Nicoleta Gorban

În vederea optimizării luptei contra infracționalității, în legislația penală sunt prevăzute o serie de pedepse  pentru  care situaţia în care ordinea statală a fost încălcată. Reducerea fenomenului infracţional nu poate fi realizată doar prin aplicarea pedepselor  penale. Ele trebuie să fie îmbinate şi cu alte măsuri juridico-penale ce reprezintă încrederea pe care statul o acordă persoanei, care, deşi a încălcat legea penală, poate fi corectată fără a suporta efectele „nocive” ale executării pedepselor.

Printre aceste măsuri, ce constituie alternative la privaţiunea de libertate, poate fi considerată suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Conform art. 90 Cod Penal al Republicii Moldova: “dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracţiunile săvîrşite cu intenţie şi de cel mult 7 ani pentru infracţiunile săvîrşite din imprudenţă, instanţa de judecată, ţinînd cont de circumstanţele cauzei şi de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este raţional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiţionată a executării pedepsei şi perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă.“

În acest caz, instanţa de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrşi o nouă infracţiune şi, prin respectarea condiţiilor probaţiunii sau, după caz, a termenului de probă, va îndreptăţi încrederea ce i s-a acordat. Controlul asupra comportării celor condamnaţi cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei îl exercită organele competente, iar asupra comportării militarilor – comandamentul militar respectiv.

Perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă se stabileşte de instanţa de judecată în limitele de la 1 an la 5 ani. Persoanelor care au săvîrşit infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi în cazul recidivei periculoase sau deosebit de periculoase, condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se aplică.

Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei este o măsură de pedeapsa penală fundamentată pe convingerea că corectarea condamnatului este posibilă fără a fi izolat de comunitate, de familie, de societate.

Această instituţie juridică a fost instituită într-u realizarea scopului pedepsei fără ca codamnatul să fie izolat de societate, acesta fiind supus unui termen de probă, fără executarea efectivă a acesteia, evitându-se dezavantajele pe care le atrage după sine privaţiunea de libertate: desprinderea condamnatului de familie şi de modul de viaţă obişnuit, contactul cu infractorii recidivişti periculoşi care îl pot antrena în continuare în noi activităţi criminale.

Constrângerea care se realizează întotdeauna prin executarea propriu-zisă a pedepsei este înlocuită cu o constrângere indirectă, care se exercită tocmai ca urmare a acordării suspendării condiţionate, cu posibilitatea oferirii anumitor obligații   conform art. 90 al.(5) CP, și anume:

a) să nu-şi schimbe domiciliul şi/sau reședința fără consimţămîntul organului competent;
b) să nu frecventeze anumite locuri;
c) să urmeze un tratament în caz de alcoolism, narcomanie, toxicomanie sau de boală venerică;
c¹) să participe la un program special de tratament sau de consiliere în vederea reducerii comportamentului violent;
d) să acorde o susţinere materială familiei victimei;
e) să repare daunele cauzate în termenul stabilit de instanţă;
f) să participe la programe probaţionale;
g) să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii;
h) să fie supus monitorizării electronice, dar nu mai mult de 12 luni.

În cazul în care pe parcursul perioadei de probațiune, persoanei cărei i-a fost stabilit peseapsa cu suspendare condiționată, prin acațiunile sale nu îndreptățește încrederea acordată de către Insranța de Judecată, la demersul organului care exercită controlul asupra comportării celui condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, poate anula, în întregime sau parţial, obligaţiile stabilite anterior condamnatului ori adăuga altele noi.

 Dacă, după expirarea a cel puţin jumătate din perioadei de probaţiune sau, după caz, termenul de probă, condamnatul cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei a avut o comportare corectă şi exemplară, a reparat integral dauna, instanţa de judecată, la demersul organului care exercită controlul asupra comportării celui condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea condamnării şi stingerea antecedentelor penale.

 În cazul în care persoana condamnată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei are stabilită şi pedeapsă complementară, prevederile alin.(8) art. 90 CPRM nu se aplică pînă la executarea integrală a pedepsei complementare.

În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în decursul perioadei de probaţiune sau, după caz, termenul de probă, încalcă în mod sistematic obligaţiile stabilite sau, pînă la expirarea termenului de probă, nu a executat cu rea-voinţă obligaţia de a repara dauna cauzată instanţa de judecată, la propunerea organului care exercită controlul asupra comportării celor condamnaţi cu suspendarea executării pedepsei, poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi la trimiterea condamnatului pentru a executa, deplin sau parțial, dar nu mai puțin de 1/3 din pedeapsa stabilită prin hotărîrea instanţei de judecată.  În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei săvîrşeşte în perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă o infracţiune din imprudenţă sau o infracţiune intenţionată mai puţin gravă, problema anulării sau menţinerii condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei se soluţionează de către instanţa de judecată, la propunerea organului care exercită supravegherea asupra comportamentului celor condamnaţi cu suspendarea executării pedepsei.

În doctrina penală se apreciază că, din punctul de vedere al naturii juridice, suspendarea condiţionată constituie un mijloc legal de individualizare judiciară a executării pedepsei, o instituţie complementară menită să întregească posibilităţile pe care legea le dă instanţei judecătoreşti pentru realizarea individualizării pedepsei. Soluţionarea corectă a acestei probleme are atât o importanţă teoretică, cât şi practică, în interdependenţă cu diferite aspecte ale procesului penal.

Dacă să reflectăm asupra efectelor suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se poate de menționat faptul că acesta reprezintă un beneficiu continui, în cadrul termenului de supraveghere, executarea pedepsei într-o modalitate lipsită de privare de libertate, sub controlul serviciului de probațiune pentru a îndeplini  măsurile și obligațiile impuse de instanță, cu scopul resocializării condamnatului, urmînd ca la finalul termenului pedeapsa, să fie considerată executată.

În doctrina de specialitate, în sensul executării pedepsei cu suspendare condiționată, au fost identificate două categorii de clasificare a efectelor, cum ar fi efect imediat și cel difinitiv. Efectul imediat are loc pe durata termenului de supraveghere a executării pedepsei. Principalul efect imediat constă în faptul că pedepasa închisorii nu va fi pusă în executare, fiind suspendată pe durata termenului de supraveghere.

Ceia ce ține de efectele difinitive, acestea se produc după expirarea termenului de probă, respectiv la efectul difinitiv, se produce în condițiile în care condamnatul și-a indeplinit și obligațiile stabilite de către instanță de judecată.

În urma celor menționate mai sus , concluzionez, că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reprezintă un instrument de individualizare modern prin executare unei pedepse neprivative de libertate în afara mediului penitenciar. Acestă pedeapsă neprivativă de libertate este compatibilă cu valorile unei societăți emancipate, în care predomină transferul de la suferința fizică la cea morală, în sensul autoeducării și reintegrării persoanei în societate.

Reintegrarea socială este optimă pe intreaga perioadă de supraveghere tocmai prin conștientizarea valorilor sociale de către persoana condamnată , prin supunerea de bună voie la măsurile de supraveghere  și executarea obligațiilor stabilite de instanța de judecată.

Avantajul primordial al acestei pedepse  constă în faptul că persoana fiind în libertate, va lucra moral și fizic pentru reintegrarea  socială cu ajutorul socității, instituțiilor din comunitate care au competență în administrarea procesului de autoeducare.