Profesorul înțelept nu te invită să intri în casa înțelepciunii sale, ci, mai curând, te călăuzește către pragul minții tale

Khalil Gibran

5 octombrie – Ziua Mondială a Educației și Ziua Profesorului, prilej pentru exprimarea gratitudinii și-a admirației față de cultivatorii intelectului social. Fie ca sănătatea, bunăvoința, libertatea decizională, entuziasmul pentru revelație și ambiția pentru înverșunata perfecționare să Vă însoțească neobosit în Aventura Vieții. Candoarea de care dați dovadă, corectitudinea și verticalitatea, care Vă sprijină activitatea, să devină model de conduită pentru membrii comunității, iar eforturile pe care le depuneți, zidind zilnic în construcția socială, să Vă umple Sufletul cu realizări tot mai înalte și tot mai promițătoare.

Uzând de prilej, JURIDICE Moldova a organizat un Interviu inedit cu unul dintre reprezentanții Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova care a expus substraturile unui act impecabil de studiu, dar și factorii care-l condiționează.

Natalia ZAMFIR

Decizia de a deveni Profesor. Conștientizarea adevăratei Meniri a unui Profesor

Decizia de a deveni Profesor, organică profesiei de Jurist, a însemnat, pentru mine, asumarea unei responsabilități majore, dar, în același timp, firești, acomodabile.

Astfel, un jurist, prin sine, fără de a pretinde titlu, se înfățișează drept formator, educator, diseminator de informații. Amalgamul de activități pe care le desfășoară: consultații, reprezentări în instanță, dialogări cu reprezentanți ai autorităților publice și ai societății civile, inevitabil, îl provoacă să devină, fie autodidact, fie profesor de public larg.

Mai mult, fiecare jurist, în virtutea funcției deținute, poartă sarcina promovării Dreptății, Valorilor Juridice, Necesității Respectării Drepturilor Omului.

Din perspectiva factorilor cu specific emoțional, am decis să devin Profesor trăind un sentiment de îndatorire față de tineri, acceptând, astfel, să-i supervizez în testarea terenul Dreptului. Fiind o natură practică, axată pe realități curente și cereri de schimbări, am decis să devin un Profesor care predă și ilustrează aspectele obiective, dinamice ale Dreptului, considerând că fenomenul teoretizării, în unele circumstanțe, poate abstractiza și dilua instrumentele lucrative.

Mai mult, profesând am cules, deopotrivă, și beneficiile Profesiei: deprinderea responsabilității față de actualități, care m-a determinat să mențin, sub arie de control, modificările care intervin în domeniile pe care le predau, m-a disciplinat în manieră să nu omit analiza progreselor înregistrate. Fiind de altfel recunoscut – știința dreptului poate fi asemuită științei matematice, nu se admite o însușire fragmentară, pe bucăți, o astfel de delăsare compromițând calitatea studiului și rodul muncii depuse.

De asemenea, discuțiile purtate cu mediile studențești, abia încolțite în materie, în mod surprinzător, mă provocau la schimbări de paradigme, la o filozofare a subiectelor pe care le credeam epuizate științific.

Prin prisma propriilor experiențe (20 de ani de practică asiduă) susțin și promovez schimbul de viziuni dintre Profesor și Discipol, numai pe măsura dezvoltării studiului calitativ, conștient, numai pe măsura nutririi încrederii reciproce, vom asista la o reformare a sistemului de învățământ de la temelii, capabilă a da naștere unor profesioniști veritabili cercetători, deținători de răspunsuri teoretice cu abilități și cu aspirații practice.

Raportul dintre Profesor și Discipol urmează a fi caracterizat prin deschidere, receptivitate, acceptare de opinii ne-standardizate, care, adesea, pot redeschide noi teoreme, dispute științifice. De altfel, optarea pentru un tratament distant dintre Profesor și Discipol va întârzia progresul, va șifona pofta pentru studiu, va inhiba potențialul tinerilor. Nu poate fi exclus și faptul – în unele cazuri Profesorii devin loiali și idolatri ai materiilor pe care le predau, omițând a examina noi fațete și dezbateri care pot revoluționa perceptele pe care le considerau demult înstăpânite. Din acest considerent, acceptarea versiunilor lansate de către Discipoli, considerarea acestora, va prezenta drept o soluție pentru echilibrarea și re-fortificarea potențialului științific. Pozițiile absolute și categorice nu pot și nu vor putea fi admise în Știința Dreptului, care prin natura sa, activează tot mai multe temeiuri de meditație și de re-verificare.

Provocările care lovesc învățământul superior, segmentele care urmează a fi îmbunătățite

Printre provocările întâmpinate se enumeră: volumul impunător de informații și de surse care urmează a fi consultate, sistematizate și aranjate pentru eficientizarea studiului – problematică pasibilă de a încâlci, de a demotiva Studentul, în această dimensiune, Profesorului revenindu-i sarcina de a ghida, de a orienta procesul de educație.

