În contextul dinamic al justiției juvenile, analiza politicilor din România și din Moldova reprezintă un demers esențial în înțelegerea modului în care aceste state abordează și gestionează politica penală. Prin intermediul articolului, ne propunem să explorăm practicile din cele două țări, cu accent pe măsurile educative și de reintegrare socială adresate minorilor infractori.

În tratamentul delicvenței juvenile, accentul trebuie să fie pus pe resocializare și pe reintegrare, în detrimentul unei abordări strict restrictive sau de control. Prin coordonarea eforturilor în direcția resocializării, urmează a se concentra pe transformarea profundă a comportamentului, oferindu-le minorilor suport pentru a-și reconstrui viețile și pentru a deveni contribuitori responsabili ai societății.

Măsurile severe nu aduc soluții pe termen lung pentru prevenirea recidivei și reabilitarea completă a delicvenților. Prin intermediul unei abordări mai echilibrate, axate pe resocializare și pe implementarea de programe educaționale, terapeutice și de reintegrare socială, putem construi un sistem judiciar mai eficient și mai orientat spre soluții autentice și efective.

Fenomenul delicvenței juvenile

Delicvența juvenilă, o provocare socială complexă, apare dintr-o amalgamare de influențe interdependente. Nu există o explicație universală pentru sursa izvorârii delicvenței juvenile. Aceasta provenind dintr-un complex de factori genetici, de mediu și sociali.

În acest context, dinamică familială joacă un rol crucial. Lipsa supravegherii adecvate din partea părinților, tensiunile și activitățile criminale în familie, prezintă catalizatori ai comportamentului delicvent al minorilor.

De asemenea, interacțiunile cu colegii de vârstă sunt determinante. Presiunea socială și dorința de a fi acceptat în grup, poate împinge adolescenții să săvârșească infracțiuni de manifest.

Mai mult, disparitățile socio-economice adâncesc problemele: sărăcia, accesul limitat la oportunități contribuie la sporirea riscului de delicvență.

În plus, vulnerabilitățile individuale precum ar fi tulburările de sănătate mentală netratate, stima de sine redusă și lipsa de interes pentru activitățile școlare, pot alimenta inclinația spre comportamentul delicvent.

Este relevant să se accentueze că influențele culturale și portretizările rețelelor de socializare modelează percepțiile și comportamentele, uneori, glorificând conduita anti-socială.

Profesioniștii din domeniul gestionării delicvenței juvenile trebuie să adopte o abordare inovatoare, concentrată pe colaborare și intervenții preventive. Dezvoltarea de programe integrate, care să inclusă sprijin familial, educație comunitară și utilizarea tehnologiilor digitale, cum ar platformele online pentru consiliere și monitorizarea electronică, poate contribui la identificarea și la abordarea eficientă a factorilor de risc asociați comportamentului delicvent al minorilor.

În cazurile în care eforturile preventive au fost insuficiente și minorii intră în custodia statului, este esențial să se amplifice eforturile de schimbare ale comportamentului. Prin implementarea unor programe de intervenție personalizate și adaptate la nevoile individuale, care să includă și utilizarea aplicațiilor de evaluare și de intervenție pentru monitorizarea progresului, se poate promova reintegrarea acestora în comunitate.

Încarcerarea minorilor delicvenți fără a aborda problemele subiacente perpetuează ciclul delicvenței. Prioritizarea abordărilor de reabilitare și de justiție restaurativă devine crucială pentru promovarea unor rezultate pe termen lung.

Date statistice în referința delicvenței juvenile – Republica Moldova

Pe parcursul anului 2023, procurorii au gestionat 449 cauze penale privind infracțiunile comise de minori, înregistrând o descreștere egală cu 35,95% față de anul 2022, când au fost înregistrate 701 de astfel de cazuri.

Implicați în activități criminale au fost 735 minori, dintre care 694 băieți și 51 fete, faptul urmează a fi comparat cu datele statistice din anul 202, care arată o implicație cu 1039 minori, 974 – băieți și 65 – fete.

Majoritatea infracțiunilor comise de minori vizează patrimoniul, fiind înregistrate 301 cauze penale, în scădere față de anul 2022, care înregistra 515 cazuri.

