Articole

Avocatura de papel
28.03.2023 | Vlad Bercu

Vlad Bercu

Av. Vlad Bercu

Întotdeauna am considerat fascinantă practica de a trasa conexiuni între realitatea adesea banală și monotonă, caracterizată prin nuanțe de gri, și lumea complexă, plină de culoare și adâncime, evocată de operele literare. Chiar și personajele antipatice redate în literatura universală nu par atât de patetice în acțiunile sale spre deosebire de restanțierii din realitate. 

Astăzi, din senin, după ce am scroll-uit o rețea de socializarea democratică, gândul mi-a zburat la personajul Krogstad din piesa “Casa de Papel” de Henrik Ibsen. Ilustrul dramaturg a redat printr-un singur individ toate nuanțele și caracteristicile incriminate de publicul larg aVOCATULUI. Cu toate că Krogstad este portretizat drept un personaj corupt, egoist și avar, nu poate fi negată calitatea sa notabilă – cunoștințele. Acest aspect îl diferențiază de mulți eroi ai zilelor noastre care, deși sunt adesea invitați să țină prelegeri în fața studențimii, nu se ridică la clasa celui menționat supra. Totuși, dacă este să gândim pozitiv, poate că acest hadicap ne salvează de la o tragedie sistemică. Imaginați-vă dacă toți papagalii înrob(ă)izați, pe lângă capacitatea de a ciripi și zădărâ la fel de mult precum cucul pe nematinalii din ziua a șasea, ar poseda și cunoștințe profunde de drept și le-ar pune în valoare pentru fel de felurite feluri manopere frauduloase. În această ordine de idei, putem chiar să ne bucurăm de neprofesionalismul lor și să nu ne punem întrebări de ordinul banalului “cum de au acces în profesie?”, “de ce cineva ar urmări activitatea acestui individ cu sunet?” șamd.

Probabil, dacă este să mă gândesc mai bine, Krogstad este mai mult tipic filmelor americane, unde clanurile mafiote au niște consilieri dibaci în ale ticluitul juridic (i se mai spune frumos – optimizare). Noi însă avem producție autohtonă, filmul “Carbon” a demonstrat această teză cu brio sonores.

Lionel Hutz

Așadar, dacă tot am trecut la cinematograf, cu siguranța nu vom vorbim de clasicul Tom Hagen din “Godfather”, nu merităm noi așa o comparație valorică. Nici măcar rozul din “Legally Blonde” nu pare atât de șters ca unele apariții media de la noi. EVRICA! LIONEL HUTZ, asta e paralela pe care o tot dibuiam. Și din nou – the Simpsons, desigur, the Simpsons. Probabil această comparație vă lasă rece, dar cei care au urmărit această animație satirică probabil își vor aduce aminte de temperatura medie pe camera în ceea ce privește intelectul pus în valoare printre protagoniștii serialului. Spoilers alert – he is really dumb!

Cum eroii – așa și paralele, sper să nu parafrazăm asta în “după cum eroii – așa și generația”.

Speranța mea este ca cei care fac parte din profesie să fie activi în a opri în promovarea non-valorilor, or, avocatura nu este despre asta[1]: avocatura este despre a îți pune întrebări, a avea curajul să provoci, a încerca să găsești o altă perspectivă, a contesta legi, precepte, uzanțe, a provoca până la urma revoluții.

Nu în ultimul rând, cu titlul de disclaimer, acest articol nu este despre cei care au hobby-uri neordinare, care îmbină coafura irochez cu roba în instanța de judecată, ci despre cei care se poziționează ca avocați de top, dar nu pot defini așa noțiuni elementare ca dreptul civil.

Așa că haideți să încercăm (try) să fim propriii noștri sanitari ai pădurii[2] și exemple umile pentru viitorii noștri colegi de breaslă.


[1] A se vedea articolul av. Dan Cristea: Don’t try: https://cristeadan.ro/2023/02/dont-try/De altfel, articolul domnului Cristea urmează a fi luat ca un text supletiv la tot ce s-a scris în prezentul material.
[2] Prin aceasta nu a fost nicidecum aruncată o mică petricică în ograda Comisiei de etică al Uniunii Avocaților din Moldova.


Aflaţi mai mult despre ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.