Tatiana Balan: Mulțumesc, stimată doamnă judecătoare Victoria Sanduța, pentru atenția acordată cititorilor JMD. Proiectul ,,Women in law JMD’’ este despre cele care luptă întru triumful justiției, despre calea lor spre succes și nu doar.

Victoria Sanduța: Și eu vă mulțumesc pentru considerație și pentru invitația la interviu.

Tatiana Balan: Ce înseamnă pentru dtră modul de viață și cât de mult s-a schimbat în timp ?

Victoria Sanduța: Modul meu de viață implică prioritizarea învățării continue, menținerea echilibrului între muncă și familie, precum și promovarea educației juridice în societate, a culturii democrației, libertății de exprimare și a unui comportament integru, prin exemplul propriu, atât în viața profesională, cât și în viața privată. În timp, modul meu de viață s-a adaptat în funcție de experiențele și circumstanțele de viață trăite, dar principiile și valorile fundamentale în care cred, au rămas constante. Acestea sunt orientate spre adevăr, iubire și bunătate. Sunt orientate spre oameni, în primul rând. Cred că e la fel ca la toți. Atunci când ești copil, ai mai puține griji. Tot ce-ți dorești e să crești mai repede mare. Când ești student, ești preocupat de examene, colegi, evenimente studențești, cheltuieli cotidiene. Când ai un copil, viața ta și prin urmare, modul tău de viață se schimbă radical… sau se adaptează după interesul superior al copilului. Când apar mai mulți copii în familie, începi să înțelegi tot mai mult importanța prioritizării și capacității de a gestiona eficient cele 24 ore în zi. Când devii judecător, apar foarte multe restricții și responsabilități. În primul rând, se restrânge considerabil cercul tău de prieteni și viața ta privată, în general, suferă destul de mult. Devii o persoană publică, o persoană cu funcție de demnitate publică și asta n-are cum să nu schimbe modul tău de viață. Ești sub lupa ochiului public. La propriu. Să fii judecător este și o onoare, și o povară în același timp.

Tatiana Balan: Ce vă place cel mai mult să faceți dintre treburile cotidiene ?

Victoria Sanduța: Îmi place mult să petrec timpul cu familia, cu copiii, cu părinții, cu prietenii cei mai apropiați. Orice activitate împreună cu ei sau pentru ei, îmi aduce bucurie și plăcere, fie că e vorba de gătit, aranjatul mesei, grădinărit sau curățenie și orice alte sarcini necesare mă ajută la menținerea unui echilibru în viața de zi cu zi. Adică, când vin seara acasă, îmi las imaginar mantia în cui, înainte de a deschide ușa și a intra în casă și mă apuc de gătit, curățenie, spăl vase, rufe și mă ajută enorm să mă detașez de stres, muncă și orice alte griji legate de profesia de judecător, extrem de solicitantă.

Tatiana Balan: Victoria Sanduța, astăzi, putem spune că e o doamnă de fier, care luptă aprig de partea lui Themis. De unde vine această dragoste față de justiție ? Dintotdeauna v-ați văzut activând în sfera dreptului ?

Victoria Sanduța: Dacă sincer… nu-mi place deloc această caracteristică de ”doamnă de fier” în justiție. Mai degrabă îmi doresc o abordare mai umană și mai empatică în sistemul judiciar, care să promoveze drepturile individuale și să ofere o satisfacție efectivă celor implicați în procese judiciare. Mi-aș dori ca justiția moldovenească să se distingă prin transparență și accesibilitate, oferind cetățenilor o înțelegere clară a procedurilor judiciare. Mi-aș dori mai degrabă să fiu văzută ca o judecătoare orientată către educație juridică și comunicare eficientă, consider că anume o atare abordare ar contribui mai mult la consolidarea încrederii publice în sistemul judiciar și la asigurarea unei justiții echitabile pentru toți.

În ceea ce privește, celelalte două întrebări: de unde vine dragostea pentru justiție și dacă dintotdeauna m-am văzut activând în sfera dreptului? Da, această dragoste vine din copilărie și întotdeauna mi-a plăcut să apăr copiii care erau obijduiți, mă simțeam suficient de capabilă să înfrunt agresorii la școală, inclusiv profesorii care își permiteau să abuzeze elevii. Nu-mi era frică. Deși îmi cream neplăceri uneori cu profesorii sau cu directorul școlii, din cauza că luam apărarea unor colegi care erau abuzați de unii profesori. Oricum nu renunțam, rămâneam fermă pe poziția de apărare, în ciuda riscurilor și obstacolelor întâlnite. Eram convinsă că urmez calea corectă și fac ceea ce simt că trebuie făcut pentru binele general. Cred că am moștenit un soi de curaj nebunesc de la tata. Am mers la Facultatea de Drept. Mai târziu am devenit avocat, sinonimul acestui cuvânt fiind apărător, da… cred că mi-a fost predestinat să apăr tot ce-i drept, să lupt împotriva a ceea ce este nedrept, oriunde și din orice poziție: elevă, studentă, avocat, judecător și … cine știe ce-mi mai rezervă viața.

