Pedeapsa privativă de libertate: instrument de izolare a pericolului sau șansă de reabilitare?

Cât de mult înseamnă Abordarea Bazată pe Drepturile Omului în dialog cu deținuții și cât de mult potențează aceasta șansa de reintegrare în comunitate?

Cum partajăm responsabilitatea pentru comiterea unei infracțiuni?

Care este impactul acordării unui credit de încredere în prevenirea recidivei?

Cât de mult înseamnă inserarea într-un sistem obosit a unui conducător cu viziuni curajoase?

De ce condiția minorului aflat în detenție urmează a fi tratată cu solemnitate și cu atașament aparte?

,,Suntem în preajma Zilei profesionale a funcționarului public cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciar, prilej care îmi oferă posibilitatea să adresez sincera admirație și recunoștință purtată colegilor mei, care zilnic, prin devotament și prin servire înaltă se ocupă de îngrijirea persoanelor care au conflictualizat în trecut cu legea penală.

Activitatea care o desfășurați, ne-ocolită de riscuri, este interdependentă de starea de bine a comunității, de siguranța copiilor noștri și de dezvoltarea spirituală a națiunii.

Sunteți la straja valorilor comunității noastre, sunteți cultivatorii responsabilității sociale și undă de speranță!

Munca pe care o desfășurați devine dovada prețuirii Drepturilor Omului care nu se aplică selectiv și care nu se surpă indiferent de asprimea vremurilor.

Fie ca aportul adus comunității să Vă fie răsplătit prin sănătate, prosperitate, respectul datorat și liniște sufletească”.

Liubovi Jignea-Suveica

Director Adjunct al Administrației Naționale a Penitenciarelor 

Constituirea Penitenciarului nr. 10 – Goian: traseu, provocări, expectații și reușite

Activez în sistemul penitenciar din anul 2011, inițial angajată în calitate de jurist, ulterior, inclusă, cu titulatură de expert, în grupul de lucru ocupat de elaborare a proiectului pilot: crearea instituției penitenciare predestinate detenției minorilor, inițiativă care urma să schimbe, pentru totdeauna, paradigma abordării condamnatului minor. De altfel, anterior acestuia, deținuții minori erau plasați în instituția penitenciară aflată la Lipcani care custodia, inclusiv, deținuți adulți. Menținerea împreunată a claselor de condamnați facilita schimbul de practici,  profesionalizarea actului criminal, în mod special, deținuții minori se arătau deosebit influențabili și manevrabili în continuarea activităților criminale, primind sprijinul și tutelarea celor cu practici testate în timp.

Proiectul de reformare a formatului de executare a pedepsei penale privative de libertate de către minori a luat note înalte, pe lângă aranjamentele fizice (instituție și condiții de detenție), punctul de focalizare l-a prezentat resursa umană profesionistă permisă a interacționa cu deținuții minori. Astfel, s-a optat pentru angajarea în noul organism a profesioniștilor de constituție profesori, asistenți sociali, psihologi, a căror experiență se concorda expectațiilor ce țin de reintegrarea în comunitate a persoanelor aflate anterior în conflict cu legea.

Startul inițiativei răsuna promițător, iar îngrijitorii proiectului continuau a-și dedica timpul, efortul și abnegația pentru desăvârșirea acestuia.

Fiind recunoscătoare oportunității de a constitui o instituție de premieră în Republica Moldova, fiind animată de ideea promovării reformei și-a sprijinului copilului aflat în dificultate, am optat pentru o avansare în carieră, parcurs susținut prin trecerea unor cursuri de formare continuă în afara țării. NORLAM[1] mi-a intermediat schimbul de experiență petrecut în Norvegia, unde am avut deosebita onoare de a participa la activitățile de administrare a unei instituții penitenciare, prilej care mi-a servit pentru preluarea bunelor practici, tehnici de coordonare și de interacțiune, atât cu deținuții, cât și cu angajații sistemului penitenciar.

