Adevărații ,,Peaky Blinders”

Vara, în perioada vacanțelor, concediilor creațiile cinematografice devin un must have pentru relaxare în zilele toride. Una dintre variante, cu siguranță, poate fi îndrăgitul serial Peaky Blinders.

Lansat în septembrie 2013, datorită carismei și talentului actorilor, Peaky Blinders atrage o mulțime de priviri din partea criticilor și publicului larg. Pelicula redă cursul vieții din colțurile întunecate ale Birmingham-ului după Primul Război Mondial și creșterea treptată a influenței lui Tommy Shelby și a bandei sale, formată din „țigani irlandezi”. Indivizii îmbrăcați la patru ace și-au primit porecla de la armele pe care le folosesc în luptă: ei au cusute lame în vizierele șepcilor și taie cu ele frunțile adversarilor, astfel încât sângele să-i orbească, inundându-le ochii.

În continuare vom încerca să pătrundem cât mai adânc în istoria prototipurilor reale ale personajelor din film și atmosfera acelor timpuri.

Pentru a descoperi originile bandei Peaky Blinders, imaginar trebuie să ne teleportăm în sec. XIX, orașul Birmingham , amplasat în inima Marii Britanii. Din punct de vedere cronologic, serialul se desfășoară în anii ’20 ai sec. XX. Atmosfera sumbră a orașului, redată iscusit de regizorii Otto Bathurst și Tom Harper, corespunde realității vremurilor trecute.

Ca să înțelegem mai bine contextul social din lumina reflectoarelor, să ne transformăm într-un simplu locuitor din Small Heath. O zi ordinară presupune că trebuie să traversăm câteva străzi până la serviciu, cel mai probabil la fabrică. După munca istovitoare, ne îndreptăm spre pub ca să ne destindem cu câteva halbe sau pahare de tărie. Și, după un chef pe măsură, dacă suntem bravi, ajungem acasă. O remarcă, ca să te prezinți în toate cele trei puncte, trebuie să treci numeroase străzi și stradele insalubre, întunecoase unde e lesne să te pomenești față în față cu diverși indivizi periculoși.

De ce domnea această insecuritate, frică, dezolanță? Precum am menționat, acțiunile se desfășoară la începutul secolului XX. Anume în această perioadă Birmingham se slăvește cu nenumăratele uzine de producere a armamentului. Acestui factor i se datorează existența armelor letale în posesia și folosința oamenilor de rând. În situația în care muncitorilor nu li se achita salariul cu lunile, pur și simplu erau nevoiți să sustragă ceea ce produceau în scopul vânzării lor pe ,,piața neagră’’.

În Anglia din sec. XIX, aproape toate bandele se constituiau pe baza criteriului teritorial. Deci, se adunau reprezetanții acelorași cartiere și apărău cuibul de invazia vecinilor. Încep multiple confruntări dintre mici grupuri criminale, pentru afirmarea supremației. Forțele de ordine erau neputincioase. Numărul lor mic și ascensiunea banditismului și-au spus cuvântul.

De adăugat că Birmingham  crescuse numeric vertiginos. Populația sa în sec. XIX se mărise de aproximativ 10 ori, rămânând neschimbate limitele teritoriale. Aceasta nu poate rămâne fără consecințe. Astfel, au apărut o mulțime de bande concurente, pentru spațiu și control asupra celorlalți. Bătăile puteau dura ore întregi, fiind puse în joc viețile umane. Victorioșii dobândeau experiență în lupte, inclusiv mijloacele improvizate ale dușmanilor: curele cu catarame, cizme cu vârf de metal, pietre învelite în cârpe.

Majoritatea bandelor, cunoscute sub porecla comună de „Băieții din Birmingham”, erau spontane și nu aveau nume proprii. Totuși, unele dintre ele au rămas în istorie. Cea mai răsunătoare era „Hard Workers”. Dovedindu-se a fi cei mai competitivi, membrii au deținut controlul străzilor orașului timp de 30 de ani, recurgând la racket și violență. Ei au devenit izvorul de inspirație a unor prototipuri din filmul Peaky Blinders.

