Tatiana Balan

Marina Rusu este judecătoare în cadrul Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia. Ea este membră a Asociației Judecătorilor ,,VOCEA JUSTIȚIEI”. Totodată, ea se numără printre cei care aspiră la o funcție în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Tatiana Balan: Doamna Marina Rusu, vă mulțumim că ați acceptat invitația noastră de a realiza acest interviu, care, cu siguranță, va fi unul inspirațional.

Marina Rusu: Și eu vă mulțumesc pentru invitație.

Tatiana Balan: În unul dintre interviuri menționați că ați crescut la sat și, când erați mică, doreați să deveniți pictoriță. Cum ați ajuns tocmai studentă la Facultatea de Drept?

Marina Rusu: Da, într-adevăr, am o educație artistică și pictez în timpul liber. Am fost întotdeauna fascinată de culori și forme. Cu toate acestea, drumul meu profesional a luat o întorsătură neașteptată, influențat profund de tatăl meu. El, având convingerea fermă că arta nu poate susține un trai, m-a încurajat să explorez alte orizonturi. În ciuda acestui sfat, inima mea a găsit o nouă pasiune, care a echilibrat armonios arta și realismul – dreptul.

Totul a început în sala de clasă a doamnei Olga Mardar, profesoara mea de istorie, care ne-a provocat pe noi, elevii de clasa a zecea, cu o sarcină aparent simplă – să citim ,,Originea familiei, proprietății private și a statului” de Friedrich Engels. Această cartea a fost ca un trăsnet care a sfărâmat viziunea mea idealistă asupra societății și a relațiilor umane. Mi-a deschis ochii să văd dincolo de egalitatea de fațadă, relevând lanțurile invizibile care restrâng libertatea femeilor în multe societăți moderne.

Această revelație a fost momentul meu de trezire. Dreptul și justiția au devenit pentru mine nu doar domeniu de studiu, ci adevărata chemare. Am fost captivată de puterea legii de a remodela societatea, de a oferi o voce celor neauziți și de a construi un viitor în care echitatea și siguranța nu sunt doar idealuri, ci realități concrete.

Tatiana Balan: Dvs. ați început cariera ca juristă la câteva SRL-uri, apoi ați efectuat stagierea la un birou de avocați. Relatați-ne despre aceste experiențe și ce amintiri vă leagă de primii pași în domeniul juridic ?

Marina Rusu: Primii mei pași în domeniul juridic sunt extrem de importanți, cu atât mai mult când iau în considerare că au fost făcuți încă din anii de studenție. Am început prin a participa la un grup de inițiativă, pentru deschiderea unei Clinici Juridice în cadrul universității noastre. Acest concept permitea studenților de la drept să ofere consultanțe juridice și asistență juridică sub îndrumarea mentorilor experimentați – avocați, procurori – pentru persoanele vulnerabile din societate. Cei doi ani petrecuți lucrând în clinica juridică au fost inestimabili pentru mine; m-au făcut să privesc normele de drept nu doar ca pe niște reguli teoretice, ci să văd cum se manifestă acestea în viața reală a oamenilor și cum pot fi aplicate în modul cel mai eficient pentru a îndeplini funcția primordială a legii: protejarea societății de abuz.

Ulterior, mi-am extins experiența și în alte domenii, lucrând ca consultant juridic și reprezentant legal. Mi-a rămas în memorie sentimentul profund de satisfacție când reușeam să asigur triumful justiției într-un caz particular, dar și sentimentul de neputință, care stârnește un protest interior, atunci când nu reușeam să obțin o decizie pe care o consideram legală. Această experiență a devenit crucială pentru mine, înțelegând așteptările pe care le au oamenii de la un judecător și de la deciziile judiciare, precum și impactul profund pe care o hotărâre o poate avea în viața individului. Aceste experiențe mi-au modelat viziunea asupra magistraților, actului de justiție și rolului esențial pe care îl joacă în viața oamenilor, consolidându-mi determinarea de a apăra principiile justiției și statului de drept în fiecare aspect al muncii mele.

Tatiana Balan: Doamna Rusu, de ce ați decis, ulterior, să nu urmați calea avocaturii, ci să îmbrăcați mantia de judecător ?