Mai mult, se insistă ca formatorul să exemplifice cu racordare la aspecte practice cum o normă sau o instituție devine vie.

Adițional, promovez substituirea practicii de transfer de informații cu cea de dezvoltare a auto-gestiunii procesului de studiu, aventurare în dezbateri colective. Profesorul urmează a avea încredere în capacitatea Discipolului său de revelație, cercetare și susținere publică. Profesorul urmează a acționa în format de supervizor, îndrumător, orientator, promovând tot mai mult lucru în echipă – format care va dăinui și după ciclul de instruire, în mediul profesional, în mediul care solicită ca oamenii să-și poată cupla idealurile și aspirațiile pentru atingerea Binelui Comun.

Țin să accentuez adițional: procesul de studiu devine valoros doar prin eforturile și ambițiile conjugate pe interior. Evaluările finale nu pot și nu vor putea califica potențialul uman, acestea devin doar etape tranzitorii de la o perioadă de învățare spre alta. De asemenea, doar în procesul de studiu se nasc și se dezvoltă abilitățile de cugetare și de prezentare, prin prisma artei de convingere manevrate. Doar în procesul de studiu asistăm la revoluționarea și la creșterea unor percepte, etapa de evaluare prezentând un segment infim, care, inclusiv, poate fi lovită de subiectivitate sau de eroare. Consider că Profesorii, alăturat Discipolilor nu urmează a interpreta evaluarea ca un verdict imutabil și ca o țintă în procesul de studiu.

Având în vederea Experiența vastă de care dispuneți, ce obiecte de specialitate de drept considerați a fi oportune a fi incluse în programul de studiu

• Scriere juridică
• Metode analitice, de cercetare
• Instrumente oratorice
• Dreptul internațional al mediului, integrat, inclusiv, pentru ciclul licență (în prezent doar Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova, în ciclul masterat, centralizează acest domeniu).

De asemenea, programele de studiu prezent derulate urmează a fi umplute de cazuistică.

Mai mult, se ține a se prefera examinarea cazuisticii într-o proporție mai mare (60%) decât însușirea teoretică (40%).

Cu titlu de urgență se propune includerea examinării jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, având în vedere și statutul obținut recent de Republica Moldova – stat candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană.

O notă proastă, o restanță ne poate amprenta decursul profesional?

Reiterez: o notă mică nu poate fi calificată drept un eșec, mai degrabă, un motiv pentru re-aprofundare sau pentru imunizare în raport cu condițiile lucrative.

Există circumstanțe care pot condiționa impecabilitatea exteriorizată în procesul de studiu, printre acestea se enumeră: lipsa de interes pentru o materia sau o subramură a materiei; absența dialogului constructiv dintre Profesor și Discipol; imposibilitatea gestionării timpului dedicat studiului de către Student.

Din aceste considerente, o notă nu poate defini și nici cuantifica intelectul uman.

Obiectele predate (Dreptul Mediului, Dreptul Internațional) vi s-au prezentat ca oportunități de dublă-învățare, depășind substanța acestora, ce revelații adiționale ați acumulat pe parcursul predării?

Dreptul mediului m-a învățat să caut soluții într-o gamă variată de reglementări, iar lipsa unei codificări pentru acest segment, m-a provocat să amplific eforturi de ordonare, clasificare, aprofundare a materiei.

Mai mult, prezența unor reglementări contradictorii, mi-a cultivat un spirit critic, larg privitor și pregătit pentru a opune și a relativiza poziții.

Dreptul internațional mi-a demonstrat condiția științei spre care m-am dedicat, care este mereu aflată sub presiunea schimbării și care necesită ca profesioniștii pe care o urmează, să se dezvolte și să se debaraseze de limitele cândva stabilite, anticipând scenarii, oferind soluții alternative pentru depășirea unor problematici.

Mai mult, dreptul internațional m-a provocat să creez mecanisme de implementare a normei internaționale la nivel național – un asemenea exercițiu nu poate decât să încânte un profesionist, care în proces și definitivare, devine un adevărat intermediar, asistator la perfecționarea legislației și-a practicilor locale.

Mesaj pentru Colegii-Profesori și Colegii-Discipoli

Profesorii urmează a trata cu respect profund fiecare student, apreciindu-i efortul și timpul depus de către acesta în procesul de studiu și de creștere profesională.

Profesorii urmează a trata cu solemnitate deplină actul de predare, creând proprii instrumente de schimb de viziuni, de captare a interesului colectiv, de diversificare a metodelor de analiză a materiei.

De asemenea, Profesorii urmează a conștientiza valoarea fiecărei prelegeri, fiecărui seminar, conjugând maxim efort pentru îmbogățirea timpului petrecut în sălile Facultăților de Drept, întrevăzând faptul că sunt cei care transmit patrimoniul cultural, intelectual și științifico-inovativ noilor generații, sunt cei de a căror prestație depinde calitatea noilor profesioniști.