ra-1268/2017Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=9986. [Accesat: 29.01.2022]
16. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 30.09.2020. Dosarul nr.1ra-921/2020. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=16955 [Accesat: 29.01.2022]
17. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 17.04.2019. Dosarul nr.1ra-657/2019. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=13447 [Accesat: 29.01.2022]
18. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 17.11.2021. Dosarul nr.1ra-2074/2021. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=19942 [Accesat: 29.01.2022]
19. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 26.09.2018. Dosarul nr.1ra-1663/2018. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=11951[Accesat: 29.01.2022]
20. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 12.05.2021. Dosarul nr.1ra-1098/2021. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=18668 [Accesat: 29.01.2022]
21. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 04.10.2021. Dosarul nr.1ra-1739/2021. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=19578 [Accesat: 29.01.2022]
22. Sentința Judecătoriei Căușeni (sediul central) din 18.03.2020. Dosarul nr.1-114/2019. Disponibil: https://instante.justice.md/ ro/pigd_integration/pdf/C4EA5D63-5B9C-4A88-A37F-16FF806DAB6A [Accesat: 30.01.2022]
23. STATI, V., PAVLIUC, GH. Neexecutarea măsurilor din ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie: opor­tunitatea incriminării și caracteristicile juridico-penale. În: Актуальные научные исследования в современном мире: ХXIII Международная научная конференция (26-27 марта 2017 г., Переяслав-Хмельницкий) // Сборник научных трудов. Переяслав-Хмельницкий, 2017, Вып.3, ч.5, p.124-130. ISSN 2524-0986
24. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.1 din 28.05.2012 cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a prevederilor Capitolului XXX¹ din Codul de procedură civilă (aplicarea măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie). Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=341 [Accesat: 30.01.2022]
25. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20.05.2020. Dosarul nr.1ra-544/2020. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=16169 [Accesat: 30.01.2022]
26. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 12.10.2021. Dosarul nr.1ra-814/2021. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=19837 [Accesat: 30.01.2022]
27. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 29.06.2021. Dosarul nr.1ra-1214/2021. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=19127 [Accesat: 30.01.2022]
28. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 10.04.2019. Dosarul nr.1ra-611/2019. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=13452 [Accesat: 30.01.2022]
29. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16.09.2020. Dosarul nr.1ra-1173/2020. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=16738 [Accesat: 30.01.2022]
30. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 17.03.2021. Dosarul nr.1ra-791/2021. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=18203 [Accesat: 30.01.2022]
31. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 04.10.2021. Dosarul nr.1ra-1739/2021. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=19578 [Accesat: 30.01.2022]
32. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 07.10.2021. Dosarul nr.1ra-1417/2021. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=19482 [Accesat: 30.01.2022]
33. Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04.08.2020. Dosarul nr.1a-491/2019. Disponibil: https://instante. justice.md/ro/pigd_integration/pdf/757971BF-5AE1-41B3-A6CA-C18AD99020AD [Accesat: 30.01.2022]
34. Sentința Judecătoriei Bălți (sediul central) din 22.02.2021. Dosarul nr.1-508/2020. Disponibil: https://instante. justice.md/ro/pigd_integration/pdf/B793F480-0694-4476-855C-049A58BCAB82 [Accesat: 30.01.2022]
35. Sentința Judecătoriei Strășeni (sediul central) din 24.11.2021. Dosarul nr.1-389/2021. Disponibil: https://instante. justice.md/ ro/pigd_integration/pdf/13667283-DCCF-4F8D-8981-2D7C9B896690 [Accesat: 30.01.2022]
36. Sentința Judecătoriei Strășeni (sediul central) din 27.01.2022. Dosarul nr.1-130/2022. Disponibil: https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/C501C2F8-2F78-4CBB-927C-B1F5780F834A [Accesat: 30.01.2022]
37. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20.05.2020. Dosarul nr.1ra-544/2020. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=16169 [Accesat: 30.01.2022]
38. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 07.04.2021. Dosarul nr.1ra-659/2021. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=18633 [Accesat: 30.01.2022]
39. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 06.02.2019. Dosarul nr.1ra-214/2019. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=12908 [Accesat: 30.01.2022]
40. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 17.07.2018. Dosarul nr.1ra-1339/2018. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=11644 [Accesat: 30.01.2022]
41. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20.02.2019. Dosarul nr.1ra-396/2019. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=13051 [Accesat: 30.01.2022]
42. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 12.03.2019. Dosarul nr.1ra-230/2019. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=13204 [Accesat: 30.01.2022]
43. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 23.10.2019. Dosarul nr.1ra-1920/2019. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=14517 [Accesat: 30.01.2022]
44. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 26.09.2018. Dosarul nr.1ra-1663/2018. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=11951[Accesat: 30.01.2022]
45. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20.06.2018. Dosarul nr.1ra-1119/2018. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=11190 [Accesat: 03.02.2022]