În acei ani, bărbații nu ajungeau până la o vârstă înaintată, așa că de câteva decenii conducerea bandelor a fost în mâinile tinerilor îndrăzneți și disperați, gata pentru aproape orice faptă. De subliniat că toți erau rude apropiate sau îndepărtate, care puneau mâna în foc unul pentru celălalt. E perioada când capătă importanță clanurile, apartenența la familie, ceea ce e este foarte bine redat în serial. Aceste circumstanțe au permis ca într-o perioadă scurtă să fie posibil a aduna membri loiali, gata să lupte până la sânge.

Însă e necesar să elucidăm misterul denumirii filmului – Peaky Blinders. Lamele cusute în vizierele de la șepci reprezintă o creație a regizorilor. Asemenea articole erau practic imposibil de procurat. De fapt, pe băieți îi numeau Peaky Blinders, fiindcă potriveau șapca din tweed în așa fel încât să ascundă un ochi. Este o metodă ingenioasă ca să fie acoperită parțial fața, pentru ca victima să nu poată cu certitudine descrie agresorul poliției, dacă supraviețuia.

De remarcat, asemenea șepci erau în trend, câștigând popularitate în rândul tinerilor din Birmingham, Manchester și alte orașe mari la sfârșitul anilor 1880. Astfel, când un tânăr a fost bătut de o bandă anonimă în 1890, ziarele locale, care descriau evenimentul, au enumerat această piesă vestimentară ca un „semn special”. Așadar, datorită unei scrisori a unui martor ocular al incidentului, care declarase că atacul a fost efectuat de „Peaky Blinders din Small Heath”, gașca a primit originala denumire.

Atacul bandiților asupra lui George Eastwood, în seara zilei de duminică, 23 martie 1890, a fost atât de brutală, încât două zile mai târziu Birmingham Daily Post l-au numit „tentativă de omor”. George locuia într-o casă modestă din Arthur Street și în acea seară fatidică a mers să bea la Rainbow Pub din Adderley Street. Spre ghinionul lui, a intrat în acel loc și Thomas Macklow împreună cu doi indivizi. Tânărul George a cerut doar o bere din ghimbir. Această comandă a fost imediat ridiculizată de membrii bandei. Ulterior, ei au luat în derâdere principiile lui George, mai cu seamă Macklow. Eastwood l-a sfătuit să se ocupe de treburile lui. Drept răspuns, Macklow l-a provocat la luptă, dar George a refuzat.

Toți au părăsit cârciuma pe la unsprezece, iar Eastwood a plecat acasă pe strada Adderley. A reușit să facă doar câțiva pași și să treacă pe sub podul feroviar, când Macklow i-a dat o lovitură zdrobitoare. George a căzut și probabil s-a lovit cu capul de bordură, rezultând o fisură în craniu. În timp ce stătea întins la pământ, unul dintre prietenii nenorociți ai lui Macklow l-a lovit de mai multe ori cu catarama curelei. După ce a reușit miraculos să se ridice, George a alergat la stânga, pe strada Lower Trinity, urmărit de bandiți.

George Eastwood a fost adus într-o stare critică la Spitalul Regal, Bath Row. Pe lângă vânătăile grave ale corpului, au găsit o fisură în craniu și două sau trei tăieturi pe cap. Au trecut mai bine de trei săptămâni înainte ca George să poată părăsi spitalul. Thomas Macklow, în vârstă de douăzeci și șase de ani, a fost singurul membru al bandei identificat și arestat. Era șofer de taxi și locuia însuși în Adderley Street. Deși, martorii i-au confirmat buna reputație, Tom a fost găsit vinovat și condamnat la nouă luni de muncă silnică într-o închisoare din Birmingham.

La un anumit moment, banda considerase că trebuie să devină faimoasă. Așadar, Peaky Blinders decise să dea de știre despre existența sa întregii țări în anul 1890, în perioada când l-au atacat pe bietul George Eastwood. Ei au trimis scrisori în cele mai vestite ziare britanice, pentru ca alte bande să știe pe cine trebuie de ocolit. Nu se cunoaște cine a organizat campania de promovare, dar efectul scontat s-a produs.