Tatiana Balan: Cum vi s-au întipărit anii de facultate ? Ați fost axată exclusiv pe studiu sau ați îmbinat aceasta cu munca ?

Victoria Sanduța: Anii de facultate au fost foarte interesanți, am îmbinat acești ani nu doar cu munca, dar și cu familia. M-am căsătorit în al doilea an de facultate. În același an am participat la Olimpiada Republicană la Drept, la disciplina Teoria Generală a Dreptului și am luat Locul I. În al treilea an de facultate am dat naștere primului copil, în același an am participat la Conferința universitară la Drept penal, cu o lucrare despre legitima apărare și am luat mențiune specială. Și tot în același an am început o afacere în domeniul organizării de evenimente, afacere pe care am dezvoltat-o până când am devenit avocat. Înainte de a deveni avocat m-am gândit mult, ce-mi doresc să fac în viață: bani sau drept. Alegerea pe care am făcut-o atunci, vă este cunoscută acum tuturor. Da, fiecare suntem suma alegerilor pe care le facem în viață. Atât de mult mi-a plăcut să învăț. Mereu. Și la școală. Și la facultate. Că în 2014 am decis că vreau să revin la studii și am intrat la Institutul Național al Justiției. Au urmat încă 18 luni de studiu frumos și 48 de examene dificile. Examenul de absolvire l-am dat în trei etape: primele două probe scrise fiind în 41 de săptămâni însărcinată cu cel de-al treilea copil și la ultima probă verbală, la etica judiciară, am venit direct de la maternitate, la 2 zile după naștere. De multe ori am fost întrebată cum ai reușit ? N-am un răspuns prestabilit, știu că pare incredibil, nici mie nu-mi vine să cred acum când scriu, dar toate aceste evenimente mi-au părut firești la fiecare etapă în care le-am trăit. Așa este parcursul meu. Nu înseamnă că e unul bun sau rău, corect sau greșit. Fiecare simte ritmul cu care poate să-și trăiască viața. Cineva nu-și imaginează cum poate jonglorul să jongleze cu 30 de mingi în același timp, având doar două mâini ca și toți ceilalți, nici eu nu pot să jonglez cu mingile, dar cumva mi-a reușit să jonglez între carieră și viața de familie. De multe ori, merg la mama și o cuprind să-i mulțumesc pentru tot sprijinul pe care mi l-a acordat, îi spun că fără susținerea ei, cu siguranță nu le-aș fi reușit pe toate. Tatăl meu, fiind un om de afaceri, mereu îi zice mamei că îi datorează ei succesul. Iar mai nou, și eu prafrazez vestita frază și îi zic: dacă în spatele unui bărbat de succes stă o femeie deșteaptă, atunci în spatele unei femei de succes stă o mamă eroină.

Tatiana Balan: Inițial, am citit că dtră ați fost avocată. Ce v-a determinat să schimbați roba de avocat pe mantia de judecător ?

Victoria Sanduța: Am vrut să devin judecător după ce am acumulat o experiență de 5 ani de avocat în instanțele de judecată. În calitate de avocat am participat la procesul de înfăptuire a justiției, însă la un moment mi-am dorit să pot fi eu cea care înfăptuiește justiția. Vă amintiți copilul cela, despre care v-am vorbit mai sus, care în copilărie se simțea capabil să-i apere pe cei obijduiți, fără frică ? Iată el a ieșit la suprafață și, la un moment, am simțit că pot și vreau să adopt hotărâri în conformitate cu prevederile legale, pot să mă lupt cu nedreptatea și să fac ceea ce este drept din poziția de judecător. Din poziția de avocat puteam lupta cu nedreptatea, dar decizia finală nu-mi aparținea. La un moment dat am simțit că pot să-mi asum și decizia finală în această luptă. Alegerea mea a fost influențată și de dorința care apăruse – de a juca un rol activ în sistemul judecătoresc din Republica Moldova, îmi doream să particip la îmbunătățirea lucrurilor în sistemul judiciar, îmi doream să contribui la creșterea încrederii cetățenilor în judecători. Cred că într-o societate civilizată, educată, dezvoltată, prosperă, încrederea în justiție este vitală. Îmi doresc o astfel de societate în țara mea și așa am înțeles eu să contribui la edificarea unei astfel de societăți – prin asumarea funcției de judecător. Apropos, prin luptă am în vedere un proces complex de schimbare radicală a lucrurilor, de exemplu te poți lupta cu ignoranța – citind o carte; te poți lupta cu nedreptatea – adoptând o hotărâre. În cei 5 ani de activitate, am adoptat peste 2000 de hotărâri.

