Andrei Domenco

La data de 24.12.2021 a fost adoptată Legea nr. 243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Potrivit prevederilor art. 107 alin. (1) și (3) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei. […]

În opinia autorului francez G. Garraud, amnistia reprezintă un act al puterii sociale care are ca obiect şi ca rezultat să facă a fi uitate anumite infracţiuni şi, în consecinţă, să abolească urmările produse sau care se vor produce, ori condamnările pronunţate ca urmare a acestor infracţiuni.

Alţi autori francezi, consideră că amnistia este bazată pe o ficţiune, care are ca scop înlăturarea pentru viitor a caracterului delictual al unor fapte penale, interzicând orice urmărire în ceea ce le priveşte sau ştergând condamnările care le-au atins.

Făcând o incursiunea despre ce este amnistia pentru juriști și nejuriști, dorim să atragem atenția asupra unui aspect important la aplicarea acesteia în lipsa inculpatului care în practică întâmpină diferite abordări, deși în opinia subsemnatului Av. Andrei Domenco, aceasta în sensul strict al legii nu crează careva incertitudini fiind destul de clară și precisă.

Astfel, trecem în evidență că potrivit art. 2 alin. (3) din legea sus-menționată, (3) Încetarea procesului penal conform alin. (1) și (2) are loc cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate.

Prin urmare, subiectul pus în discuție mai sus cu privire la abordările divergente oferite de instanțele judecătorești este sintagma ”cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate”.

Aici dorim să trecem imediat la tema propusă și să vă prezentăm Sentința Judecătoriei Rezina, sediul Orhei din 07 iulie 2022, dosar nr.1-365/2022[1] prin care instanța judecătorească a refuzat să aplice prevederile amnistiei față de inculpat în lipsa acestuia în condițiile în care partea apărării a prezentat la examinarea cauzei acordul scris al acestuia, motivând în felul următor: Instanța consideră că acordul inculpatului, la aplicarea actului amnistiei, urmează a fi exprimat în ședința de judecată, cu prezența fizică. În situația în care inculpatul a fost anunțat în căutare, neprezentîndu-se în ședința de judecată, aplicarea amnistiei față de el, instanța o consideră imposibilă.

În acest sens, nu putem fi de acord cu poziția neîntemeiată și restrictivă a instanței de fond privind refuzul aplicării amnistiei față de inculpat în lipsa acestuia pe motivul precitat deoarece Legea nr. 243 din 24.12.2022 nu prevede o asemenea condiție, resistricție și situație de drept.

Vehement putem constata că încetarea procesului penal este condiționat doar de acordul scris al persoanei bănuite, inculpate sau condamante nu și de prezența fizica, prin urmare, odată ce la materialele cauzei a fost anexată cererea personală a inculpatului care solicită aplicarea prevederilor amnistiei și prin care își dă acordul scris necesar, instanțele urmează să recurgă la aplicarea acesteia și la încetarea procesului penal fără careva rezerve.

În practica judiciară, pe lângă poziția instanțelor, o asemenea abordare se regăsește și în argumentele acuzării la examinarea cauzelor penale care la fel consideră că amnistia nu poate fi aplicată când persoana se eschivează de la prezența în judecată iar aici dorim să facem trimitere la Decizia Curții Supreme de Justiție din 15 septembrie 2020, dosarul nr. 1ra-1250/2020 [2] în care am regăsit poziția pe care o împărtășim și cu care suntem de acord: ”De asemenea invocarea de către procuror că amnistia nu poate fi aplicată inculpatului pe motivul eschivării acestuia de la prezenţa în faţa instanţei de fond, nu poate fi luată în consideraţie deoarece Legea nr. 210 nu prevede o aşa situaţie drept o restricţie la aplicarea ei.”

În acest context menționăm că conform art. 3 alin. (2) din Codul Penal al RM, Interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii penale sînt interzise. Deopotrivă, nu este clară interpretarea defavorabilă făcută de instanțele judecătorești în momentul în care art. 2 alin. (3) al Legii nr. 234 din 24.12.2021 reglementează cert, previzibil și cu o precizie suficientă că pentru încetarea procesului penal este nevoie doar de acordul scris al bănuitului, inculpatului sau condamnatului.

Nu am putut trece cu vederea sesizarea nr. 41g/2022 privind excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din articolul 2 alin. (4) din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova (aplicarea amnistiei și încetarea procesului penal) ridicată de către judecătorul Ghenadie Eremciuc din cadrul Judecătoriei Bălți, sediul central unde autorul excepției de neconstituționalitate a afirmat că nu este clar când instanța de judecată poate aplica amnistia și poate înceta procesul penal în ipoteza în care cauza a fost judecată în lipsa inculpatului. În acest caz, nu este cunoscută poziția inculpatului, dacă dorește sau nu să-i fie aplicată amnistia.

Din neclaritate formulată de către autorul excepției de constituționalitate putem desprinde gândul că instanța putea aplica amnistia și înceta procesul penal dacă cunoștea poziția inculpatului, poziție care poate fi exprimată printr-un acord scris.

În concluzie, aplicarea unitară a legii este un element al principiului securității legii, prin urmare considerăm că instanțele judecătorești care refuză aplicarea amnistiei cu acordul scris al inculpatului în lipsa acestuia trebuie să-și revizuiască argumentarea și să aplice legea definită în mod clar fără a fi interpretată, pentru a asigura persoanelor nivelul minim de protecție contra arbitrariului respectându-se principiul preeminenței care condamnă ambiguitatea.

[1] Poate fi accesată online aici: https://jor.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/62dde43c-4b5e-474f-b73a-1bb3ee28cfaf

[2] http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=16733