Marina Rusu: Decizia mea de a urma o carieră de judecător, în loc de avocat, a fost inspirată de aceeași dorință arzătoare de a influența și de a schimba societatea spre bine. După ce am terminat stagierea în avocatură și având experiența acumulată lucrând ca reprezentant pe cauze civile în instanțele de judecată, am realizat că deciziile judecătorești sunt instrumentul, care modelează raporturile juridice în societate. Am înțeles că printr-un mandat judecătoresc pot să realizez cel mai bine dorința de a participa direct la crearea unei societăți mai sigure și mai echitabile, unde fiecare persoană se simte în siguranță și are șanse egale de a-și dezvolta potențialul ei uman.

Pentru mine, a fi judecător nu înseamnă doar a aplica legea, ci a fi un far călăuzitor care arată direcția către o justiție adevărată și egalitate. Este o responsabilitate uriașă, dar și o oportunitate extraordinară de a contribui la modelarea unei societăți în care dreptatea nu este doar un ideal, ci o realitate accesibilă tuturor. Fiecare decizie pe care o iau are potențialul de a aduce schimbări semnificative în viețile oamenilor și în comunitatea în care trăiesc. Aceasta este misiunea care mă motivează în fiecare zi să fiu mai bună, să învăț constant și să mă străduiesc să fac diferența. Eu cred că un judecător stă la temelia societății, fiind nu doar un simbol al justiției, ci și o prezență constantă sub privirile atente ale comunității. Această poziție unică oferă o oportunitate rară de a modela nu numai normele legale, ci și conștiințele individuale. Prin dedicarea și integritatea sa, un judecător devine o sursă de inspirație, încurajând fiecare persoană să aspire la schimbări pozitive și să contribuie, chiar și în cele mai modeste moduri, la edificarea unei societăți mai bune. Este un apel la acțiune, un exemplu viu că, prin eforturi unite, putem construi o societate în care echitatea și justiția nu sunt doar ideale îndepărtate, ci realități palpabile în viața de zi cu zi.

Tatiana Balan: Cum a reacționat familia dvs. la faptul că ați ales să fiți judecătoare și, în general, ați simțit că societatea vă privește cu alți ochi ?

Marina Rusu: Când i-am împărtășit tatălui meu visul de a deveni judecător, el, cu o îngrijorare profundă, m-a sfătuit împotriva acestei căi, argumentând că judecătorii din țara noastră sunt adesea percepuți ca fiind corupți și plini de aroganță. În acel moment, cu o inimă plină de convingere, i-am răspuns: „Tată, dacă ai încredere în educația pe care mi-ai oferit-o, în principiile și valorile pe care mi le-ai insuflat, nu ți-ar plăcea oare să vezi în sistemul judiciar oameni a căror integritate nu o pui la îndoială?” Din păcate, tatăl meu nu a mai fost printre noi, pentru a vedea cum decizia Comisiei de pre-vetting, care inițial mă respinsese, a fost anulată de Curtea Suprema de Justiție. Sunt convinsă că el nu ar fi avut nicio îndoială cu privire la onestitatea-mi și s-ar fi bucurat nespus de victoria mea. Această experiență nu a făcut decât să întărească credința că trebuie să luptăm pentru ceea ce este drept, să rămânem fideli valorilor noastre și să ne străduim să facem tot ce putem și cum putem acolo unde suntem.

Tatiana Balan: Pentru mine, și nu doar, sunteți o eroină. Cum ați rezistat, având o familie numeroasă, să faceți naveta, care vă răpea opt ore, Chișinău-Taraclia ?

Marina Rusu: Acei trei ani, în care mi-am asumat zilnic o călătorie extenuantă de peste 150 km pentru a ajunge la serviciu au marcat cea mai încercată perioadă din viața mea. Refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a mă transfera la judecătoria Chișinău a fost un șoc pentru mine. Cu toate acestea, ideea de a renunța, de a depune o cerere de demisie, mi se părea inacceptabilă. În același timp, mutarea întregii mele familii, cu cinci copii, la Taraclia nu era nici financiar, nici logistic fezabilă. Fiind o mamă singură, cu cel mai mic copil încă la sân, nu puteam suporta gândul de a-i lăsa pe copiii mei cu o bonă pentru întreaga săptămână.

