Presa – pază a Democrației sau principală armă ideologică a aparatului statal?

Ce elemente disting o veritabilă activitate de jurnalism de o campanie propagandistică?

De ce consumul de informație jurnalistică urmează a fi pliat selectivității și viziunilor critice?

De ce o presă liberă va fi mereu asociată cu o stare de deranj politic?

De ce jurnaliștii dețin impact asupra celor trei puteri ale Statului și le poate domina prin forța cuvântului?

Prezentul Interviu ține a oferi aprecieri și reflecții în privința impactului jurnalismului pe dimensiuni individuale și colective, exemplificând în ce manieră instituțiile mass-media devin adevărate sperietori pentru autori de ilegalități și, contrar tuturor așteptărilor, instrumente care pot fi folosite controlat pentru a masca crase abateri.

Nadejda COPTU

Jurnalist – NewsMaker

Domeniu de interes profesional – Justiție, Respectarea Drepturilor Omului

Definirea activității de jurnalism și a funcțiilor sociale pe care le posedă

Jurnalismul nu poate fi definit decât un cerc de acțiuni, de eforturi menite a informa populația cu privire la problemele, provocările pe care le înregistrează comunitatea, înfățișându-se drept un mesager al adevărului.

Pe lângă trăsătura seacă de informare, jurnalismul, în subtilitățile sale, poartă și funcție de educare a societății în spiritul analizei, dezbaterii asupra unor tematici aflate în febra evoluției.

De asemenea, activitatea de jurnalism plasează în vizorul societății elementele critice ale comunității, invitând astfel destinatarii să se alăture exercițiului de soluționare și de percepere justă a realităților de confruntare.

Nu poate fi neglijat faptul – jurnalismul, alăturat puterii legislative, executive și judecătorești, devine o putere constitutivă a statului, cu funcțiuni de informare și de cultivare asupra modelaților celorlalte puteri, prezentându-se ca un element aflat la înălțime, cu putere de ,,a dicta” și de ,,a influența” populația în percepțiile ce țin de activitățile derulate de organul legislativ, executiv și judecătoresc.

Fiind necesară digerarea intelectuală a produselor activității de jurnalism, se mizează și pe competența publicului larg în materia selecției și-a raționalizării asupra informațiilor comunicate.

Numai pe măsura dezvoltării unui sistem de cugetare asupra materiei furnizate de instituțiile mass-media, jurnaliștii își pot atinge obiectivele propuse în activitățile aprig desfășurate – educarea, provocarea interesului și-a participației în viața publică a membrilor comunității.

Adițional, măsurarea informațiilor recepționate sub sita analizei, va face posibilă și captarea informațiilor certe, nu și-a celor de tip propagandistic, fiind recunoscut faptul – în mediul jurnalistic se pot insera intruși care uzând de multi-impactul presei, îi pot distorsiona funcțiunile și pot deveni servili unor interese anume urmate.

Devine paradoxal faptul – așa-zișii jurnaliști dețin influență majoră în mediul social, reușind a capta interesul publicului, reușind a dezbina și-a sugruma realități care păreau a fi în mod firesc percepute.

Republica Moldova se confruntă cu o problemă de întindere majoră – populația nu dispune de capacitatea de a selecta sursele de informare, iar în consecință, cade în plasa manipulărilor.

Subiecte de sensibilitate în expunere în Agenda unui Veritabil Jurnalist

În perioada profesării am remarcat de-o deosebită sensibilitate tratarea istoriei victimelor violului.

De altfel, mediul social pe lângă faptul că nu empatizează cu tragediile victimelor, le blamează, le consideră pe proprie răspundere vinovate pentru cele petrecute, catalogând faptul drept unul deosebit de rușinos.

Mai mult, s-a remarcat pe plan practic – inclusiv membrii familiei dezvoltă asemenea ostilități față de apropiații care suferă din urma infracțiunii de viol.