Tatiana Balan: În iunie 2022, a devenit cunoscut faptul că președinta Republicii Moldova, a respins candidaturile a 13 magistrați, propuși de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) pentru numirea în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă, printre nume figurând și al dtră. Ce a urmat după și care e situația acum ?

Victoria Sanduța: La moment sunt judecător în funcție, aflat într-o situație neprevăzută nici de lege, nici de Constituția actuală. În aceeași situație mai suntem 16 judecători. Mergem zilnic la muncă, ne ajutăm colegii din propria inițiativă, adică practic îndeplinim munca de asistent judiciar, dar ne considerăm judecători în funcție, a cărui mandat nu a fost prelungit din cauza unui refuz nejustificat a Președintelui Republicii Moldova. Este o situație absurdă, nedreaptă și inexplicabilă. Suferă colegii judecători, cărora le este repartizat un număr mai mare de dosare, suferă justițiabilii deoarece termenul de examinare a dosarelor lor se mărește din cauza volumului de muncă și noi judecătorii care stăm ”pe dreapta” de aproape doi ani, nu ne putem dezvolta în carieră. Nu avem dreptul prin lege să ne angajăm în altă parte până când nu se soluționează problema mandatului nostru, de aceea primim salariu, dar nu putem lucra conform profesiei asumate, ci suntem obligați să așteptăm. Nu știu ce așteptăm. Nu mă întrebați. CSM-ul ”reformat” nu vede o problemă în asta, deși puteau și trebuiau să soluționeze această întrebare exact din prima zi când au fost numiți de Adunarea Generală a Judecătorilor, cu acel mare tam tam televizat că vezi Doamne, Președinta convoacă Consiliul Suprem de Securitate dacă judecătorii refuză să formeze CSM ales de Comisia Pre-Vetting, fiindcă este urgentă deblocarea situației din justiție. Se pare că unele urgențe sunt mai urgente decât altele. Păcat. Consider că este un abuz atât din partea Președintelui Republicii Moldova, cât și din partea Consiliului Superior al Magistraturii. Dar m-am expus de multe ori la acest subiect, inclusiv cu trimiteri la norme, standarde și hotărâri ale Curții Constituționale. Aștept la moment ca CSM-ul să decidă, conform legii.

Tatiana Balan: Ce vă determină în continuare să vă mențineți poziția în legătură cu evenimentele din sistemul judecătoresc și cum faceți față posibilelor presiuni ?

Victoria Sanduța: Nu regret nici o clipă din perioada când am examinat dosare, este unica motivație care mă mai ține în toată această incertitudine, sunt fericită că am avut posibilitatea în cei 5 ani de activitate în funcție de judecător să înfăptuiesc justiția. Am simțit că fac diferență, am simțit că se schimbă ceva în percepția oamenilor, am văzut în ochii lor cum lua naștere speranța că totuși există dreptate, am văzut ochi uimiți că au câștigat procesul, ochi stinși în care se aprindea lumina chiar în fața mea. Oare asta nu merită să rezist în fața tuturor greutăților prin care trec acum, nu oricine are acest privilegiu în viață. Mergeam la culcare nu doar liniștită în fiecare seară în care am lucrat, ci chiar fericită. Și apoi, am mai avut momente în care cei care au pierdut procesul, mi-au spus “Mulțumesc” înainte de a ieși din sala de judecată. Întrebam pentru ce mulțumesc, doar ați pierdut. Mă gândeam că poate nu au înțeles hotărârea. Ei ziceau: mulțumesc că m-ați ascultat și mi-ați explicat de ce ați luat așa hotărâre. Simt că într-adevăr cazul meu a fost soluționat de un judecător. Nu știu cum să explic în cuvinte, faptul că m-am simțit cu adevărat un judecător bun.