Astfel, am luat decizia grea de a călători zilnic la muncă și înapoi, o odisee zilnică ce implica trei schimburi de transport public și mă costa în medie 8 ore din viața mea pe zi. Seara mă întorceam acasă la ora 11, pentru a pleca din nou la 5-6 dimineața. Oboseala cronică, lipsa somnului, alimentația neregulată și absența oricărui timp de odihnă au avut ca rezultat probleme serioase de sănătate, inclusiv apariția unor tumori la ficat, care se înmulțeau cu fiecare control medical.

Prin mila divină, am reușit să depășesc acele momente și să-mi recâștig sănătatea. Această perioadă de criză m-a învățat o lecție vitală pe care doresc să o împărtășesc cu toți: indiferent cât de esențială este cariera sau munca în viața voastră, menținerea unui echilibru între viața personală și cea profesională, între timpul de odihnă și cel de muncă, este absolut crucială pentru sănătatea și chiar supraviețuirea voastră. Nu intenționez să încurajez pe nimeni să facă sacrificii similare. Dimpotrivă, vreau ca experiența mea să fie un clopot de alarmă, un avertisment că, oricât de rezistent ai crede că ești, toți avem nevoie să ne îngrijim cu prudență de propriul nostru corp și bunăstare, pentru a putea continua să urmăm calea aleasă și să ne îndeplinim misiunea în viață.

Moartea prematură a unor colegi, survenită un an în urmă, întărește și mai mult această lecție și ar trebui să fie un semnal de alarmă nu doar pentru colegii mei judecători, dar și pentru procurori și avocați, care, de asemenea, se confruntă cu supraîncărcarea de muncă și adeseori cad pradă workaholismului. Este un apel la conștientizare și la acțiune pentru toți profesioniștii, indiferent de domeniu, să prioritizeze sănătatea și bunăstarea, pentru a putea servi cu adevărat justiția și societatea.

Tatiana Balan: O perioadă ați fost judecător de instrucție. Cu ce obstacole v-ați ciocnit și cum le-ați depășit ?

Marina Rusu:  Ca judecător de instrucție m-am confruntat cu aceleași probleme legate de volumul mare de lucru ca și alți judecători. Cu toate acestea, majoritatea cazurilor care intră în competența judecătorului de instruție trebuie să fie examinate în termene foarte scurte, precum 24 de ore, 10 zile, 3 luni, iar multe adresari în cadrul urmăririi penale trebuie soluționate în ziua depunerii. Aceasta pune adesea judecătorul într-o situație dificilă, unde lipsa fizică de timp generează o presiune excesivă asupra acestuia și poate afecta calitatea actelor judiciare.

Este de neînțeles și profund regretabil că, în ciuda acestei realități presante, încă nu s-a stabilit un mecanism sau o metodologie, care să determine un număr optim de cazuri pe care un judecător le poate gestiona eficient, fără a sacrifica calitatea actului judiciar. Această lipsă subminează nu doar bunăstarea judecătorilor, dar și încrederea publică în sistemul de justiție.

Nu pot să spun că am găsit o soluție care rezolvă această problemă – am lucrat și eu contra cronometrului ca toți judecători din țara noastră.

Dar sunt sigură că e timpul să recunoaștem că echilibrul dintre volumul de muncă și capacitatea umană de a gestiona acest volum nu este un lux, ci o necesitate pentru asigurarea justiției de calitate. Este imperativ să dezvoltăm și să implementăm strategii care să permită judecătorilor să își îndeplinească sarcinile nu doar cu promptitudine, dar și cu cea mai înaltă acuratețe și dedicare pentru justiție. Acesta nu este doar un apel la acțiune pentru un sistem judiciar mai eficient, ci și un angajament față de cetățenii: calitatea și echitatea pentru fiecare.