Fiind inițiatică în redactarea articolelor jurnalistice în materia menționată, am dezvoltat vigilență în realizarea acestora, cumulând informații prin mijlocirea avocaților, evitând a antrena și victima în reconstrucția unor incidente special atentatoare.

Ulterior, pe măsura dovedirii profesionalismului în tratarea istoriei victimelor violului, prin instrumentele de expunere obiectivă, excludere a datelor cu caracter personal, am fost surprinsă de faptul că victimele unor asemenea infracțiuni, mă contactează și țin a-mi relata circumstanțele propriilor tragedii, insistând a fi supuse publicului în lumina empatiei și-a respectului datorat.

Adunând experiențe în acest panel al jurnalismului, am atestat o multitudine de probleme sociale:

• Organele de drept desconsideră necesitățile victimelor infracțiunilor de viol. Le minimalizează suferințele, le tratează discriminatoriu. Omit a le expune drepturile pe care le posedă în cursul desfășurării urmăririi penale și optează, cu o înverșunare deosebită, ca părțile să purceadă la ,,medierea” conflictului.
• Elementele de echitate și de restabilire a ordinii firești lipsesc în combaterea infracțiunilor de viol, actorii implicați în descoperirea acestor infracțiuni fiind părtinitori autorilor infracțiunii, în unele cazuri, exceptând a include în rechizitoriile plămădite – circumstanțe agravante și elemente faptice care direct indică asupra brutalității și-a naturii infracțiunii comise.
• Specialiștii medicali desconsideră vulnerabilitățile victimelor violului, ilustrând metode care puteau fi aplicate pentru evitarea comiterii infracțiunii, învinuind victimele violului pentru pasivitate și recepționare.

Libertatea presei în Republica Moldova

Sub propriul exemplu, afirm că mă bucur de libertate în redactare și în expunere de informații.

În pofida provocărilor, a atacărilor în instanță a portalului de știri și-a actorilor implicați în știrbirea imaginii de jurnalist, am continuat, cu un egal efort, să comunic membrilor comunității informații fierbinți, care pot atinge și deranja politicul.

Indiferent de oscilațiile guvernărilor, de imixtiunea bloggerilor care au fost tentați să critice, lipsit de temei obiectiv, materialele publicate, am continuat, sub politicile portalului de știri NewsMaker.md, să comunic informații veridice și reflectoare stărilor de fapt.

De altfel, s-a atestat și-o vulnerabilitate care poate zădărnici consolidarea libertății presei în Republica Moldova – autoritățile naționale, indiferent de valorile care le animează desfășurarea activităților, încă nu pot exterioriza maturitate în înfruntarea criticilor, uzând, în momente de cumpănă, de expresiile auto-protective: ,,portalurile de presă sunt servile politic”.

Consider de bun simț și de responsabilitate socială continuarea practicilor de expunere neutră a stărilor de fapt, de obiectare și de atenționare asupra neregularităților admise de autoritățile publice, chiar dacă un asemenea curaj ar costa replici acidulate din partea exponenților puterii.

Riscuri care se pot ivi în desfășurarea activității de jurnalist

Accesul la documente oficiale deținute de autoritățile publice rămâne o vulnerabilitate încă activă în Republica Moldova.

Deși guvernările se schimbă, practicile rămân identice – a nu se admite, a se întârzia prezentarea documentelor oficiale.

S-a remarcat pe plan practic: în marea parte, pondere o dețin factorii decizionali ai instituției, în cazul în care conducerea instituției este pro-activă, deschisă jurnaliștilor, în lanț, și prezentarea documentelor oficiale nu parcurge un traseu anevoios.

De asemenea, reprezentanții serviciilor comunicare cu instituțiile mass-media, alăturat, poartă răspundere pentru furnizarea documentelor oficiale în termen util – în acest context, se jonglează cu aspecte subiective, dacă exponenții serviciilor consideră de cuviință să-ți recepționeze solicitarea, o fac în termeni operativi, în caz contrar, ești pasat și desconsiderat, indiferent de invocările legale pe care le prezinți pentru disponibilizarea accesului.

