Instituția Națională de Protecție a Drepturilor Omului – Sprijin pentru Statul de Drept și consolidarea Democrației
27.09.2022 | Diana Mazniuc

Interesul pentru funcția socială a Avocatului Poporului, capacitatea acestuia de a cizela și de a influența abordarea autorităților publice în dialogarea și în oferirea de servicii membrilor comunității, mandatul larg de care se bucură pentru purcederea la intervenții în numele Statului de Drept și-al creșterii Calității Democrației, a determinat Echipa JURIDICE Moldova să beneficieze de expertiza fostului Ombudsman al Georgiei, George Tugushi, rezumată în concluzii și opinări în prezentul Articol: despre chintesența Instituțiilor Naționale de Protecție a Drepturilor Omului și despre seriozitatea cu care urmează a fi asimilate constatările și recomandările acestora.

Traseul ajungerii Avocat al Poporului în Georgia

Funcția de Avocat al Poporului în Georgia am deținut-o în cuprinsul anilor 2009-2012, anterior acesteia, am activat în interiorul proiectelor europene de sprijinire și de fortificare a capacității Instituțiilor Naționale de Protecție a Drepturilor Omului.

Configurarea profilului profesional putea fi caracterizată dificilă, date fiind responsabilitățile și expectațiile care se asociau cu noua funcție socială, deși îmi era cunoscut corpusul profesional, atribuțiile și obiectivele în larga lor apreciere, întrevedeam provocările și dificultățile pe care le poartă Instituția Națională de Protecție a Drepturilor Omului sub specificitățile naționale. Proeminente fiind, în acest context, atentatele frecvente la adresa conceptului de democrație, statului de drept, iar în finalitate, și-asupra sacralității Respectării Drepturilor Omului, care nu poate dăinui decât într-un mediu propice guvernării legii și-a iminenței răspunderii în caz de deraiere.

Spre deosebire de țările-prim-inițiativă în instituirea funcției de Avocat al Poporului  (Suedia – 1809, Finlanda – 1919, Danemarca – 1955), spre deosebire de abordarea și contextul în care acestea și-au dezvoltat mecanismele de protecție, în Georgia, constituirea funcției de Ombudsman a tras după sine o varietate de direcții înspre care urmau a se conjuga eforturi de monitorizare pentru formarea unui veritabil instrument de eficiență, de control și de responsabilitate, capabil să contribuie, în mod substanțial, la apărarea Drepturilor Omului și la calitatea Democrației.

Inevitabil, gama de problematici și de provocări pe care le înregistrau autoritățile georgiene, au amplificat volumul de muncă urmat a fi depus de reprezentanții instituției Avocatului Poporului. De altfel, admit – Avocații Poporului ai diverselor țări nu dețin o cheie universală pentru soluționarea problemelor, ci, potrivit cutumelor și specificului local, țin a-și forma propriul instrumentar de protecție și de sporire a gradului de conștientizare asupra necesității Respectării Drepturilor Omului.

Deși Avocații Poporului ai diverselor țări sunt animați de un ideal comun și de obiective-trepte pentru atingerea acestuia, condiția activării și beneficiarii serviciului sunt cele care dictează diferența, oferă tonalitate domeniului profesional de intervenție.

Adițional, specificul național este determinabilul ariei de probleme, cu titlu de exemplu –  în cursul profesării, am optat pentru centralizarea vulnerabilităților instituțiilor privative de libertate, monitorizarea cărora a succedat ocuparea, preponderentă, a rapoartelor cu constatări și cu recomandări apte pentru remedierea situațiilor critic-identificate. Practică, de altfel, neîntâlnită în alte țări, ghidate de valori diferențiate, afectate de reliefarea altor probleme.

Mai mult, existența unui șir de probleme sistemice este cea care impune focusarea atenției și-a eforturilor de intervenție, în mod special, în perioadele de tranziție de la un regim politic la altul, instituția Avocatului Poporului urmează a se angaja multi-direcțional în monitorizarea fenomenelor sociale și-a conduitei autorităților publice pentru a nu permite dezvoltarea varietăților de maladministration.

De asemenea, nu poate fi omis aspectul, membrii comunității se încredințează instituției Avocatului Poporului, nutrind speranțe în capacitatea acesteia de a amplasa problemele critice pe agenda decidenților, de a o opinia și de a reprezenta soluții pentru remedierea problemelor care lovesc în Respectarea Drepturilor Omului.

Cu toate acestea, deși Instituțiile Naționale de Protecție a Drepturilor Omului dețin un propriu traseu de dezvoltare, pentru a activa în deplină capacitate, au nevoie de suport material capabil a le umple necesitățile – percept unanim înțeles.