Tatiana Balan: Cum începea ziua de luni, anterior deciziei din 2022, atunci când activați propriu-zis ?

Victoria Sanduța: Mă trezeam, pregăteam copiii pentru școală, îi duceam la școală, mergeam la muncă, verificam poșta în fiecare dimineață. Analizam cererile care erau depuse pentru dosarele din acea zi: cereri de amânare, solicitare a probelor, referințe, etc. După aceea, intram în ședințe de la 09:30 până la 12:30. Ședințe una după alta. Uneori 4, uneori 5, uneori 6. La prânz, aveam o oră pauza de masă, o oră în care de obicei mănânci doar 20-30 minute, după care te pregătești de ședințele de după amiază. La ora 14:00 intram iar în sala de judecată și iar ședințe, după ședințe, până la 16:00 – 17:00. După aceea veneam în birou și începeam să citesc cererile noi de chemare în judecată care mi-au fost repartizate în ziua precedentă, în fiecare zi primeam câte 7-8 cereri noi. Uneori când erau mai mulți colegi în concediu (vara de obicei) primeam și câte 19-20 de cereri noi pe zi. Trebuie să le citești și să decizi ce încheieri emiți: de primire în procedură de judecată și stabilirea primei ședințe, de restituire, de refuz sau de a nu da curs și a oferi termen pentru înlăturarea neajunsurilor. De asemenea la cererile noi pot fi și cereri de asigurare a acțiunii și atunci trebuie să faci încheiere separată de admitere sau respingere a cererii de asigurare. Așa era de luni până joi inclusiv, iar vineri îmi lăsam timp pentru a motiva hotărârile adoptate. O hotărâre motivată poate avea 4-5 pagini sau 20-25, în dependență de complexitatea dosarului. O hotărâre motivată a unui dosar cu 8 volume poate ajunge și la 100 și mai mult de pagini. Pe lângă aceste activități de bază, mai avem lucru în programul integrat de gestionare a dosarelor: introducerea actelor emise și publicarea lor, în instanță mai avem și volante lucrative cu colegii, în care discutăm practica judiciară. Rareori reușeam să ies la 17:30 din instanță când se încheie programul de muncă. De obicei, mai ai nevoie de cele puțin încă o oră să organizezi lucrul pentru a doua zi. Multe ori ședințele durează mai mult decât timpul planificat și atunci te reții sau apare o cerere privind emiterea ordonanței de protecție a victimelor violenței în familie, care este obligatoriu să fie examinată cu audierea părților, toate garanțiile și emiterea încheierii motivate în 24 de ore și atunci tot programul de muncă este reconfigurat și trebuie să găsești timp pentru toate celelalte ședințe și dosare. Și iar te reții. Cu mari abilități de jonglare, reușești să ieși de la birou aproape de orele 19:00, ajungi acasă la 19:30, lași mantia în cui înainte de a intra în casă și te simți om fericit, petreci timpul cu copiii și soțul, seara, ei cum seara, după miezul nopții adormi. Cam așa era o zi de muncă deplină.

Tatiana Balan: O femeie magistrat, cum e văzută de societate și cu ce obstacole se confruntă ?

Victoria Sanduța: O femeie magistrat este, în general, privită ca un profesionist dedicat și competent în sistemul judiciar. Totuși, în unele contexte, ea poate întâmpina stereotipuri de gen sau bariere care presupun că anumite roluri, de exemplu cele de conducere, sunt mai potrivite pentru bărbați. Unei femei de succes, deseori i se atribuie etichete bazate pe discriminarea de gen, cum ar fi ”amanta„ cuiva sau ”fiica„ cuiva, pentru a-i diminua meritele. De parcă societății îi vine mai ușor să accepte succesul binemeritat al unui bărbat, decât succesul binemeritat al unei femei. Mai des li se întâmplă femeilor, decât bărbaților, ca succesele și meritele lor să fie puse la îndoială. Obstacolele pe care le poate întâlni o femeie magistrat, pot include presiuni sociale, discriminare de gen la funcții de conducere sau dificultate în a îmbina viața privată cu viața profesională. În cazul în care o femeie magistrat este căsătorită cu un bărbat care are o mentalitate profund patriarhală și consideră că este rolul exclusiv al femeii să gătească, să facă curățenie și să se ocupe de copii, atunci ei îi poate fi foarte greu să reușească să facă singură toate aceste lucruri și să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu. Este o muncă extrem de solicitantă și responsabilă și femeia magistrat, pentru a putea îmbina viața de familie cu profesia, are nevoie de un partener de încredere, cu o gândire deschisă și o perspectivă egalitară între genuri.

