În lumina interdicției absolute a torturii și a tratamentelor inumane, degradante, este esențial să ne concentrăm asupra combaterii impunității în cazurile de încălcare a acestui principiu fundamental. Credibilitatea interdicției este subminată atunci când cei responsabili scapă nepedepsiți. Combaterea impunității trebuie să înceapă în cadrul instituțiilor responsabile, contracarând solidaritatea colectivă și promovând o cultură profesională unde maltratarea este respinsă categoric.

Tortura și tratamentele inumane sau degradante pot găsi un teren propice pentru dezvoltare în mediul penitenciar. Având în vedere această ipoteză, se impune o analiză detaliată a impactului acestora asupra persoanelor private de libertate și asupra responsabilității autorităților în gestionarea acestor situații sensibile.

Tortura și relele tratamente, atunci când sunt tolerate sau ignorate de autorități, generează un climat de teamă și de insecuritate în rândul deținuților, afectându-le psihicul și integritatea fizică. Această expunere la violență și abuz poate crea cicluri perpetue de suferință și inhiba orice încercare de reintegrare în societate. Autoritățile penitenciare, având responsabilitatea de a asigura siguranța și respectarea drepturilor deținuților, trebuie să acționeze ferm și eficient pentru a eradica astfel de practici dăunătoare.

În prezentul articol, vom explora traseul de investigare a torturii, a tratamentului inuman sau degradant. Experții intervievați expunând algoritmul anchetelor penale și interne desfășurate de Administrația Națională a Penitenciarelor și de instituțiile penitenciare, evidențiind necesitatea transparenței, a responsabilității în gestionarea acestor cazuri.

Înregistrarea alegațiilor care vizează tortura și relele tratamente

Armen Oganesean

Procuror delegat în Procuratura Generală, dr. în drept

Ordinea penală: sesizările privind tortura, tratamentul inuman sau degradant sunt imediat înregistrate fără întârzieri procedurale, conform condițiilor stabilite în legislația procesual penală, în actele emise de Procuratura Generală și în actele interne departamentale adoptate de Procurorul General.

În cazul în care procurorul primește informații privind comiterea unei infracțiuni conform art. 166¹ Cod penal al Republicii Moldova, este obligat să reacționeze prompt, având primele 24 de ore critice pentru administrarea probelor. În țară, 54 de procurori specializați se dedică investigării torturii și relelor tratamente, însă acest fapt nu exclude ca procurorul responsabil de serviciu să reacționeze prompt pentru obținerea probelor preliminare în referința celor alegate. Sesizările sunt abordate cu maximă seriozitate, iar întârzierile sunt sancționate disciplinar, contravențional sau penal, în dependență de întinderea consecințelor provocate.

În conformitatea prevederilor alin. (3)¹ art. 274 Cod de procedura penală al Republicii Moldova, procurorul urmează să decidă în termen de 15 zile asupra începerii urmăririi penale.

Alexandru Crudu

Șef Direcția juridică, Administrația Națională a Penitenciarelor

Ordinea internă: în cadrul instituțiilor penitenciare, pe lângă disponibilitatea nemijlocită a deținutului de a depune o plângere adresată Procuraturii, există o procedură destinată înregistrării și raportării torturii și a relelor tratamente, reglementată prin Ordinul nr. 77/2013 , care obligă agenții statului de a transmite informații privind pretinsele cazuri de tortură sau relele tratamente în adresa Procuratorii și a Oficiului Avocatului Poporului. Personalul instituției este continuu responsabilizat să denunțe și să condamne asemenea practici. Cu toate acestea, procedura în cauză este învechită și, actualmente, presupune înregistrarea informației în patru registre fizice distincte care adesea prezintă discrepanțe în evidență, ceea ce duce la tergiversarea comunicării incidentelor autorităților competente pentru investigații. În prezent, se definitivează un proiect de digitalizare a înregistrării și raportării torturii și a relelor tratamente, aflat în faza finală și programat pentru finalizare în luna martie 2024.

