Cătălin Avxentiev

În această cauză, pârâtul a solicitat scoaterea de pe rol a acțiunii, în temeiul art. 267 lit. e) al Codului de procedură civilă. Pârâtul a indicată că, părțile au prevăzut o convenție de arbitraj în contract.

Pârâtul nu s-a implicat în examinarea litigiului la etapa judecării în fond. Instanța de fond a examinat litigiul în lipsa pârâtului, care a fost legal citat.

Pârâtul a depus cererea de scoatere de pe rol, la etapa judecării cauzei în apel. Invocând aplicabilitatea art. 9 alin. (1) al Legii cu privire la arbitraj nr. 23/2008, care prevede că: solicitarea privind scoaterea de pe rol a acțiunii urmează a fi făcută nu mai târziu de prima declarație asupra fondului litigiului.

Pârâtul a afirmat că prima sa declarație cu privire la fondul litigiului a fost prezentată la etapa apelului. Acesta nu a participat la examinarea cauzei în prima instanță, respectiv anterior nu a dat declarații ce vizează fondul cauzei. Așadar, rezultă că acesta a înaintat cererea de scoatere de pe rol nu mai târziu de prima sa declarație asupra fondului litigiului, în conformitate cu art. 9 alin. (1) al Legii cu privire la arbitraj nr. 23/2008.

Apel | Curtea de Apel
Curtea de Apel a fost de acord cu argumentele pârâtului. Curtea a casat integral hotărârea instanței de fond și a scos acțiunea de pe rol, în temeiul art. 267 lit. e) al Codului de procedură civilă.

Curtea de Apel a decis că, pârâtul-apelant a solicitat scoaterea de pe rol a cauzei nu mai târziu de prima sa declarație asupra fondului:

„Colegiul conchide că în speţă se întrunesc temeiurile legale instituite de art. 267 lit. e) CPC, coroborate corespunzător cu dispozițiile art. 9 al Legii cu privire la arbitraj (aplicabilă prioritar, ca fiind o normă specială, faţă de sintagmele utilizate de norma generală expusă la art. 267 lit. e) CPC, conform art. 6 alin. (3) al Legii privind actele legislative), pentru scoaterea cererii de chemare în judecată de pe rol în contextul în care solicitarea dată a venit din partea unei părți în proces nu mai târziu de prima sa declarație asupra fondului litigiului.

Or, în contextul în care art. 9 alin. (1) al Legii cu privire la arbitraj, nu vizează expres care anume parte poate invoca convenția de arbitraj pentru aplicarea normelor corespunzătoare, Colegiul conchide că invocarea acesteia de către apelant (pârât), în contextul lipsei vreunor temeiuri legale de a constata convenţia dată ca fiind nulă, nevalabilă sau nesusceptibilă de executare, dispozițiile normei indicate, coroborate cu art. 267 lit. e) CPC, se impune în speţă.”

Recurs | Curtea Supremă de Justiție
În ordinea recursului, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia Curții de Apel. Curtea Supremă a indicat că instanța de apel trebuia să respingă solicitarea apelantului, deoarece aceasta a fost depusă la o etapă procedurală ulterioară.

Curtea Supremă de Justiție a accentuat:

„Colegiul conchide că instanţa de apel urma să respingă solicitarea apelantului cu privire la scoaterea de pe rol a acţiunii, dat fiind faptul că nu se întrunesc temeiurile cerute de lege în acest sens. […]

Instanţa de apel incorect a interpretat prevederile normelor de procedură, ajungând la concluzia că apelantul a făcut prima sa declaraţie abia în şedinţa de judecată a instanţei de apel, or, acesta a fost citat în toate şedinţele primei instanţe, a cunoscut despre examinarea litigiului în instanţa de judecată, având dreptul şi posibilitatea de a formula cereri şi demersuri.”

::   Decizia Curții de Apel Chișinău nr. 2a-1576/18 din 27 septembrie 2018.
::   Decizia Curții Supreme de Justiție nr. 2ra-185/18 din 6 februarie 2019.

Cătălin Avxentiev
Avocat stagiar BAA „Soțchi & Partners”