Discursul de ură compromite coeziunea socială, încurajând dezinformarea și conflictualizarea. Periculozitatea acestuia a fost demonstrată de-a lungul istoriei, discursul de ură fiind direct responsabil pentru izbucnirea faptelor de genocid.

Sancționarea justă și imediată a discursului de ură răspunde expectațiilor de protecție a Drepturilor Omului, ne-permițând, prin stopare în termen util, declanșarea unor fenomene incontrolabile și progresive.

Irina COROBCENCO

Asociația Promo-LEX

Ce este un discurs de ură și cât de periculos poate fi?

Un discurs de ură înseamnă orice formă de exprimare care incită, promovează, răspândește sau justifică ura și intoleranța față de o anumită persoană sau un grup de persoane în baza unui criteriu protejat (naționalitate, limbă vorbită, convingeri religioase și altele).

Pericolul discursului de ură este major, urmându-se a se lua în considerare amploarea răspândirii acestuia, contextul social în interiorul căruia crește și alte aspecte prevăzute de Planul de Acțiuni de la Rabat.

– La faze incipiente, discursul de ură face uz de stereotipuri și prejudecăți în raport cu anumite grupuri social-vulnerabile, de cele mai multe ori, în raport cu grupurile minoritare care, într-un fel sau altul, istoric, au fost supuse unor forme de discriminare sistemică, iar membrii comunității majoritare au răspuns unui asemenea fenomen prin desconsiderare, percepându-l drept o normalitate.

– Ulterior, discursul de ură promovează diverse de tipuri de intoleranță față de grupurile marginalizate, provocând slăbirea coeziunii sociale. Se ține a se menționa: discursul de ură este, în mod special practicat, în contexte sociale, politice, economice slăbite pentru a justifica un eșec prin redirecționarea răspunderii către „țapul ispășitor” – grupul marginalizat. Uzitând de informații neveridice, de incitare la ură, se preferă a se umbri cauzele reale ale crizei, mutând responsabilitatea asupra grupului denigrat social.

– În cele mai periculoase ipostaze, discursul de ură poate incita la violență, la discriminare și la exterminare, arhivele istoriei fiind probatorii în acest context: Holocaust, Genocidul din Rwanda și altele.

Astfel: nesancționarea discursului de ură și permiterea răspândirii acestuia, dezlănțuie un șir de consecințe incontrolabil-periculoase, atât pentru grupul țintă, cât și pentru comunitate, în ansamblul său.

Discursul de ură se poate îngemăna cu propaganda?

Pentru un anumit tip de propagandă, discursul de ură devine instrument util de manevrare, în mod special, în contextul propagandei de război, când acesta este utilizat pentru formularea diverselor mesaje care incită la violențe. Prin urmare, discursul de ură devine un mijloc îndemănos de dezumanizare și de „justificare” a uciderii adversarului. Discursul de ură se prezintă și ca un element de influențare psihologică: făcându-l pe cel îndoctrinat să treacă mai ușor peste faptul agresării.

Astăzi, ,,utilitatea” discursului de ură se face vizibilă în războiul purtat împotriva Ucrainei („de-ucrainizarea” ucrainenilor).

Fenomenul discursului de ură în Republica Moldova

Asociația Promo-LEX monitorizează fenomenul discursului de ură în Republica Moldova începând cu anul 2017, identificând forme variante de dezvoltare a acestuia, dependente și de contextul general de formare, calificate a fi mai puțin sau mai mult grave (incitarea violenței împotriva persoanelor care susțin sau promovează Unirea Republicii Moldova cu România, prin promovarea unui imagini care ar ilustra o persoana spânzurată cu inscripția Unirea, imagine publicată pe rețele de socializare în ajunul marcării 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România; mesaje de ură împotriva sirienilor, arabilor și musulmanilor în urma difuzării unei știri false privind presupusa „înțelegere” dintre candidata la funcția de președinte, la acel moment, Maia Sandu și cancelarul german, Angela Merkel, cu privire la adăpostirea pe teritoriul Republicii Moldova a 30 000 de sirieni; mesaje de instigare la discriminare împotriva persoanelor LGBT lansate repetitiv în contextul Marșului Pride; afișarea, în perioada campaniei electorale, a mesajului xenofob: „Țara este în pericol! Nu dăm țara străinilor!”; preluarea fără mesaje alternative și explicații de rigoare a mesajului lui Vladimir Putin cu privire la „de-ucranizarea” Ucrainei de instituțiile mass-media din Republica Moldova).

În procesul de monitorizare s-a făcut observabil: instituțiile mass media, în unele circumstanțe, pot deveni generatoare ale discursului de ură sau se pot prezenta ca platforme de promovare ale acestuia, ca rezultat al neglijenței.

Astfel, în cuprinsul anilor 2018-2021, au fost înregistrate peste 1900 de cazuri de:

– discurs de ură;

– instigare la discriminare și

– alte forme de manifestare ale intoleranței.

Având drept variabil contextul social și politic, discursul de ură s-a răsfrâns asupra diverselor categorii sociale, în anul 2019 orientându-se asupra femeilor; în cuprinsul anilor 2020-2021 (în perioada electorală), adresându-se politicienilor; în anul 2022, în primele luni de război, țintind ucrainenii.