Dincolo de posibilitatea de a raporta în extern, Administrația Națională a Penitenciarelor poate dispune, individual, inițierea unor investigații post incident. Este esențial să clarificăm că acestea se concentrează exclusiv asupra conformității acțiunilor întreprinse de personalul din subordine, cum ar fi respectarea procedurilor de raportare, înregistrare și documentare, având scopul de a preveni incidente similare. Această cercetare nu îmbracă forma unei investigații penale. Cercetare inițiată de sistemul administrației penitenciare poate decurge concomitent cu o anchetă penală. Procuratura poate utiliza concluziile cercetării de serviciu în cadrul propriei sale investigații penale. Cu toate acestea, cele două procese de investigație nu au sarcini comune și nu sunt interdependente. Durata investigației inițiate de sistemul administrației penitenciare este limitată și constituie 30 de zile, cu posibilitatea de prelungire în cazul existenței unor motive obiective.

Se ține a se evidenția că instituțiile penitenciare pot iniția și desfășura o investigație internă proprie, atunci când incidentele produse nu implică pagube majore.

Administrarea probelor care vizează tortura și relele tratamente

Armen Oganesean

Procuror delegat în Procuratura Generală, dr. în drept

Ordinea penală: după înregistrarea plângerii, etapele imediate în desfășurarea investigației includ audierea preliminară a victimei, orientarea către examinarea medico-legală și deplasarea la locul incidentului pentru administrarea probelor. Cercetarea la fața locului, ca instrument esențial pentru strângerea de dovezi, necesită o metodologie complexă și avansată, conformă normelor impuse de legislația națională și internațională, inclusiv standardelor Convenției ONU împotriva torturii și a Protocolului de la Istanbul.

Procurorul, prezent la fața locului, trebuie să beneficieze de sprijinul specialiștilor abilitați, asigurând ridicarea de înregistrări video relevante și analiza documentației medicale. Este crucial ca acești profesioniști să colaboreze eficient cu presupusa victimă și martorii implicați, menținând confidențialitatea și evitând dezvăluirea intențiilor investigației.

Asigurarea protecției pentru victimă și martori este o componentă vitală a investigației. Aplicarea prevederilor legale, cum ar fi art. 215 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova și Legea nr. 105/2008 privind protecția martorilor, este esențială. Prin intermediul unei ordonanțe emise de procuror, se dispune asigurarea protecției, inclusiv transferul presupusei victime în altă instituție penitenciară și furnizarea mijloacelor de comunicare necesare, conform măsurilor adoptate pentru protejarea împotriva presiunilor.

Livia Railean Mitrofan

Președintele interimar al Judecătoriei Chișinău

În ceea ce privește protecția victimei în procesul de investigație, este crucial să subliniem că, deși există un cadru legal care oferă posibilități de reabilitare ale acesteia, mecanismul în vigoare nu funcționează în măsura necesară. Cadrul regulamentar prevede accesul la asistență psihologică și juridică, dar în practică observăm o aplicare limitată, cu un singur beneficiu evidențiat – furnizarea serviciilor juridice garantate de stat. Celelalte beneficii prevăzute de lege nu sunt adesea accesate, iar această deficiență poate fi măsurată prin absența unei instituționalizări a serviciilor care să abordeze în mod holistic și centralizat nevoile victimei.

Una dintre principalele lacune constă în lipsa unui manager de caz și absența conceptualizării planurilor individuale de reabilitare. Serviciile oferite nu sunt interconectate și nu sunt plasate sub responsabilitatea unei structuri centralizate. În timp ce în Republica Moldova au fost înregistrate succese în reabilitarea victimelor agresiunilor de familie, prin deschiderea unui centru care oferă servicii de sprijin psihologic, juridic și de cazare. Consider că această practică ar trebui extinsă și adaptată pentru a acoperi și nevoile victimelor altor tipuri de infracțiuni.

Pentru a remedia deficiențele în protecția victimelor torturii și a relelor tratamente, este imperativ să se instituie măsuri concrete și eficiente în cadrul sistemului legal și al serviciilor oferite. În primul rând, este necesar să se stabilească un mecanism clar de identificare a victimelor și de evaluare a nevoilor lor specifice. Acest lucru ar putea fi realizat prin crearea unui protocol standardizat și obligatoriu pentru agenții de aplicare a legii și personalul medical, care să vizeze recunoașterea și documentarea cazurilor de tortură sau rele tratamente.