În Norvegia, de fapt, am trăit o experiență de tip revelație, înțelegând, îndeaproape, cum se compune un organism privativ de libertate și ce servicii ar trebui să-i întrețină buna funcționalitate. De asemenea, în Norvegia am înțeles că adoptarea unei sentințe de condamnare presupune inițierea unei lungi și provocatoare incursiuni asupra conduitelor deviante, aventură care nu se poate încheia decât cu aprecierea vieții în comunitate și însănătoșirea abordărilor de viață.

Post perfecționării profesionale, am avansat în carieră devenind directorul instituției penitenciare nou create în anul 2012, predestinate pentru detenția minorilor.

În primul an de activitate, asistată de 12 colegi, am reconstruit și reparat clădirea a ceea ce urma să prezinte, ulterior, Penitenciarul nr. 10 – Goian.

Pentru prima dată în istoria sistemului privativ de libertate din Republica Moldova, angajații și-au creat locul de muncă, conjugând eforturi substanțiale pentru a încheia, în termen util, cel mai promițător proiect care li s-a înfățișat în carieră.

Entuziasmul, devotamentul și necesitatea schimbării au ancorat echipa de lucru în proiect, astfel încât, în data de 2 mai 2013, în termen record, deținuții minori plasați în instituția penitenciară din Lipcani au fost transferați în noul sediu de detenție, utilat și adaptat necesităților acestora.

Noile condiții de executare a pedepsei privative de libertate nu puteau fi recepționate fără doza de scepticism, deținuții transferați conștientizau faptul că în noua instituție vor fi supuși unui regim individualizat de detenție, centrat pe disciplină și intervenție comportamentală.

Prin urmare, schimbările de paradigme nu au întârziat să apară, condamnații minori au fost expuși unei abordări individuale, profund privitoare. Echipa Penitenciarului nr. 10 – Goian a dezvoltat conceptul de management al cazului, implicând echipe multidisciplinare în compunerea parcursului de executare a pedepsei privative de libertate, racordându-se la necesitățile și interesele fiecărui condamnat, pentru a-i potența speranța de resocializare și de reeducare.

Solemnitatea cu care s-a tratat deținutul s-a reflectat în sprijinul oferit: alfabetizare, cultivarea deprinderilor de viață, școlarizare, oferirea oportunității de familiarizare cu anumite profesii (frizer, tencuitor, bucătar).

Cu regret, în sistemul privativ de libertate sunt recepționați minori (14-18 ani), care nu posedă instrumente elementare de conviețuire în mediul social, nu pot crea alianțe cu semenii acestora, nu pot lectura și nici scrie, întâmpină dificultăți în gestionarea și expunerea trăirilor.

O asemenea stare de fapt responsabilizează instituția penitenciară să adopte măsuri suplimentare pentru formarea personalității, uzând și de evaluările profesorilor Liceului Teoretic  ,,Nicolae Bălcescu” din comuna Ciorescu pentru cuantificarea pregătirii și distribuirea per clase.

Se atenționează: privarea de libertate a minorului nu presupune și îngrădirea accesului la educație și înnobilare culturală. Mai mult, condamnații minori sunt obligați a parcurge studiile gimnaziale, ulterior, fiindu-le lăsată discreția de a opta sau nu pentru studiile liceale sau cele vocaționale.

Sistemul privativ de libertate din Republica Moldova este constituit pe principiul oferirii posibilității de dilatare a câmpului de viziuni, de diversificare a timpului petrecut în detenție prin antrenarea în multiple activități de auto-cunoaștere, care nu neapărat țintesc încadrarea rigidă în câmpul de muncă în corespundere cu profesia însușită, ci provoacă deținutul minor să se descopere și să se dezvolte în compatibilitate cu conjuncturile vieții din afara penitenciarului.