Răspunsul organelor de drept în referința fenomenului discursului de ură

Consiliul pentru egalitate, preponderent, și Consiliul Audiovizualului, în manieră secundară, s-au prezentat ca unicele stăvilitoare ale fenomenului discursului de ură până în anul 2022:

– Consiliul pentru egalitate ocupându-se de examinarea plângerilor cu obiect instigarea la discriminare, iar în caz de constatare a acesteia, recomandând adoptarea unei conduite conformatorii valorilor sociale: solicitarea scuzelor publice; abținerea de la comiterea unor fapte similare pe viitor.

– Consiliul Audiovizualului, în calitate de autoritate publică responsabilă de reglementarea domeniului comunicării audiovizuale, monitorizând maniera în care furnizorii și distribuitorii de servicii media își îndeplinesc obligațiile asumate în vederea asigurării unei informări pluraliste și obiective a populației, urma a împiedica răspândirea discursului care incita la ură, prin pedepsirea pecuniară și prin lipsirea de licență a furnizorilor găsiți vinovați.

În aprilie 2022, Parlamentul Republicii Moldova a votat un proiect de lege, staționat timp de 6 ani. Acesta viza dotarea Codului contravențional al Republicii Moldova și a Codului penal al Republicii Moldova cu instrumente pasibile de a descuraja practicarea discursului de ură, instigarea la discriminare și incitarea la acțiuni violente pe motiv de prejudecată:

– prevederile alin. (3) art. 52 Cod contravențional al Republicii Moldova – ,,Utilizarea de către candidatul la alegeri a discursului de ură și/sau instigarea la discriminare în cadrul perioadei electorale și/sau în materialele de agitație electorală se sancționează cu amendă de la 150 la 250 de unități convenționale, aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 250 la 400 de unități convenționale, aplicată persoanei juridice”;

– prevederile alin. (1) art. 70¹ Cod contravențional al Republicii Moldova – ,,Acțiunile intenționate, îndemnurile publice, diseminarea informației sau alte forme de informare a publicului, inclusiv prin intermediul mass-mediei, în formă scrisă, desen sau imagine, sau prin intermediul unui sistem informatic, îndreptate spre instigarea la discriminare pe motive de prejudecată se sancționează cu amendă de la 20 la 80 de unități convenționale, aplicată persoanei fizice, de la 120 la 210 unități convenționale, persoanei cu funcție de răspundere”;

– prevederile art. 346 Cod penal al Republicii Moldova – ,, Instigarea la ură sau violență, manifestată prin îndemnuri publice, diseminare a informației sau alte forme de informare a publicului, inclusiv prin intermediul mass-mediei, în formă scrisă, desen sau imagine, sau prin intermediul unui sistem informatic, împotriva unei categorii de persoane pe motive de prejudecată se pedepsește cu amendă în mărime de la 500 la 600 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 1 an la 3 ani”.

Eforturile legislativului urmează a fi întreținute printr-o aplicare justă, proporțională și necesară, având în considerare linia fină de demarcație dintre libertatea de exprimare și discursul de ură.

Asociația Promo-LEX sprijină combaterea discursului de ură printr-o aplicare echilibrată a prevederilor legale, intensificându-și, în prezent, eforturile pentru elaborarea unui Îndrumar tematic predestinat aplicatorilor de lege.

Prevenirea fenomenului discursului de ură

Discursul de ură în Republica Moldova nu este tratat prin prevenție, obiecție, în mod special, adresată autorităților publice naționale care desconsideră această obligație.

Asociația Promo-LEX, începând cu anul 2018, a invitat puterea executivă să întreprindă mai multe acțiuni, inclusiv să elaboreze un plan și o campanie națională de combatere a discursului de ură cu antrenarea actorilor relevanți: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Educației și a Cercetării, Consiliul Audiovizualului, Comisia Electoral Centrală, Oficiul Avocatului Poporului, instituțiile mass-media și societatea civilă, însă acestei inițiative nu i s-a dat curs.

Mai mult, s-a punctat că actorii statali urmează a se preocupa de:

– informarea societății cu privire la fenomenul discursului de ură – ce înseamnă, ce forme poate adopta și care sunt consecințele;

– informarea societății cu privire la periculozitatea răspândirii stereotipurilor și-a prejudecăților;

– sporirea toleranței față de diversitate;

– dezvoltarea capacităților mencanismelor naționale de protecție a drepturilor omului;

– informarea societății cu privire la instrumentele de protecție împotriva discursului de ură;

– monitorizarea constantă a fenomenului discursului de ură;

– crearea precedentelor abordării discursului de ură pe fundalul cărora se vor perfecționa, inclusiv, instrumentele de combatere a flagelului.

O societate fără de discurs de ură: o societate posibilă sau o societate utopică?

Cusururile ființei umane nu pot fi eliminate pe deplin, cu toate acestea, urmează să muncim asupra minimalizării incidenței acestora. Discursul de ură urmează a fi sancționat și redus la cantități controlabile. Membrii comunității, indiferent de poziția pe care o ocupă, guvernat sau guvernant, urmează a conștietiza abordarea bazată pe drepturile omului, oferindu-i o aplicabilitate durabilă, necondiționată și ireversibilă.