Cu toate cele menționate mai sus, în general, progresele societale și eforturile de egalitate de gen, au redus considerabil aceste obstacole.

Tatiana Balan: Există o judecătoare/judecător care vă inspiră ?

Victoria Sanduța: Ruth Bader Ginsburg, Cristi Danileț, Andrea Chiș, Horatius Dumbravă.

Tatiana Balan: Aveți o familie frumoasă, soțul și cei trei copii. Cum reușiți să le acordați atenția și tot suportul necesar, inclusiv atunci când activați pe deplin ?

Victoria Sanduța: Cum spuneam mai sus, soțul meu este un partener de încredere, matur și înțelept, cu o gândire deschisă și o perspectivă egalitară între genuri. Toate sarcinile casnice, cât și grija copiilor o împărțim armonios între noi. Avem niște reguli, pe care le-am stabilit în timp: ne străduim să nu ne reținem la muncă după program, am făcut cursuri de managementul timpului pentru a ne organiza și a ne disciplina munca, astfel încât să reușim să ne isprăvim la serviciu în orele de muncă (nu întotdeauna ne reușește, dar facem progrese). Totodată, serile și duminicile le petrecem împreună cu copiii. Facem temele, gătim, grădinărim, mergem în parc, la cafenea, la cinema. Discutăm mult cu copiii noștri, mereu reușim să schimbăm impresii, suntem atenți seara la emoțiile lor, încercăm să discutăm deschis pe orice subiect poate apărea, nu avem tabuuri. De asemenea, încercăm să păstrăm mereu legătura cu părinții și buneii. Ne vedem foarte des, încercăm prin exemplul propriu să învățăm copiii despre relații cu părinții, cu frații și cu cei mai apropiați prieteni. Nu e nici un secret, sunt lucruri simple, pe care le poate face fiecare, dacă dorește. Că nu avem timp este o minciună, totul este despre prioritizări. Noi întotdeauna găsim timp pentru ceea ce este cu adevărat important pentru noi. Fiecare.

Tatiana Balan: Copiii, sunt și ei pasionați de drept sau visează la altceva ?

Victoria Sanduța: Fiica mi-a zis recent că vrea să devină avocat. Când era mai mică, voia să fie pictoriță. Fiul cel mai mare este pasionat de tehnologii informaționale, probabil va alege o carieră în acest domeniu. Mezinul este clasa a 2-a, a vrut să fie de toate până acum: șofer de taxi, polițist, om de afaceri, astronaut, cântăreț, actor… cine știe ce alege într-un final. Cert este că noi îi încurajăm să-și urmeze visele, nu avem prejudecăți, nu le impunem nici o carieră, ei știu că noi îi iubim și îi vom susține, indiferent de profesia aleasă. Important să aleagă cu inima, să aleagă ce le place să facă.

Tatiana Balan: În 2019, a fost înregistrată Asociația Obștească a Judecătorilor din Republica Moldova -”VOCEA JUSTIȚIEI”. De ce ați decis să o fondați și care sunt realizările ?

Victoria Sanduța: Asociația Judecătorilor ”Vocea Justiției” a fost creată pentru a suplini lipsa de comunicare și de dialog „în” și ”dinspre” sistemul judecătoresc, contribuind la apariția pluralității de opinii în sistem. Această necesitate a fost profund resimțită de către judecători, dar și a fost constatată de diverse organizații internaționale. Asociația Judecătorilor ”Vocea Justiției” a dorit să fie văzută și înțeleasă, nu ca un instrument de sistem, ci ca o comunitate de profesioniști care au aceleași viziuni, aspirații și motivații în profesia aleasă și care acționează în mod deschis și transparent pentru apărarea intereselor în primul rând a membrilor săi, dar și a intereselor tuturor colegilor judecători. Scopul principal al Asociației este promovarea și apărarea independenței tuturor judecătorilor. Toate instituțiile și autoritățile, atât cele naționale, cât și cele internaționale, trebuie să respecte, să protejeze și să apere această independență. Independența judecătorului este indispensabilă pentru o justiție imparțială și conformă legii. Ea este indivizibilă. Independența judecătorului nu este o prerogativă sau un privilegiu acordat în interesul personal al judecătorilor, ci în interesul Statului de drept și al oricărei persoane care solicită și așteaptă o justiție imparțială. Conform Constituției Republicii Moldova, judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili.

