Nicoleta Șalari
Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Natalia Lungu v. Republica Moldova. Reclamanta se plânge de încălcarea articolului 2 din Convenție.
Situația de fapt,
La 2 august 2010, soțul reclamantei a decedat în urma unei altercații cu A.C. și N.G., care s-a produs cu o zi înainte. În ziua decesului, autoritățile au inițiat urmărirea penală pentru vătămarea intenționată gravă a integrității corporale care a provocat decesul victimei. Ulterior, autoritățile au efectuat o serie de acțiuni procesuale, și anume au audiat presupușii atacatori, reclamanta și alți douăzeci de martori, precum și s-a dispus efectuarea expertizei medico-legale. După o perioadă de aproximativ cinci luni, organul de urmărire penală a trimis dosarul în judecată.
Instanța de fond a considerat că nu s-a stabilit faptul că cei doi inculpați provocaseră leziuni letale, dar aceștia au fost considerați vinovați de tulburarea ordinii publice însoțită de vătămare corporală ușoară și i-a condamnat pe fiecare dintre ei la trei ani de închisoare cu suspendare condiționată.
La 26 decembrie 2013 instanța de apel a casat sentința respectivă și i-a condamnat pe A.C. și N.G. la câte opt ani de închisoare pentru provocarea unor leziuni corporale grave care au condus la decesul victimei. Reclamantei i s-a achitat 200 000 lei în calitate de prejudiciu moral. Decizia respectivă era executorie, însă A.C. și N.G. nu au fost
încătușați, deoarece părăsiseră teritoriul țării înainte de pronunțarea deciziei instanței de apel.
La 9 aprilie 2014, printr-o decizie irevocabilă, Curtea Supremă de Justiție a menținut decizia Curții de Apel. Între timp, la 28 februarie 2014 poliția i-a anunțat în căutare pe inculpații A.C. și N.G. Ulterior, în urma acțiunilor de căutare a acestora în cadrul Comunității Statelor Independente, s-a constatat că A.C. este localizat în Federația Rusă, iar la 21 octombrie 2014 autoritățile moldovenești au cerut extrădarea lui. La 11 noiembrie 2014 Procuratura Generală a Federației Ruse a informat despre faptul că locul aflării lui A.C. nu se cunoștea și că cererea de extrădare va fi examinată după eventuala sa reținere.
Aprecierea Curții:
Curtea a menționat că, executarea tardivă nejustificată a pedepsei aplicate în contextul dreptului la viață trebuie privită ca parte integrantă a obligației procedurale care îi revine Statului în baza acestei dispoziții. De asemenea, Articolul 2 din Convenție poate impune Statelor obligația de a coopera între ele, implicând în același timp o obligație de a solicita asistență și o obligație de a acorda asistență.
În speță, autoritățile au îndeplinit principalul scop urmărit de anchetă, și anume stabilirea cauzei decesului victimei,
identificarea persoanelor vinovate și aplicarea unei pedepse ferme cu închisoarea, care nu pare a fi nerezonabil de tolerantă.
Cu toate acestea, măsurile întreprinse de către autoritățile moldovenești pentru a-i găsi pe cei doi agresori fugari nu par a fi suficiente, deoarece Guvernul nu a explicat de ce după recepționarea scrisorii din partea autorităților ruse din noiembrie 2014, nu au fost întreprinse alte măsuri pentru a-l găsi, deși autoritățile ar fi putut să emită un aviz cu privire la căutarea internațională a lui A.C.
Cu privire la inculpatul N.G., din probele prezentate Curții reiese că, cu excepția avizului de dare în căutare națională emis de către poliție în luna februarie 2014, nu au fost întreprinse alte acțiuni ulterioare pentru a-l găsi.
Curtea constată că eșecul autorităților moldovenești de a pune în executare pedepsele penale aplicate lui A.C. și N.G. nu a fost conform cu obligațiile pozitive care îi revin Statului reclamat în baza Articolului 2 din Convenție.
Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului:
Curtea a stabilit că a avut loc o încălcare a Articolului 2 din Convenție sub aspect procedural.
Republica Moldova, trebuie să achite reclamantei, în termen de trei luni următoarele sume:
12.000 EURO (douăsprezece mii de euro), plus orice taxă care poate fi percepută la această sumă, pentru prejudiciul moral;
1.000 EURO (una mie euro), plus orice taxă care poate fi percepută reclamantei la această sumă, pentru costuri și cheltuieli.