Tatiana Balan: Ca mamă și soție, cum reușiti,  fiind suprasolicitată la serviciu, să acordați suportul și atenția necesară fiecărui copil ? Există cineva care permanent vă ajută să aveți grijă de odrasle și la treburile casnice ?

Marina Rusu:  Sunt profund recunoscătoare și mă consider extrem de norocoasă, pentru că am alături o familie; soț și niște soacre, care nu au ezitat niciodată să îmi ofere suportul și ajutorul lor în îngrijirea copiilor și în toate inițiativele mele. Fiecare reușită a mea poartă amprenta sprijinului lor necondiționat. Nu aș fi putut să navighez prin provocările vieții fără ajutorul unei bone devotate, care a fost alături de mine atât în îngrijirea copiilor, cât și în gestionarea treburilor casnice.

Am pus un accent deosebit pe dezvoltarea autonomiei copiilor mei, încurajându-i să fie independenți și responsabili, nu doar pentru ei înșiși, ci și în sprijinul fraților lor mai mici. Această abordare a consolidat temelia unei familii unite și puternice.

Am creat ritualuri de familie care ne adună împreună, stabilind o zi pe săptămână dedicată exclusiv nouă, unde dialogul deschis, bucuria de a găti împreună și jocurile colective ne întăresc legăturile. A fi mama unei familii numeroase este, fără îndoială, o provocare imensă, dar este o călătorie care, cu sprijinul celor apropiați și distribuind echitabil sarcinile casnice, se transformă într-o experiență de bun augur, permițându-mi să găsesc un echilibru armonios între carieră, maternitate și împlinire personală. Este un dans delicat între responsabilități și plăceri, dar cu dragoste, înțelegere și colaborare, devine o simfonie a fericirii și realizării personale.

Tatiana Balan: Sunteți printre cei care au fondat Asociația Judecătorilor ,,VOCEA JUSTIȚIEI”. Ați menționat anterior că a fost un act de curaj,  fiindcă înaintați împotriva unui sistem judecătoresc corupt. Asupra dvs. au fost anumite presiuni din exterior, pentru faptul că sunteți vocală și spune-ți direct despre nedreptățile din sfera profesională ?

Marina Rusu: Da, într-adevăr, înființarea asociației a fost un pas îndrăzneț, dar nu a fost deloc îndreptat împotriva sistemului judiciar. Crearea asociației a avut ca scop consolidarea sistemului judiciar, lupta pentru independența acestuia și promovarea valorilor democratice. Recunosc că anumite personalități, atât din interiorul sistemului judiciar, cât și din afara acestuia, ar fi putut percepe înființarea asociației ca o provocare adresată lor, dar obiectivele și misiunea noastră au fost mult mai semnificative. În plus, asociația a câștigat rapid reputația de a fi o voce din interiorul sistemului – am vorbit deschis despre problemele cu care se confruntă judecătorii, am monitorizat cu atenție acțiunile politicienilor privind reformarea justiției și am exprimat public critici.

Bănuiesc, și aceasta este o opinie personală, că tocmai critica adusă practicilor vicioase a fostului CSM și reformei justiției, în forma în care ea a fost promovată și implementată, a fost motivul pentru care au fost abuziv respinse cererile mele privind transferul și nu am promovat verificarea la Comisia Pre-vetting. Cu toate acestea, nu am simțit o presiune directă asupra mea probabil din cauza că am reputația unui judecător vocal, care poate face publică presiunea exercitată asupra sa.

Tatiana Balan: Dvs. sunteți activă și pe rețelele de socializare. Ați postat o serie de video-uri axate pe tema feminității, relațiilor, sexualității, gândirii pozitive, precum și diverselor forme de violență. De ce ați decis să le efectuați, chiar dacă societatea noastră sceptic privește asemenea activități din partea unui magistrat ?