În frecventele vizite desfășurate la Oficiile Avocaților Poporului, am remarcat deficiența resurselor materiale în servirea funcționalității instituțiilor, lipsa sau precaritatea acestora fiind catalogată drept impediment pentru eficientizarea și dezvoltarea activităților.

În calitate de sugestie pentru depășirea acestor provocări, prin prisma propriilor practici desfășurate cu eficiență scontată, am identificat drept oportună dialogarea cu partenerii de dezvoltare pentru acoperirea necesităților ce țin de dezvoltarea continuă a abilităților corpusului profesional; asistarea la organizarea evenimentelor internaționale; achiziționarea necesităților curente ale Oficiului (mijloace de transport, de comunicație).

Astfel, devine esențială solicitarea sprijinului extern ori de câte ori anumite activități ale Oficiului Avocatului Poporului pot să pice în plasa delăsării, dat fiind pericolul insuficienței suportului material.

Se ține a se accentua faptul: Oficiile Avocaților Poporului care se vor bucura de o gamă largă de activități care propulsează Respectarea Drepturilor Omului, mereu vor crea impresii de atractivitate în atragerea fondurilor necesare continuării practicilor, însă, acest aspect nu poate dilua importanța existenței unor mijloace standardizate, fixate, perpetue pentru întreținerea funcționalității Oficiului Avocatului Poporului.

 

Pe plan teoretic, sub riscul de a rămâne un deziderat, s-a opinat – instituția Avocatului Poporului poate deveni un mecanism cu capacitate de a soluționa problematicile existente dintre individ și autoritate publică, fără de a mai fi necesară accesarea serviciilor instanțelor naționale – identificați realistică o asemenea alternativă de remediere?

În primul rând, se ține a se accentua: Instituția Avocatului Poporului nu poate substitui în atribuții Instanțele Naționale de Judecată și nici cele din urmă nu-și pot asuma sarcini ale unei Instituții Naționale de Protecție a Drepturilor Omului.

Se poate considera – membrii comunității își pot media conflictele prin intermediul Instituției Avocatului Poporului, fără a fi taxați sau tergiversați în examinarea petițiilor pe care le depun.

Cu toate acestea, proeminența instanțelor naționale în reglare nu se poate neglija, fiind oglindită prin:  dacă o relație socială este în procedură judiciară pentru examinare în fond
(cu excepția cererilor privind acțiunile și/sau inacțiunile judecătorului), cererea nu este primită de Oficiul Avocatului Poporului. Mai mult, o relație socială soluționată de Instanțele Naționale de Judecată se bucură de puterea lucrului judecat.

Se ține a se accentua: Instituțiile Naționale de Protecție a Drepturilor Omului posedă capacitate de a sprijini repunerea în Drepturile anterior încălcate, iar lipsa elementului de forțare a repunerii în Drepturi, în favoarea înaintării recomandărilor pentru ameliorarea circumstanțelor, face posibilă ca accesarea serviciilor instanțelor de judecată să devină mai rentabilă, dată fiind posibilitatea de a obține produsul finit urmărit.

În pofida acestui fapt, Instituțiile Naționale de Protecție a Drepturilor Omului dețin instrumentar capabil a spori calitatea proceselor de judecată, a sprijini persoana păgubită în restituirea Drepturilor încălcate, cu titlu de exemplu: Avocatul Poporului poate interveni în proces pentru a pune concluzii în vederea apărării drepturilor, a libertăților și-a intereselor legitime ale persoanelor.

Cele menționate tatonează terenul pentru concluzia: Instanțele Naționale de Judecată și Instituția Națională de Protecție a Drepturilor Omului nu se pot confunda și substitui în atribuții. Actorii care înfăptuiesc Justiția urmează a examina cu considerație și prin reper activitatea Instituției Avocatului Poporului. De asemenea, Instituția Națională de Protecție a Drepturilor Omului, în formulă de egală solemnitate, urmează a respecta activitatea Instanțelor Naționale de Judecată.

Cu toate acestea, niciun factor nu împiedică Instituția Avocatului Poporului să critice ori de câte ori activitatea Instanțelor Naționale de Judecată prejudiciază Respectarea Drepturilor Omului prin inversarea standardelor.

În Rapoartele pe care le redactez, rezerv un Capitol predestinat a critica hotărârile Instanțelor Naționale de Judecată, care prin calitate și consecință, se revarsă nefast asupra Respectării Drepturilor Omului – acțiune care este precedată și de sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii pentru sancționarea judecătorilor care dezvoltă asemenea precedente judiciare.

 

Vasta Experiență de care dispuneți, relaționarea cu Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante, Vă permite să schițați modele de sisteme de executare a pedepselor privative de libertate. Care ar fi componentele de alcătuire a acestora și ce eforturi urmează a fi depuse de factorii decidenți?