Adițional, studiile vocaționale pe care le aranjează administrația instituției penitenciare, cu suportul partenerilor de dezvoltare, se centrează pe formarea practică, teoria ocupând un loc secund, fiind predate prin instrumentarul provocării interesului și-al entuziasmului, reușind a convinge deținutul că abilitățile predate sunt utile și aplicabile în viață.

Îmi amintesc emoționată promoțiile care au absolvit cursurile de bucătar și care au testat, pentru prima dată, anumite rețete culinare, tinerii care s-au implicat activ în amenajarea curții instituției penitenciare, în construirea bisericii, au confecționat încălțăminte – au fost prim-indicatorii reușitei muncii colectiv depuse și a fost o dovadă certă a faptului că o sentință de condamnare nu este un verdict existențial, ci o reîncercare.

Nu afirm în abstract când susțin că intervențiile psiho-sociale și voința auto-depășirii, crescute în penitenciar s-au prezentat ca forță motrice pentru schimbări cutremurătoare ale percepțiilor de viață. În prezent discut cu foști deținuți care se bucură de reușite personale și profesionale, lovind dur în stereotipurile existente în societate și demonstrând, prin propriul exemplu, că un om are putere de a-și renaște valori și a le urma cu sfințenie, indiferent de trecutul tumultos pe care l-a avut.

Lupta pentru schimbarea culturii organizaționale – angajat nou în sistem vechi

Avântul pentru schimbare nu întotdeauna este molipsitor, am inaugurat proiectul construcției unui nou penitenciar pentru detenția minorilor, desființând mai multe tipare sociale:

• prima femeie director al unei instituții privative de libertate;
• primul angajat al sistemului penitenciar animat de ideea că nu se poate purcede la o executare brută a pedepsei privative de libertate, se insistă a se promova mijloace și tehnici care valorifică timpul petrecut în penitenciar, făcând posibilă reîntoarcerea în comunitate a unor personalități nou-fondate cu implicații și interes pro-social;
• primul angajat al sistemului penitenciar care sensibilizează în privința condiției deținutului minor, a cărui trecut infracțional a fost alimentat de circumstanțe dure ale vieții (abandon; copilărie furată; experiența de victimă sau de martor al comiterii unei infracțiuni);
• primul angajat al sistemului penitenciar care a promovat ieșirea în afara instituției, cu frecvență înaltă, impulsionând deținuții să participe la festivaluri și concursuri naționale, să-și manifeste talentele și aspirațiile, fapt soldat cu premieri înalte. Penitenciarul nr. 10 – Goian s-a implicat în campanii naționale precum Grija pentru ape, permițând deplasarea deținuților minori în afara instituției pentru a curăța râul Ichel de deșeuri; Penitenciarul nr. 10 – Goian a prezentat scenă de evoluție pentru Chișinău Youth Orchestra, LUPII lui Alex Calancea Band; Penitenciarul nr. 10 – Goian a evoluat pe scena Teatrului Național ,,Mihai Eminescu” cu piesa ,,Testament”; Penitenciarul nr. 10 – Goian a prezentat platformă de reunire a familiei, angajații instituției facilitând dialogul de iertare dintre părinte și copil, înregistrându-se o realitate tristă: pe lângă sentința adoptată în ordinea juridică, deținutul minor este lovit și de sentința pe care i-o adoptă familia și membrii comunității;
• primul angajat al sistemului penitenciar care investește în instruirea pe domenii înguste și unice în perfecționarea profesională, considerând că resursa umană este elementul neînlocuibil și inestimabil al sistemului privativ de libertate;
• primul angajat al sistemului penitenciar care creează alianțe directe, lipsite de formalisme în relația cu corpusul profesional de execuție, nutrind încredere absolută și respect cu îndatorare pentru cele realizate în comun. 

Minorul în plasa activității infracționale

Mediul social este răspunzător pentru izbucnirea conflictelor dintre minor și legea penală.

