Alternativa la detenție

În speranța realizării scopurilor pedepselor penale, sistemele corecționale / de executare a pedepselor sunt tentate de a solicita din ce în ce mai mulți bani publici. În situația de deficit bugetar, orice Guvern se va întreba nu atât referitor la necesitatea de a acoperi costurile unui sistem de executare a pedepselor penale (acesta oricum va exista), ci mai mult cum asigurăm ca resursele să fie utilizate eficient.

Abordările statelor în acest sens sunt cele mai diferite, unele state au încercat a reduce aplicabilitatea unor pedepse (în special a detențiilor costisitoare) promovând măsuri și pedepse alternative detenţiei (în special pedepsele în comunitate), altele de a promova mai mult sancțiuni pecuniare, altele de a libera din detenție înainte de termen pe cei bolnavi sau bătrâni, altele de aplica amnistii (care nu totdeauna sunt și eficiente) etc.

Măsurile alternative detenției au rolul important de a promova reabilitarea și reintegrarea socială a infractorului, ceea ce reprezintă unul dintre obiectivele principale ale utilizării unor astfel de măsuri. Aceste din urmă prezintă, de asemenea, alte câteva avantaje, în special prin reducerea recidivelor și, prin urmare, prin promovarea securității publice. Pe lângă faptul că sporeşte şansele persoanei de a redeveni nondelicventă, condamnarea la pedepse neprivative de libertate scuteşte statul de mari cheltuieli de întreţinere, în cazul unei condamnări cu detenţia.

Datorită izolării de lungă durată şi restricţiilor impuse de regimurile de detenţie, majoritatea dintre deţinuţi, pomenindu-se faţă în faţă cu realitatea de după gratii, se simt frustraţi şi anxioşi. Problemele care apar odată cu liberarea din mediul penitenciar vin să se amplifice pe fundalul unor relaţii proaste cu familia, comunitatea, lipsei actelor de identitate şi a unui loc de muncă care să le permită un trai decent etc.

Una dintre măsurile alterntive la detenție este munca neremunerată în folosul comunităţii, care este o formă relativ nouă de pedeapsă, inclusă în legislaţia penală a Republicii Moldova, în scopul alinierii la standardele internaţionale.

Conform art. 67 Cod Penal al Republicii Moldova, munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea condamnatului, în afara timpului serviciului de bază sau de studii, la muncă, determinată de autorităţile administraţiei publice locale.

Acesta fiind stabilită  pe  un termen de la 60 la 240 de ore şi este executată de la 2 la 4 ore pe zi, iar în cazul condamnatului care nu este antrenat în activităţi de bază sau de studii, la solicitarea sau la acordul acestuia – pînă la 8 ore pe zi.

Practic pedeapsa cu munca neremunerată în folosul comunității  s-a dovedit a fi foarte eficientă, atît pentru stat cît și pentru condamnat, inclusiv în aspect social şi economic.

Astfel acestă formă neprivativă de libertate contribuie la micşorarea numărului de persoane deţinute în penitenciare şi, respectiv, a cheltuielilor statului pentru întreţinerea acestora. Beneficiul primordial al acestei pedepse neprivative de libertate este că persoana se află în continuare în familie, continuă să lucreze la locul de muncă. Dar mai are şi obligaţii, datorită faptului că a fost condamnat, trebuie să ispăşească un număr de ore în folosul comunităţii, la acele locuri de muncă de care are nevoie comunitatea.

Trebuie să ţinem cont de efectul pedepsei în sine, în ultimul timp se pledeză tot mai mult pentru justiţia restaurativă, deci simpla condamnare nu aduce satisfacţie nici morală, nici materială victimei, pe când în cazul muncii comunitare, persoana, cel putin, prin contribuţia adusă societăţii poate intr-un fel să ispăşească paguba produsă, mă refer şi la partea materială dar şi la acea morală.

Pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității se execută la obiecte cu destinație socială de la locul de trai al condamnatului. Organul de probaţiune ţine evidenţa condamnaţilor la muncă neremunerată în folosul comunităţii, explică condamnatului modul şi condiţiile executării pedepsei, coordonează cu autoritatea administraţiei publice locale lista obiectelor cu destinaţie socială la care condamnaţii execută pedeapsa, controlează modul şi condiţiile de executare a pedepsei, ţine evidenţa sumară a timpului lucrat de condamnaţi, exercită alte atribuţii stabilite de legislaţie.

Autorităţile administraţiei publice locale determină obiectele cu destinaţie socială la care condamnaţii execută pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunităţii. Organul de probaţiune, de comun acord cu autorităţile administraţiei publice locale, determină locul şi volumul de muncă pentru condamnat, cu ajutorul organizaţiilor şi asociaţiilor identifică obiectele la care poate fi folosită munca neremunerată în folosul comunităţii. Administraţia organizaţiei în care condamnatul execută pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunităţii verifică calitatea lucrului efectuat de către condamnat, informează organul de probaţiune despre numărul de ore lucrate sau despre neexecutarea volumului de muncă stabilit.

În caz de eschivare cu rea-voință a condamnatului de la executarea muncii neremunerate în folosul comunități, se înlocuiește cu privațiune de libertate și arest administrativ, calculându-se o zi de detenție/arest pentru 2 ore neexecutate.

Această pedeapsă/sancțiune necesiză resimțită fizic și emoțional de către delicvent în sensul unei limitări a libertății, impunerii unei autodiscipline și a respectului pentru ceilalți, deasemenea să-l implice pe acesta în sarcini și situații, care să constituie o provocare în ceea ce privește concepția, experiența și capacitatea sa.

Munca neremunerată în folosul comunității poate constitui prin urmare un mod pozitiv de a-l face pe delicvent să restituie paguba pentru infracțiunile comise și poate stimula dezvoltarea personală și respectul de sine.

În concluzie totuși, sistemele eficiente de pedepse  penale joacă un rol important în protejarea cetățenilor și în asigurarea securității. Pedepsele și măsurile penale utilizate și modul în care acestea sunt aplicate contribuie la prevenirea recidivelor și, prin urmare, au consecințe asupra securității în societate. Astfel aplicarea acestor măsuri penale ar trebui să se bazeze pe cunoștințe desprinse din cercetările relevante care indică faptul că pedepsele  și măsurile utilizate reduc recidivele și promovează securitatea.

Nicoleta Gorban
Avocat stagiar în cadrul Avornic & Partenerii