Consiliul Superior al Baroului din Bulgaria a votat regulamentul onorariilor minime, iar conform Codului de Procedură Civilă instanța nu are dreptul să respingă costurile asociate serviciilor avocațiale sub nivelul minim stabilit.

În această privință, la data de 25 ianuarie 2024, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a emis hotărârea în Cauza C‑438/22, prin care a deliberat și a decis astfel:

– În ipoteza în care instanța națională ar constata că un regulament care stabilește onorariile avocațiale minimale și care a devenit obligatoriu printr‑o reglementare națională este contrar art. 101 alin. (1) TFUE, aceasta trebuie să refuze aplicarea respectivei reglementări naționale în privința părții obligate la plata cheltuielilor de judecată corespunzătoare onorariilor de avocat, chiar și în absența unui contract privind serviciile de avocat și onorariile acestuia.

– Art. 101 alin. (1) TFUE coroborat cu art. 4 alin. (3) TUE trebuie interpretat în sensul că o reglementare națională care, pe de o parte, interzice avocatului și clientului său să convină o remunerație cu o valoare inferioară valorii minime stabilite printr‑un regulament adoptat de o organizație profesională a avocaților, precum Visshia advokatski savet (Consiliul Superior al Baroului), și, pe de altă parte, nu autorizează instanța să dispună rambursarea unei valori a onorariilor inferioare acestei valori minime trebuie considerată ca reprezentând o restrângere a concurenței „prin obiect”, în sensul acestei dispoziții. În prezența unei asemenea restrângeri, nu pot fi invocate obiectivele legitime pretins urmărite de reglementarea națională menționată, pentru a exclude comportamentul în cauză de la interdicția acordurilor și a practicilor de restrângere a concurenței, prevăzută la art. 101 alin. (1) TFUE.

– În situația în care instanța națională constată că un regulament care stabilește onorariile avocațiale minimale și care a devenit obligatoriu printr‑o reglementare națională încalcă interdicția prevăzută la art. 101 alin. (1) TFUE, instanța națională este obligată să refuze aplicarea respectivei reglementări naționale, inclusiv atunci când valorile minime prevăzute de acest regulament reflectă prețurile reale ale pieței serviciilor de avocat.