Marina Rusu: Societatea noastră este plină de stereotipuri și prejudecăți legate de sistemul judiciar și de figura judecătorului. Totodată, majoritatea societății are o înțelegere destul de vagă a conceptului de stat de drept, valorilor democratice și drepturilor omului. De exemplu, restricțiile privind exercitarea libertății de exprimare impuse de statutul de magistrat se referă doar la discuția despre politică (cu excepția reformei justiției) și la discutarea deciziilor judiciare și a cazurilor care sunt încă în curs de examinare în instanțele de judecată. În rest, un judecător poate vorbi public despre diferite aspecte ale vieții umane și ale societății, având exact aceleași restricții ca orice altă persoană. În acest context, cred că, deși societatea are o anumită percepție despre cum ar trebui să fie judecătorul ideal și cum poate sau ar trebui să se comporte, trebuie să ținem cont că restricțiile, regulile etice și deontologice sunt stabilite de normele naționale, acte internaționale și standarde, formulate de specialiști.

Până de curând, ideea că un judecător poate oferi un interviu, să facă o declarație publică sau să participe la o emisiune TV era de neconceput pentru societate. Totuși, astăzi, aceste acțiuni nu doar că nu mai surprind pe nimeni, dar au contribuit chiar la creșterea gradului de informare a societății despre problemele cu care se confruntă sistemul judiciar – probleme care afectează negativ calitatea actului de justiție. Eu cred cu tărie că a venit momentul să percepem judecătorul nu doar ca pe un robot care emite decizii, ci ca pe o personalitate complexă, cu propriile sale valori, principii și convingeri.

Oare există judecătorul Marina Rusu separat de faptul că ea se exprimă deschis împotriva fenomenului violenței domestice, face lecții de educație juridică pentru elevi, separat de faptul că este mamă a șapte copii, separat de faptul că deține un masterat în psihologie ? Răspunsul este mai degrabă nu decât da. Aceste aspecte ale vieții sale s-ar putea să nu influențeze direct deciziile pe care le ia, dar cu siguranță au un impact indirect. Este timpul să recunoaștem că fiecare judecător aduce în sala de judecată nu doar competența și imparțialitatea, ci și un amalgam de experiențe de viață, cunoștințe și emoții care modelează în mod subtil modul în care justiția este înțeleasă și aplicată. Această recunoaștere nu numai că va adânci înțelegerea publicului despre sistemul judiciar, dar va contribui și la construirea unui sistem de justiție mai uman, empatic, mai aproape de nevoile reale ale societății.

Tatiana Balan: Dacă nu ar fi judecătoare, Marina Rusu ar fi…?

Marina Rusu: Dacă nu aș fi devenit judecător, cu siguranță mi-aș fi găsit vocația în avocatură. Pentru mine, avocații nu sunt doar profesioniști ai dreptului, ci veritabili supereroi ai zilelor noastre, stând neclintiți în garda drepturilor omului. După părerea mea ei reprezintă puntea esențială între individul a cărui voce riscă să fie ignorată și mecanismele judiciare care pot restabili echitatea. Avocații fac mai mult decât să navigheze prin complicatele meandre ale legii; ei oferă acces real la justiție, apărând și protejând cu ardoare drepturile fiecărui cetățean. În cele mai încurcate și întunecate momente juridice, prezența lor aduce o rază de speranță, asigurând că nicio persoană nu este lăsată să se confrunte singură cu sistemul. Aceasta este forța și frumusețea avocaturii: capacitatea de a transforma vulnerabilitatea în forță, oferind fiecărei voci oportunitatea de a fi auzită și respectată.

Tatiana Balan: Un gând de sfârșit, pentru cititorii JMD…

Marina Rusu: La finalul acestui interviu, aș vrea să împărtășesc cu cititorii un mesaj de speranță și inspirație: indiferent de provocările cu care vă confruntați în viață, amintiți-vă că fiecare dintre noi are puterea de a face o diferență. Nu subestimați niciodată impactul pe care o singură persoană îl poate avea în lume. Cu pasiune, determinare și integritate, puteți depăși obstacolele și puteți contribui la construirea unei societăți mai drepte și mai empatice. Fiecare pas în direcția corectă contează, fiecare acțiune bine intenționată aduce schimbare. Să fim curajoși în urmărirea idealurilor noastre și să ne amintim că, împreună, suntem forța motrice a progresului și a bunătății în lume.

Tatiana Balan: Vă mulțumim, d. Rusu, pentru timpul dedicat, sinceritate și vă dorim realizări frumoase în continuare!