În plus, este esențială dezvoltarea unui program de asistență cuprinzător, care să includă servicii specializate de sprijin psihologic, medical și juridic. Acest program ar trebui să fie conceput într-un mod interconectat și coordonat, sub supravegherea unui manager de caz dedicat, având în vedere particularitățile traumatice ale victimelor. Managerul de caz ar trebui să fie responsabil de elaborarea și de implementarea unui plan individualizat de reabilitare, în strânsă colaborare cu profesioniști din diverse domenii, precum psihologi, medici și avocați specializați.

De asemenea, este crucial să se asigure accesul facil și prompt la aceste servicii pentru toate victimele identificate, eliminând eventualele bariere birocratice. Instituirea unui fond special pentru susținerea victimelor torturii și a relelor tratamente ar putea contribui semnificativ la finanțarea acestor servicii.

Prin implementarea acestor măsuri, putem construi un sistem mai eficient și mai sensibil la nevoile victimelor, asigurându-ne că drepturile lor fundamentale sunt respectate și că primele acțiuni în procesul de investigație vizează protejarea și reabilitarea acestora în mod adecvat.

Alexandru Crudu

Șef Direcția juridică, Administrația Națională a Penitenciarelor

Ordinea internă: în contextul investigațiilor inițiate de Administrația Națională a Penitenciarelor sau de instituțiile penitenciare, se practică analiza documentară a legalității și conformității acțiunilor întreprinse de corpul profesional.

Administrația Națională a Penitenciarelor nu administrează probe în sensul procesului penal, aceasta purcede la un control al conformității, bucurându-se de-o anumită discreție în colectarea probelor, fără a se supune unor proceduri și tactici speciale. Cercetarea desfășurată de sistemul administrației penitenciare constituie o procedură administrativă în sensul Codului administrativ al Republicii Moldova.

Andrei Saracuța

Director Penitenciar nr. 13 – Chișinău

În cadrul investigației privind alegațiile referitoare la tortură și rele tratamente, personalul din instituțiile penitenciare este instruit, atât inițial, cât și în mod continuu, pentru a identifica indicatorii acestui fenomen. Serviciile medicale, în special, au fost capacitate de a documenta leziunile corporale, facilitând astfel identificarea cazurilor de tortură și de rele tratamente în conformitatea standardelor edictate de experții medico-legali.

În plus, pentru a susține probele în incidentele din mediul penitenciar, personalul penitenciar a fost echipat cu camere video portabile, cunoscute ca body cam, care nu permit ștergerea sau manipularea informațiilor. Înregistrările sunt stocate pe server fără posibilitatea intervențiilor exterioare.

În ceea ce privește inițierea investigațiilor penale, administrațiile instituțiilor penitenciare colaborează cu Procuratura, punând la dispoziție instrumentele necesare pentru desfășurarea anchetei și sancționarea vinovaților. Se acordă o atenție deosebită menținerii integrității probelor, evitării imixtiunilor în procesul penal și asigurării escortării spre expertiza medico-legală.

De asemenea, se ține a se concluziona: în contextul în care administrațiile instituțiilor penitenciare decid a iniția anchete interne, se depune efort pentru a analiza conformitatea acțiunilor și a procedurilor interne, conflictele de interes fiind prevenite și sancționate direct, fără a tolera consumarea acestora. Precedentele înregistrate în cadrul sistemului penitenciar nu admit tolerarea unor abuzuri repetate sau încălcări persistente ale drepturilor individuale. Memoria instituțională este meticulos menținută pentru a garanta o abordare consecventă și corectă în gestionarea cazurilor similare viitoare. Această angajare fermă față de transparență, responsabilitate și respectarea drepturilor omului nu doar consolidează încrederea publicului în sistemul de justiție penală, dar și facilitează o monitorizare eficientă a conformității cu standardele legale în instituțiile penitenciare.