Activitatea infracțională debutează în copilărie prin conduite deviant-vizibile, care trebuie luate sub vizor și tratate de către părinți, profesori sau alți observatori responsabili.

În prezent, nu se dispune de instrumentar de  tratare a deviațiilor comportamentale manifestate în mediul de grădiniță și de școală.

Nu se pornesc alerte timpurii ori de câte ori adolescenții sunt ademeniți în plasa viciilor: dependență de nicotină, de alcool.

Se preferă a se ignora și a se considera că se va regla pe cont propriu.

Cărămidă pe cărămidă, viciile se adună, iar pofta pentru a ,,impresiona” crește până spre consum de infracțiune.

Într-o postură mai gravă: unii aplicatori de lege abia așteaptă ca anumiți subiecți să atingă vârsta răspunderii penale pentru a-i deferi justiției, într-un echivalent: în societatea noastră se așteaptă pedeapsa, se așteaptă a se coace o tragedie pentru a izola emițătorii de pericol, ne-analizând alternativele prevenției sau ale avertismentului.

Umanizarea legislației execuțional penale

Abordarea bazată pe Drepturile Omului trebuie să perpetueze în pofida subiectului căreia i se adresează: ucigaș, violator, jefuitor sau escroc.

Sistemul privativ de libertate trebuie să conceapă mecanisme care vor asigura re-startarea personalității deținutului ajuns în mediul carceral.

Actualmente, la Ministerul Justiției se plasează în discuții proiectarea mecanismului progresiv de executare a pedepsei, se insistă a se crea pentru fiecare deținut un plan individual de executare a pedepsei, care pe măsura îndeplinirii, va facilita rapidizarea procesului de ispășire a pedepsei.

Istorii din mediul carceral – oglindă a problemelor sistemice

Angajatul sistemului penitenciar interacționează cu sorți aflate pe muchie de cuțit, puse la grea încercare, fapt care ne impulsionează să acționăm cu înțelepciune, obiectivitate și multă îngăduință.

O zi petrecută în mediul carceral îți poate oferi lecții de viață și zeci de motive de meditație.

Deseori sunt contactată de foști deținuți care mi se adresează familiar ,,mamă”, mă anunță despre faptul ispășirii pedepsei și mă întreabă despre cum și-ar putea întrebuința libertatea.

Însă, în unele conjuncturi, interacționez cu paradoxuri, deținuți minori care abandonaseră în mod absolut parcursul infracțional, care se reorientau înspre activități pro-sociale, la interacțiunea cu membrii familiei, abuzatori de consum de substanțe alcoolice, se reîntorc la practica ilicită, revenind în sistem cu amprenta recidivei.

Într-o ipostază mai gravă: studiind dosarele condamnaților minori, întrevăd și admiterea erorilor judiciare, există în mediul carceral și minori condamnați pe un probatoriu compus numai din mărturii, la grei ani de pușcărie.

Mesaj către angajații sistemului penitenciar

Suntem în preajma Zilei profesionale a funcționarului public cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciar, prilej care îmi oferă posibilitatea să adresez sincera admirație și recunoștință purtată colegilor mei, care zilnic, prin devotament și prin servire înaltă se ocupă de îngrijirea persoanelor care au conflictualizat în trecut cu legea penală.

Activitatea care o desfășurați, ne-ocolită de riscuri, este interdependentă de starea de bine a comunității, de siguranța copiilor noștri și de dezvoltarea spirituală a națiunii.

Sunteți la straja valorilor comunității noastre, sunteți cultivatorii responsabilității sociale și undă de speranță!

Munca pe care o desfășurați devine dovada prețuirii Drepturilor Omului care nu se aplică selectiv și care nu se surpă indiferent de asprimea vremurilor.

Fie ca aportul adus comunității să Vă fie răsplătit prin sănătate, prosperitate, respectul datorat și liniște sufletească.

[1] The Norwegian Mission of Rule of Law Advisers to Moldova