Se arată suplimentar: autoritățile naționale nu uzează de dreptul la replică, nu uzează de șansa de a se expune asupra incidentelor și privesc orice apel al jurnaliștilor drept un atac, provocând astfel prezumții de neregularități, consolidări ale faptului că se încearcă a se trece sub tăcere anumite realități.

Mai mult, practica eliminării comunicatelor publice demonstrează, în mod deosebit probant, lipsa de responsabilitate în partea ce ține de menținerea unei relații sănătoase dintre autoritate și membrii comunității.

Din perspectiva unui jurnalist susțin: plasarea unui comunicat public exteriorizează și o asumare publică, autoritatea emitentului nu poate tolera eliminarea sau chiar modificarea acestuia. Dacă autoritățile publice vor menține asemenea practici, vor pierde din credibilitatea socială.

Cu titlu de exemplu se arată: în data de 04.08.2022, în prima zi de declanșare a alertelor false cu obiect minarea anumitor autorități publice, post înlăturării comunicatelor care informau despre aceste incidente, am inițiat un proces complex de comunicare cu ofițerii de presă ai instituțiilor responsabile, mai mult, cu conducătorii instituțiilor de resort, cu toate acestea, pe parcursul zilei, jurnaliștii au fost total ignorați, fiind informați abia spre seara despre cele întâmplate.

Consider că asemenea atitudini nu pot însoți autoritățile publice în gestionarea situațiilor de criză. Exponenții statului, în momente de cumpănă, urmează, adițional diligent, să informeze și să prevină membrii comunității despre riscuri, potențiale pericole și planuri de depășire a acestora.

Durata recepționării documentelor oficiale de către jurnaliști

Practicile sunt variate, de la câteva ore până la câteva săptămâni.

Criterii de limitare a timpului de expediere a documentelor oficiale, pe plan practic, nu se resimt.

De asemenea, nu există o practică unitară a autorităților publice în partea ce ține de dialogarea cu instituțiile mass-media, aceștia, în mod autonom, fixează reguli de joc, jurnaliștilor rămânâdu-le revărsarea consecințelor și nedumirirea asupra incoerenței modului în care se desfășoară serviciile publice.

Ofițerii de presă dispun de un drept discreționar în oferirea informațiilor, în unele cazuri, aceștia îndeamnă să se expedieze în adresa instituției publice o solicitare în formă scrisă, căreia, adesea, i se expediază răspuns în decursul a trei săptămâni – termen care nu acoperă exigențele construcției știrilor, care urmează a se livra în termenul consumației incidentului sau în imediata încheiere a acestuia.

De asemenea, evidențiam un joc de ping pong dintre autoritățile publice la faza solicitării unor informații arzătoare, de curând, încercam să identific statistici care al ilustra numărul polițiștilor condamnați pentru infracțiuni de corupere – 3 luni de dialogare cu diverse autorități publice au fost necesare pentru umplerea unei asemenea curiozități.

Protecția jurnaliștilor – înveliș legal

Analiza experiențelor personale îmi permite să susțin – jurnaliștii beneficiază de o protecție suficientă.

Cu toate acestea, factorul uman este cel care însuflețește legea.

De altfel, înregistrăm cazuri când colegii mei, jurnaliștii portalului de știri NewsMaker.md, anterior antrenați în jurnalism de investigație în privința unor polițiști, post publicării materialului, au fost intimidați prin prezența organelor de Poliție la sediul portalului de știri, deși scopul exteriorizat prin apariția nemijlocită l-a prezentat înmânarea unei citații, considerăm că intenția reală a fost de a instaura intimidarea și reducerea la tăcere.

