Maxim Macovei

Domnul lector universitar av. Vlad Bercu, în articolul său recent[1] a infiltrat gentil mai multe comparații între avocatură (sau unele personaje din breaslă) și arta cinematografului (unele personaje din filme). Domnul avocat era inspirat de recenta dezbatere on-line[2], generată (e doar o presupunere personală, fără substrat factologic) de intervențiile unei avocate în podcastul Nota Doi[3]. 

Am apreciat comparațiile între arhetipurile eroilor din filmele menționate de domnul avocat și umbra aruncată asupra unor eroi locali iconoclaști. Am impresia că acești iconoclaști, în agitația zgomotoasă de a prelua rolul intermedierii între limbajul juridic stufos și explicațiile pentru publicul larg, uită de importanța principiilor seculare, cunoscute până și în locurile mai întunecate de la Ciocana, ca sovistea, bunul simț, buna-credință. Lecția pe care o sorbim din primul an de la facultate este, totuși, că ar fi bine să stăpânești iscusit și acest limbaj stufos până a începe predicile în mase și a traduce în limbajul vulgar gândurile romanilor strânse cu mileniile. Despre competența sau incompetența profesională sunt mai indicate să se pronunțe comisiile abilitate prin lege, în orice caz [4]. 

Revenons à nos moutons [5].  Cartea lui Joseph Campbell “Eroul cu o mie de chipuri” a fost una din principalele surse de inspirație, ideologic și conceptual,  a marilor regizori ca George Lucas (Star Wars) sau the Wachowskis (Matrix). Campbell abordează și exemplifică Monomitul – călătoria ciclică făcută de către eroul mitic standard, trasând paralele cu numeroase istorii, mituri, povești, religii, texte din folclorul universal. 

Orice erou parcurge un traseu din trei etape, practic leit: 

1. Plecarea (compusă din alte părți componente – chemarea la aventură, lumea întunericului etc.)
2. Inițierea (drumul încercărilor, apoteoza, bonusul ultim etc.)
3. Întoarcerea (refuzul de a se întoarce, zborul magic, libertatea de a trăi etc.). 

Propun să facem abstracție de la viziunile egoiste ale autorilor și să aplicăm teorille mai solidare, unde erou nu va fi un singur avocat, dar breasla avocaturii din Moldova, ca instituție socială. 

Profesorul Toynbee [6]  utilizează conceptele detachment (detașare) și transfiguration (transformare) pentru a descrie criza, în urma căreia s-a atins un nivel superior de dezvoltare spirituală, la care creația conștientă este din nou posibilă. Eroul nostru (nu uităm, eroul nostru în continure este instituția avocaturii per ansamblu) trece și ea prin etapele descrise de Campbell. 

Plecarea. Schimbările anilor ‘90 din Moldova a condiționat începutul transformării spontane, dar tectonice, de la avocatura sovietică la cea caracteristică piețelor libere. O adevărată aventură, cu multe probleme, nuanțe, provocări dar și oportunități. Aici eroul începe o luptă internă continuă, cuplată cu multe procese care se întâmplă în societate. Această primă etapă a eroului este des însoțită de procesele cunoscute în induism și budism ca viveka – „distrugerea a ceva ce nu este corect”.

Și dacă la această etapă am reuși să reînviem ceva uitat nu doar de noi, ci de generația noastră, atunci am putea aduce beneficii tuturor, am putea deveni un erou  în momentul de față și pentru societate. Într-un cuvânt, prima misiune a eroului este să afle care este rădăcina răului și să-i smulgă însăși temelia.

Inițierea. Nu cred că eroul nostru a trecut complet de prima etapă, dar simt că ne apropiem de următoarea etapă și suntem cu un picior în etapa inițierii. Aici e procesul de transformare, când lupta dă roade și se reliefează o schimbare profundă, internă.

La etapa plecării descrise în p.1, eroul era preocupat de supraviețuire, ulterior acoperirea necesităților de bază. Mulți atomi ai eroului au stat ascunși, departe de ochii presei, absorbiți de presiunea ocupațiilor și fluxul neîncetat de probleme ale clienților care năvăleau in conștientul lor pe toate porțile cunoașterii. Cei mai mulți profesioniști au fost atât de absorbiți de probleme clienților, încât au uitat cu desăvârșire de ceea ce se întâmplă în spațiul public, inclusiv despre percepția publicului cu privire la erou (instituția avocaturii, repet).

Întoarcerea. Eroul nu mai are timp să treacă cele 2 etape descrise mai sus și doar după asta să se reconecteze cu publicul. Imaginea eroului suferă în public. E necesară ieșirea din anonimitate a profesioniștilor, implicarea la zidirea imaginii publice a eroului, transferul de cunoștințe către alți colegi, și către publicul larg. Or, concomitent cu eliminarea a ceva ce nu este corect, profesioniștii au obligația etică, dacă vreți, să cultiveze și disemineze informația corectă, abordată profesionist și sistemic. În caz contrar, vom merita ce avem la podcasturi.

[1] https://juridicemoldova.md/16554/avocatura-de-papel.html?fbclid=IwAR3LS_o324vbEFrlsGMRgCapqxwMEuLF5tGF4R6IbvE8MauC0EmiBCcZ-0s
[2] https://www.instagram.com/reel/CqLOIiMKvG8/
[3] https://www.youtube.com/watch?v=J2_LJkCRusk&t=1s
[4] art. 35 alin. (6), art. 44 din Legea cu privire la avocatură Nr. 1260-XV  din  19.07.2002
[5] https://dexonline.ro/definitie/revenons%20%C3%A0%20nos%20moutons/567724
[6] Arnold J. Toynbee, A Study of History (Oxford University Press, 1934), Vol. VI, p. 169-175.