Spațiu pentru îmbunătățiri în referința înregistrării și examinării alegațiilor de tortură și rele tratamente: opinia experților independenți

Marcel Moraru
Consilier juridic 

1. În Republica Moldova, se observă o absență sistemică de transparență cu privire la recunoașterea oficială a torturii și a relelor tratamente, fapt ce ar putea afecta capacitatea de monitorizare și de intervenție eficientă în situații de abuz. Lipsa unor cifre concrete cu privire la admiterea incidentelor în instituțiile penitenciare, raportate la menționarea exactă a formelor prin care s-au comis/admis, reprezintă una dintre barierele asigurării unor condiții adecvate de detenție și a unor standarde conforme de investigație a torturii și a relelor tratamente, potrivit art. 3 din CEDO.
2. Esențial este să se sublinieze că anumite forme de tortură, tratamente inumane sau degradante sunt întâlnite cu precădere în mediul penitenciar, conferind, uneori, medicului un rol crucial în identificarea și denunțarea acestora. Totuși, subordonarea profesională a medicului anumitor șefi nemijlociți din cadrul administrației penitenciare poate diminua din independența și din obiectivitatea acestuia în raportarea incidentului, ținând cont de relația de subordonare pe care o are.
3. În ceea ce privește expertizarea leziunilor suferite în urma presupuselor acte de tortură, tratament inuman sau degradant, Centrul de Medicină Legală și subdiviziunile sale teritoriale se confruntă cu probleme semnificative legate de resursa umană și echipament. Salarizarea inadecvată, condițiile precare de lucru și nu în ultimul rând lipsa acută de resursă umană calificată, riscă să ducă la sistarea activității a unor subdiviziuni teritoriale ale Centrului de Medicină Legală. Cea mai dificilă situație este în raioane, unde există riscul ca șase secții de medicină legală să se închidă în următorii ani, după ce alte zece și-au încetat deja activitatea.Mai mult, lipsa unei componente de expertiză psihologică judiciară în instituția abilitată să inițieze cercetări valide pentru actul de justiție de rând cu lipsa unei arhitecturi procesuale clare, riscă să reprezinte o lacună semnificativă în acumularea probatoriului pe astfel de cazuri, precum și pentru cuantificarea pagubelor și reparația daunelor provocate. Acest tip de expertiză judiciară este crucială uneori în cazurile mai complexe sau care sunt la limită, în care este necesar de a stabili intensitatea relelor tratamente, precum și identificarea metodelor psihologice aplicate față de potențialele victime.

Dumitru Russu

Consilier juridic, Asociația Promo-LEX

1. În ceea ce privește protecția victimelor în procesul de investigație, constatăm că această protecție se dovedește ineficientă în fața presiunilor și amenințărilor provenite, atât de la agresori, cât și din partea unui cerc de persoane interesate în descurajarea anchetelor. Odată ce victima dobândește statutul procedural în cadrul investigației, această realitate nu suferă modificări semnificative, deoarece protecția acordată rămâne minimă și incapabilă să facă față încercărilor de intimidare.
2. Victima nu este integrată eficient în procesul de investigație, nu primește informații corespunzătoare cu privire la evoluția cazului. De asemenea, alegațiile victimei nu sunt tratate cu seriozitate, chiar și atunci când există urme vizibile ale infracțiunii. În absența sprijinului din partea societății, incidentul poate să nu ajungă în instanță.
3. În ceea ce privește rata înaltă de achitare a persoanelor pasibile de răspundere sub presiunea prevederilor art. 166¹ Cod penal al Republicii Moldova, constatăm că factorul subiectiv determină pasivitatea în sancționarea reprezentanților instituțiilor de stat pentru comiterea abuzurilor, având în vedere condițiile extrem de stricte stabilite pentru executarea pedepsei pentru acest tip de infracțiuni.

Eforturi și dedicații sporite pentru eliminarea torturii, tratamentului inuman sau degradant

Nadejda Burciu

Secretar de Stat, Ministerul Justiției

În Republica Moldova utilizarea torturii în forma sa tradițională nu mai are loc. Cu toate acestea, persistă probleme legate de condițiile precare de detenție, datorate, în mare parte, moștenirii sovietice la nivel de infrastructura, convieţuire colectivă şi mentalitate. Majoritatea penitenciarelor de tip semi-închis au fost inițial concepute şi create drept lagăre de muncă forţată. O estimare a costurilor de compartimentalizare a spaţiilor din timp barac (dormitor pentru 20-40 persoane) în celule pentru maxim 5-8 persoane într-un singur penitenciar, a reliefat necesitatea unei investiție de aproximativ 45 milioane de euro.