În calitate de prim-regulă a constituirii unui sistem de executare penală conform standardelor ce ghidează Respectarea Drepturilor Omului, devine tocmai lipsa unei încarcerări masive, fiind promovată tot mai mult sancționarea alternativă detenției, cercarea resocializării, reeducării în medii sociale.

Ca măsuri suplimentare, deopotrivă importante, se măsoară:

  • investirea în infrastructura penitenciară, de altfel, Republica Moldova, deși dispune de un cadru legal dotat cu garanții de protecție, se bucură de mecanisme care asigură respectarea acestora, cum ar fi Instituția Avocatului Poporului, Consiliul pentru Prevenirea Torturii, totuși, pe plan practic nu înregistrează succesele scontate. Un asemenea indicator pare să sugereze că problematicile își au origine materială, cu titlu de exemplu se arată situația critică în care se află Penitenciarul nr. 13 – mun. Chișinău;
  • eradicarea subculturii criminale;
  • dezvoltarea potențialului uman profesionist angajat în instituțiile penitenciare prin oferirea unei remunerații corespunzătoare eforturilor depuse și riscurilor la care se supun.

Măsurile enumerate urmează a fi aplicate cumulativ, fapt care se egalează cu inițierea unei reforme în veritabila ei formă. Decidenții urmează a conștientiza că nu mai pot conserva starea prezentă a lucrurilor. Astfel, orice decizie de încarcerare se ține a se constitui și pe existența unor aranjamente capabile a organiza detenția în condițiile maximei securități personale.

Alăturat, aplicarea mecanismului progresiv de executare a pedepsei privative de libertate se enumeră printre practicile care activează în accepțiunea Respectării Drepturilor Omului, eliberând astfel sistemul de executare a pedepselor privative de libertate de suprapopulație.

 

De curând ați vizitat Penitenciarul nr. 4 – Cricova, ce constatări și soluții preliminare ați putea expune în privința acestei instituții?

Factorii decidenți urmează a se racorda la necesitățile întregului sistem de executare a pedepsei penale privative de libertate.

O multitudine de monitori locali, internaționali au atenționat asupra vulnerabilităților existente în instituțiile penitenciare. Mai mult, au anticipat consecințele care pot surveni în caz de desconsiderare.

Astfel, se țin a se conjuga eforturi în partea ce ține de: modernizarea, accesibilizarea infrastructurii sistemului penitenciar pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție; dezvoltarea serviciilor penitenciare (medicale, psihologice, de reintegrare, de antrenare în câmpul muncii și nu numai); crearea condițiilor decente de conviețuire, atât pentru deținuți, cât și pentru angajați; eradicarea corupției.

 

Cazul Saakashvili – oglinda consecințelor sistemelor de sancționare și de executare improprii Respectării Drepturilor Omului

Mikheil Saakashvili este un deținut politic.

Curentele cauze penale derulate în privința acestuia nu sunt fondate, lipsește o incriminare bazată pe elemente faptice legate cu prohibițiile statuate în lege.

Obiectivele guvernării, instalate prezent în Georgia, priveau, în mod prioritar, privarea de libertate a fostului Președinte, iar atunci când voința politică se intercalează cu sistemul de justiție prin manevrare și prin aservire, nu se poate obține decât atingerea netulburată a țintelor.

Dacă e să discutăm despre aprecierile colective prezente în Georgia, se punctează -cariera sa politică a fost deopotrivă: apreciată și criticată. Perioada dificilă de guvernare pe o care o condusese, inevitabil, a produs reușite și decăderi. Cu toate acestea, sancțiunea sub formatul detenției nu-și poate identifica justificarea.

 

Mesaj pentru Apărătorii Drepturilor Omului din Republica Moldova

Misiunea de Apărător al Drepturilor Omului întotdeauna se va asocia cu determinarea; lupta cu înverșunare, cu motivație; speranța pentru remediere și pentru ne-admitere în viitor a unor abateri.

În Republica Moldova există o resursă veritabilă de Apărători ai Drepturilor Omului care urmează a-și continua bunele practici, menținându-și imparțialitatea și devotamentul pentru Asigurarea Respectării Drepturilor Omului.

Obținerea statutului de Stat Candidat la Uniunea Europeană consolidează certitudinea – starea lucrurilor poate fi modificată.

Din aceste considerente, sprijin și îndemn multiplicarea conduitelor de înaltă calitate, tocmai acestea devin factorii de surmontare, de condamnare dură a conduitelor abătute, care, privite prin toleranță, pot deveni virale, integrate nestingherit în administrarea publică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 




Lasă un răspuns

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.