La început, Peaky Blinders nu prea ieșeau din limitele teritoriului lor din Birmingham . Însă, când ei au prelaut întreg controlul zonei, s-au îndreptat spre Cheapside. Acolo se aflau „Sloggers”, grupare ca și cea menționată anterior, doar că mai matură. Bravii Peaky Blinders și-au zis că bătrânilor li s-a terminat era și i-au neutralizat.

Interes prezintă faptul că la sfârșitul sec. XIX, în Marea Britanie era permis un singur joc de noroc – pariurile la cursele de cai. Un bookmaker putea fi oricine, nu era necesară nici măcar licența. De aceea, hipodromul a devenit centrul adrenalinei și hazardului. Unii doar se distrau, alții încercau norocul, iar unii veneau după câștigul garantat. Erau două căi de a primi sumele: fie sustragi banii de la bookmakeri, fie le asiguri paza în schimbul unui procent semnificativ din profit. Bookmakerii nu aveau ieșire din situație, întrucât jefuitorii și ,,agenții de pază” erau aceeași indivizi. Astfel, pentru Peaky Blinders acesta era mediul propice. Una dintre aventurile lor cât de cât organizate era racket-ul. Ocazional, se ocupau de jafuri, furturi din case, vătămări corporale… La acea etapă, nu putem vorbi despre vreo ierarhie în bandă. Dar, curând ei se vor transforma într-un puternic grup criminal organizat. Anume din acest moment începe scenariul serialului.

Dar să revenim la perioada de coeziune și mărire a bandei periculoaselor șepci din tweed.

În mediul criminal britanic, începutul sec. XX, bandele mici nu supraviețuiau, fiind asimilate de concurenții mai mari. Peaky Blinders au rezistat mult în timp. Treptat, ei au făcut rost de o gamă largă de armament, acaparaseră câteva zone de influență din împrejurimi, dar a început Primul Război Mondial și toți membrii bandei au plecat pe front, apărând Patria. S-au reîntors acasă puțini. Și, chiar de au revenit, sufereau de tulburări posttraumatice. În serial, aceasta nu joacă un rol de seamă. În realitate, cu asemenea afecțiuni, mafia aproape că era incontrolabilă. De menționat că s-au dovedit a fi probleme serioase între grupări după criteriul teritorial. Precum s-a expus anterior, ele erau formate din cunoscuți. Au început fiind încă adolescenți, dar de atunci s-au scurs ani buni. Toată coloana Peaky Blinders a îmbătrânit și nu era în stare să reziste poliției și concurenților. În serial, facem cunoștință cu familia Shelby, când aceștia deja din plin se ocupau de afacerea în sfera bookmaker-ului, după Primul Război Mondial. Scenariștii au trucat faptul că, de fapt, adevărații Peaky Blinders, după război, au dispărut. Unii s-au retras la periferii, alții s-au aliat altor grupuri criminale.

La acea vreme, Peaky Blinders devenise cea mai răsunătoare bandă britanică. Astfel, denumirea grupului a devenit numele caracteristic tuturor huliganilor. Una dintre bandele care au continuat activitatea vestiților predecesori fusese  Brummagem Boys. Șeful era Billy Kimber, cel pe care Tommy Shelby l-a împușcat în primul sezon. În realitate, anume el a pus capăt celor din Peaky Blinders. El nu era mulțumit că cei din urmă au dat buzna pe teritoriul său – hipodromurile. De fapt, Kimber s-a născut și a locuit la fel în Birmingham. Fiind adolescent, el a lucrat pentru Peaky Blinders, apoi a trecut de partea concurenților. Ambițiile sale erau grandioase. Totodată, nu-i lipsea nici carisma, nici cruzimea diabolică și nici forța fizică uimitoare. Datorită acestor atribute, Billy a devenit liderul bandei, transformând-o în cea mai puternică dintre toate existente în orașul natal și periferii.

De punctat că la 18 ani, Kimber a nimerit la închisoare. Aici se naște planul de a stabili un control riguros asupra hipodromurilor și a preschimba raidurile periodice într-o sursă permanentă de venit. Ulterior, ideea s-a conturat în realitate.