În prezent, Ministerul Justiției depune eforturi în vederea dezrădăcinării moştenirii sovietice elaborând un proiect de lege care va institui un mecanism progresiv pentru executarea pedepselor care cuprinde standarde privind plasarea în regim de detenție, modernizarea programelor de resocializare și facilitarea oportunităților de angajare în activități de resocializare. Esenţa acestui mecanism constă în categorisirea deţinuţilor după nivelul şi tipul de risc (de exemplu: riscul de recidivă, de evadare, riscul de agresivitate şi auto-agresivitate, riscul de suicid etc). Evaluarea riscurilor şi nevoilor este definitorie pentru stabilirea intenţiilor de corijare, a programelor cognitiv-comportamentale ce urmează a fi incluse în planul de executare a pedepsei. Ulterior, în baza progresului în realizarea planului individual de executare a pedepsei şi succesului de resocializare, condamnatul va putea fi transferat de la regim închis, la regim semi-deschis, iar spre finalul pedepsei – la regim deschis. În acest fel se va asigura o reinserție progresivă și graduală în societate. Este important de menționat că această abordare va fi aplicată în privinţa tuturor condamnaţilor, inclusiv a condamnaților la detențiune pe viață.

Tortura, tratamentul inuman sau degradant nu rămân fără atenția Ministerului Justiției. Petițiile primite de la deținuți care semnalează alegaţii privind aplicarea excesivă sau nejustificată a forţei sunt imediat direcționate spre Procuratură pentru a fi investigate. În plus, sintezele operative zilnice din instituțiile penitenciare sunt supuse unei analize atente. În cazul identificării unor suspiciuni, se organizează vizite inopinate la sediul instituției penitenciare. De regulă, aceste inspecţii, anchete şi vizite se efectuează de către ANP. Ministerul Justiţiei are în acest sens un rol dublu: pe de o parte formulează politici şi dirijează reformele la nivel strategic, pe de altă parte exercită funcţia de control ierarhic asupra Administraţiei Naționale a Penitenciarelor.

Ministerul Justiției se dedică ferm principiilor drepturilor omului și modernizării sistemului penitenciar în Republica Moldova. Prin introducerea sistemului progresiv în executarea pedepselor, alinierii cadrului normativ la standarde europene de detenție, prin diversificarea programelor de resocializare și extinderea oportunităților de angajare, se evidențiază o responsabilitate fermă în eliminarea torturii, tratamentelor inumane și degradante. Cu toate provocările legate de condițiile precare moștenite, Ministerul Justiției urmărește cu determinare să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor private de libertate.

Reflecții finale

În sinteză, expertiza colectivă a evidențiat, atât progrese semnificative, cât și provocări persistente în lupta împotriva torturii și a relelor tratamente. Eforturile concertate ale experților din domeniu și ale instituțiilor responsabile au dus la implementarea unor proceduri eficiente de înregistrare și examinare a alegațiilor, subliniind importanța transparenței și responsabilității. Îmbunătățirea transparenței în raportarea oficială a incidentelor de tortură și rele tratamente rămâne o prioritate crucială, furnizând baza necesară pentru monitorizare și intervenție adecvată. Protecția victimelor necesită o revizuire urgentă a mecanismelor existente, asigurându-se că acestea oferă sprijin adecvat și informații corespunzătoare pe parcursul procesului de investigație. De asemenea, este esențial să se abordeze deficitul de resurse umane și tehnice în cadrul Centrului de Medicină Legală pentru o expertiză coerentă și eficientă. În plus, este necesar să se intensifice eforturile în direcția unei colaborări mai strânse între instituțiile penitenciare și Procuratură, garantând astfel o anchetă exhaustivă și echitabilă. În ansamblu, consolidarea unui cadru legal coerent și adaptarea serviciilor de asistență pentru victime sunt imperative pentru a construi un sistem mai eficient și mai respectuos față de drepturile individuale, asigurând că nicio formă de abuz nu rămâne nepedepsită.