Asociația și-a propus să devină un centru de studiu, analiză și sinteză pentru întreg sistemul de justiție, pornind de la educația juridică, continuând cu instituțiile juridice și terminând cu profesioniștii care își desfășoară în mod direct sau sunt auxiliari în sistemul de justiție. Pentru aceasta, pe parcursul celor 4 ani de activitate, din 2019 de la fondare și până în prezent, am făcut studii și cercetări, am realizat acțiuni de promovare, am oferit avize la proiecte de legi, opinii Amicus Curiae la Curtea Constituțională, am gândit și am promovat strategii și soluții pentru reforma autentică a justiției, am desfășurat acțiuni de prevenire, alertând decidenții, sistemul judecătoresc și opinia publică cu privire la chestiunile ce intră în sfera de activitate a asociației, am dezvoltat proiecte de educație juridică, am dezvoltat dialogul cu reprezentanții altor asociații profesionale de juriști, am depus eforturi considerabile pentru a consolida poziția și imaginea justiției în spațiul public prin participarea membrilor la emisiuni, acordând interviuri la radio, televiziune și în presa scrisă. De asemenea, asociația a dezvoltat un site web și o pagină pe rețeaua de socializare Facebook, unde prezintă toată activitatea asociației și este mereu în contact cu publicul larg, comunicarea deschisă fiind una dintre prioritățile și strategiile asociației pentru sporirea încrederii publicului în justiție.

Tatiana Balan: Încă sunteți profesoară la facultate ? De ce ați optat să dedicați din prețiosul timp studenților ?

Victoria Sanduța: Nu, la moment nu am lecții la facultate. În trecut aveam. Mi-ar plăcea să le reiau. La moment sunt formator la Institutul Național al Justiției, predau lecții de etică judiciară (ce comportament se așteaptă de la un judecător) viitorilor judecători. Dar educația face parte din sistemul meu de valori. Cred că educația poate schimba lumea. Educația juridică a societății contribuie la construirea acelei societăți, despre care vorbeam mai sus: civilizată, dezvoltată, prosperă. Lecțiile de etică judiciară ne ajută să dobândim deprinderi utile în a deosebi o conduită adecvată funcției judiciare de una nepotrivită funcției de judecător. Cunoașterea principiilor de etică judiciară ne ajută să apreciem reputația ireproșabilă sau reprobabilă a unui judecător, condiție sine-qua-non exercitării funcției judiciare. Principiile de etică și conduită profesională pentru judecători sunt: independența, imparțialitatea, integritatea, profesionalismul, corectitudinea, colegialitatea, confidențialitatea și transparența. Cunoașterea și aplicarea acestor principii vor servi la creșterea încrederii societății în judecători. Principiile de etică judiciară au un rol constructiv, cât și unul valorizator pentru sistemul de justiție, în sensul că ele cuprind cerințele obiective ale societății de la conduita unui judecător. Orice principiu este un început în plan ideal; el poate fi, de asemenea, o sursă, o cauză de acțiune. Principiile eticii judiciare îmbrățișează un mare număr de cazuri concrete, ele rezumă fie aprecierile individuale ale justițiabililor, fie percepția societății în general, despre cum trebuie să se comporte un judecător în incinta instanței de judecată și în afara ei, în timpul orelor de serviciu și în afara lor, în activitatea profesională, dar și în viața sa privată. De ce îmi place să predau ? Fiindcă cred cu toată ființa mea că educația este unica soluție la toate relele: „Un copil, un învățător, o carte și un pix pot schimba lumea. Educația în primul rând.”

Tatiana Balan: Spre sfârșit, un sfat tinerilor care aspiră să îmbrace mantia de judecător ?

Victoria Sanduța: Pentru tinerii care aspiră să devină judecători, sfatul meu este să persevereze în studii, să dezvolte o înțelegere profundă a legii și să își cultive abilitățile de gândire critică și analitică. Să se implice în activități juridice, stagii, proiecte de voluntariat, poate chiar în instanțele de judecată. Să mențină un caracter imparțial și combativ în același timp, atunci când este vorba despre drepturile omului, democrație sau statul de drept. Să învețe și să respecte principiile de etică judiciară de pe acum. Și în final, să aleagă profesia cu inima. Dacă vor respecta toate aceste sfaturi, sunt sigură că vor fi niște judecători care vor aduce o contribuție semnificativă la sistemul de justiție.

Tatiana Balan: Personal, a fost o onoare să vă pot cunoaște din diverse perspective și sper că cititorii JMD vor savura interviul ! Mulțumiri !