Sub aspectele ce țin de asigurarea protecției jurnaliștilor în timpul manifestațiilor publice, atestăm indicatori pozitivi, organele de ordine publică ne feresc de incidente prin prevenție și prin intervenție în cazuri urgente.

De asemenea, experiențial discutând, identificăm și incidente paradoxale, în interiorul cărora, manifestanții mișcărilor publice agresează jurnaliștii, deși cei din urmă sunt intermediarii diseminării solicitării acestora, sunt cei care facilitează transmiterea mesajelor scandate spre autorități.

Mai mult, în cursul practicării activităților profesionale, am atestat și imixtiuni: la ședința de judecată cu implicarea fostului președinte al Republicii Moldova, petrecută în data de 26 mai 2022, accesul jurnaliștilor în sediul Judecătoriei Chișinău (Ciocana) a fost blocat de către reprezentanții Inspectoratului General de Carabinieri și de către reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne, împiedicând astfel desfășurarea atribuțiilor de serviciu ale jurnaliștilor.

Deși a fost semnalată imixtiunea în diverse corpuri de protecție a jurnaliștilor, doar instituția Avocatului Poporului a reacționat cu îndemânarea stăvilirii unor asemenea practici: jurnaliștii au un rol esențial de informare a societății și de reflectare operativă  a evenimentelor și problemelor de interes public. Ombudsman-ul reafirmă că libertatea de exprimare și libertatea presei sunt cruciale pentru funcționarea unei societăți democratice, iar orice limitare a exercitării activității jurnaliștilor trebuie să fie bine argumentată și proporțională.

Avocatul Poporului îndeamnă autoritățile responsabile la corectitudine, respect față de presă în exercitarea atribuțiilor acestora în vederea neadmiterii încălcării dreptului la informații a populației. Ombudsman-ul va  monitoriza în continuare respectarea de către autorități a exercitării profesiei de jurnalist/ă.

Se ține a se sublinia suplimentar: declanșarea stării de urgență, cauzată de răspândirea SARS-CoV-2 a fost des uzitată de autoritățile publice în restricționarea accesului jurnaliștilor la ședințe de judecată de maxim interes social.

Din aceste considerente, admitem ca necesară familiarizarea autorităților naționale cu privire la importanța disponibilizării accesului la informații de caracter public, admitem ca necesară sancționarea tuturor variațiilor și-a tertipurilor care aduc atingere drepturilor jurnaliștilor.

Furtul produselor intelectuale ale jurnaliștilor – existența fenomenului impunității

În calitate de jurnalist, de autor al articolelor jurnalistice, în multiple cazuri am fost victima furtului produselor activității profesionale.

Instituții media, site-uri de origine dubioase copiază articole, omițând a indica sursa.

Deși inițiem medieri cu plagiatorii informațiilor, incidentele recidivează.

Mai mult, autoritățile naționale nu par a deține instrumentar de combatere a fenomenului, jurnaliștii fiind lăsați în capacitate proprie să țină piept aversiunilor la adresa dreptului de proprietate intelectuală.

Tips-uri de fortificare a potențialului presei

• Sancționarea veritabilă a întârzierilor și-a omiterilor disponibilizării accesului la documentație oficială a jurnaliștilor;
• Eliminarea crezului – presa comunică adevărul absolut – asemenea slogane predominante în regimurile totalitariste urmează a fi combătute cu înverșunare, dată fiind posibilitatea aservirii presei politicului. Presa este un instrument de comunicare, utilitatea căruia se poate discerne prin fuziunea datelor, coroborarea cu stările de fapt, activarea mecanismelor analitice și de critică;
• Educarea populației în referința necesității consumului sănătos de informații (distingerea elementelor propagandistice; evidențierea portalurilor de știri care ușor își schimbă politica de informare odată ce patronul instituției mass media a fost schimbat; evidențierea limpede a scopurilor urmărite de autorul articolului jurnalistic; clasificarea și digerarea informațiilor jurnalistice).