De menționat, încă e vorba de istoria reală a Peaky Blinders, fiindcă ne axăm relatarea pe două grupuri. Primii sunt acei Peaky Blinders de la începutul articolului. De la ei, regizorii au preluat denumirea și prototipurile. Brummagem Boys sunt cei de la care s-au inspirat autorii serialului, când au creat scenariul și structurat grupul. În continuare, anume banda sus-numită este pusă în lumină.

Brummagem Boys se deosebea de alte bande. După război, ei reprezentau o veritabilă organizație criminală, deci, cu ierarhie și lider, prototipul căruia a devenit Thomas Shelby. Ei nu doar luptau cu alte grupuri, ci și stabileau alianțe între ei. Anume această tactică i-a ajutat să devină cea mai solidă bandă din Birmingham. Kimber era considerat principalul boss criminal din Marea Britanie acelor timpuri. Pânza sa criminală a cuprins și Leeds-ul. Anume aici era amplasat cel mai mare hipodrom din țară. Astfel, Brummagem Boys intrau în mai multe alianțe cu bandele locale, pentru a domina segmentul hipodromurilor. Cei din Leeds au înțeles râvna celor din Birmingham  și s-au alăturat. Brummagem Boys ajunge a fi prima bandă criminală de talie națională din Marea Britanie, aproape mafie.

Băieții, ușor-ușor, s-au avântat chiar în capitală, dar aici îi așteptau indivizi foarte periculoși.            În Londra, datorită acelorași condiții sociale precare, se formează propriile bande de huligani. Aici Brummagem Boys se aliază cu Hoxton Gang și the Elephant and Castle.

Recapitulăm rapid. Banda Peaky Blinders într-adevăr a existat. Regizorii au împrumutat de la ea denumirea și stilul, parțial istoria originii. Apoi, au apărut Brummagem Boys și schemele lor cu bookmakerii, demonstrate de la începutul serialului. În capitală întâlnim bandele evreiești și italiene.

Revenind, deci, Kimber a țintit Londra, deoarece erau câteva hipodromuri și capitala era punctul ideal pentru a cuceri sudul Angliei. Inițial, banda a stabilit controlul asupra mai multe hipodromuri. Dar, iată că în partea de est a întâlnit o contraofensivă serioasă. Aici erau stăpâni bookmakerii evrei. Cel mai autoritar dintre aceștia era Edward Emanuel. El a decis să apeleze la o grupare mai mare decât Brummagem Boys. Astfel, pe scenă apare celebrul Sabini. Charles Sabini conducea aproape toate cursele din sudul Angliei. Grupul său era o adevărată mafie cu luptători profesioniști, aduși din Sicilia. Cu tot acest peisaj sumbru, Kimber nu a cedat ambițiilor sale. Brummagem Boys a încercat să-i lichidezi pe Sabini, dar au eșuat. Peste câteva zile, prototipul lui Shelby a fost găsit cu multiple lovituri și răni, dar viu. După alte încercări ghinioniste de a-i detrona pe Sabini, Brummagem Boys s-au dizolvat.

Din punct de vedere istoric, al Doilea Război Mondial a schimbat substanțial condițiile de trai. Creșterea economică după conflagrație a scos numeroase zone britanice din sărăcie. Totodată, periferiile s-au mărit, iar copiii deja aveau ocupații – școala și, în timpul liber, fotbalul. Pe de altă parte, în război au decedat o mulțime de băieți curajoși din cartierele mizerabile, care se avântau în bătăi, căci nu aveau ce pierde. Cu timpul, nu mai era cine să organizeze lupte crude între găști, dar și sensul lor a dispărut.

Britanicii vor auzi iar despre bandele de stradă tocmai în anii 1980. Motivul va fi altul, narcoticile și piața de desfacere. Dar la rădăcină sunt aceeași factori – deprivarea socială, sărăcia și lipsa alternativelor. Aceleași semințe din care odată au apărut și Peaky Blinders…

Bibliografie

https://en.wikipedia.org/wiki/Peaky_Blinders

https://arkona.kz/realnay-istoriya-ostryx-kozyrkov/

https://masterok.livejournal.com/3083327.html

Александр Борисович Файб. Банды Англии. Реaльные Острые Козырки. Sursa: Telegram – Это Файб