Printre acestea, furturile ocupă o pondere semnificativă, numărul acestora fiind de 264 cazuri, aspect comparat cu anul trecut care atesta 422 cazuri.

Într-un număr mai mic, se înregistrează infracțiunile contra ordinii publice, precum huliganismul, cu 23 cazuri înregistrate (în anul 2022 – 32).

Sub aspectele infracțiunilor contra vieții și sănătății, în anul 2023 s-a înregistrat un omor și o vătămare intenționată, față de 4 omori și 4 vătămări în anul 2022.

De asemenea, infracțiunile legate de viața sexuală au scăzut la 8, iar cele legate de droguri și jafuri sunt înregistrate într-un număr mai mic, respectiv 8 și 32, comparativ cu 9 și 84 în anul 2022.

În intervalul analizat, procurorii au finalizat investigațiile în 417 cauze penale, o scădere semnificativă față de cele 658 de cauze penale din anul 2022.

Instanțele de judecată au examinat și au emis sentințe în 318 cauze penale privind 389 de minori, față de 416 cauze penale și 416 minori în anul 2022. Aceste sentințe includ 239 de condamnări, 77 de încetări, și 2 achitări în privința minorilor.

În ceea ce privește categoriile de pedepse, instanțele au decis:

• 141 de minori au fost condamnați la închisoare, comparativ cu 90 în anul precedent.
• 107 de minori au primit condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei comparativ cu 102 în anul precedent.
• 45 de minori au fost condamnați la muncă neremunerată în folosul comunității, comparativ cu 33 în anul precedent.
• 13 minori au fost amendați, comparativ cu 21 în anul 2022.

Analiza datelor reflectată oferă o perspectivă complexă a fenomenului delicvenței juvenile.

În primul rând, scăderea semnificativă a numărului de cazuri penale înregistrate în anul 2023 în comparație cu anul precedent prezintă un semn încurajator și poate reflecta eforturile depuse în prevenirea infracționalității juvenile și în intervenția timpurie în astfel de situații.

Totuși, este esențial să ne plasăm sub analiză: care au fost factorii care au contribuit la această reducere și în ce măsură aceștia sunt sustenabili pe termen lung.

În al doilea rând, o analiză mai atentă a tipurilor de infracțiuni comise de minori ar putea oferi indici calitativ despre tendințele și factorii de risc implicați în comportamentul delicvent al minorilor. De exemplu: faptul că majoritatea infracțiunilor vizează patrimoniul poate indica nu doar probleme legate de lipsa resurselor financiare sau educaționale, ci și de posibile deficiențe în supervizarea în îndrumarea parentală.

În plus, sub aspectul infracțiunilor care afectează viața și sănătatea, s-ar putea indica necesitatea unei atenții sporite asupra prevenirii și intervenției în comportamentele violente și auto-distructive, care pot alarma în referința problemelor de sănătate mentală. Aceste aspecte necesită nu doar răspunsuri punitive, ci și abordări preventive și de intervenție socială mai profunde și mai personalizate.

Delicvența juvenilă – optica legislației penale din Republica Moldova

Persoanele fizice care au împlinit vârsta de 16 ani sunt, în general, pasibile de răspundere penală conform prevederilor Codului penal al Republicii Moldova. Cu toate acestea, pentru infracțiuni considerate, în mod special periculoase pentru societate, vârsta minimă la care o persoană poate fi supusă răspunderii penale poate fi redusă.

Astfel, în cazul unor infracțiuni precum omorul intenționat, violența sexuală, escrocheria, furtul sau alte acțiuni cu nivel ridicat de pericol social (marcate la art. 21 Cod penal al Republicii Moldova), persoanele cu vârsta între 14 și 16 ani pot fi, de asemenea, pasibile de răspundere penală conform legislației penale.

Este important de menționat că această restricție se bazează pe principiul: minorii cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani trebuie să fie tratați diferit în sistemul judiciar, având în vedere nivelul lor de maturitate și responsabilitate în comiterea infracțiunilor. Prin urmare, aplicarea răspunderii penale în cazurile specificate este justificată de gravitatea și pericolul social al acțiunilor săvârșite, asigurându-se, concomitent, protecția și reabilitarea acestor minori.

Persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani sunt supuse executării pedepsei privative de libertate în centrul de detenție pentru minori și tineri. În Republica Moldova există o singură instituție specializată pentru detenția minorilor – Centrul de detenție pentru minori și tineri din Goian.

Alegerea acestui tip de instituție este determinată de mai mulți factori, incluzând personalitatea, antecedentele penale și gravitatea infracțiunilor comise.

Este important să se țină cont de personalitatea individului condamnat, deoarece fiecare caz în parte poate fi unic, necesitând o abordare individualizată. Factorii precum maturitatea psihologică, nivelul de educație și condițiile sociale pot influența modul în care persoana răspunde la intervenția instituțională.

De asemenea, antecedentele penale reprezintă un element esențial în determinarea modului optim  de intervenție. Înțelegerea istoricului infracțional al unei persoane poate oferi informații despre posibilele motive ale comportamentului criminal și despre nevoile sale specifice de reintegrare și de reabilitare.

Mai mult, gradul prejudicial al infracțiunii săvârșite este luat în considerare în procesul de evaluare și de determinare al pedepsei. Infracțiunile care au cauzat daune severe sau care au avut un impact grav asupra victimelor sau societății, pot atrage o intervenție mai fermă.

Adițional, legiuitorul adoptă o politică de liberare în cazul în care – minorii condamnați pentru săvârșirea unei infracțiuni ușoare, mai puțin grave sau grave sunt liberați de pedeapsă de instanța de judecată dacă se constată că scopurile pedepsei pot fi atinse prin aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter educativ.

Surplus, legiuitorul permite aplicabilitatea instituției împăcării, act de înlăturare a răspunderii penale, și pentru comiterea unor infracțiuni grave, în cazul minorilor.

În lumina acestei abordări, este esențial ca sistemul judiciar să acorde o atenție deosebită respectării drepturilor fundamentale ale minorilor pe parcursul întregului proces penal.

Utilizarea măsurilor alternative la detenție reprezintă o componentă crucială a unei abordări bazate pe drepturile omului în justiția penală pentru minori. Aceste măsuri pot include programe de reabilitare, servicii comunitare și supraveghere în comunitate, oferind, astfel, oportunități pentru reintegrarea socială și dezvoltarea persoanei, în timp ce minimizează impactul negativ al detenției asupra vieții lor.

Prin urmare, o abordare eficientă și profesională în răspunderea penală a minorilor trebuie să fie una care să pună drepturile omului și protecția copilului în centrul său. Prin respectarea acestor principii și aplicarea unui cadru legal și instituțional adecvat, se poate asigura că justiția pentru minori este corectă, echitabilă și în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile omului.

Standardele Minime ale Națiunilor Unite privind procedurile judiciare pentru copii suspectați sau acuzați de infracțiuni (Beijing Rules) statuând: evitarea închisorii în cazul minorilor, cu excepția cazului în care nu există alt răspuns adecvat care să protejeze siguranța publică.

Organizarea activităților de reintegrare socială – Republica Moldova

La primul contact cu Centrul de detenție, fiecărui deținut i se întocmește un Plan individual de resocializare, organizat pe trei nivele fundamentale: educativ, psihologic și asistență socială. Acest Plan cuprinde programele obligatorii stabilite pentru întreaga perioadă a executării pedepsei penale și este contrasemnat de către deținut prin oferirea acordului de participare. În baza ordinelor de deschidere a programului, aceștia sunt incluși în activități de instruire.

Elaborarea Planului individual de resocializare reprezintă rezultatul evaluării nevoilor individuale ale minorilor. Acestea sunt identificate prin utilizarea instrumentelor de psiho-diagnostic, analiza dosarului personal, colectarea anamnezei, evaluarea situației școlare și examinarea referatului pre-sentențial.

Nevoile și riscurile individuale ale minorului sunt de o importanță crucială pentru abordarea personalizată și pentru planificarea adecvată a intervențiilor de recuperare pe durata executării pedepsei privative de libertate. Un punct de plecare esențial constă în realizarea unei evaluări precise a acestor nevoi și riscuri, folosind instrumentele potrivite, aspect care va influența calitatea și eficacitatea Planului individual și a măsurilor de recuperare recomandate și implementate.

Politicile instituționale pentru corectarea comportamentului delicvent se concentrează pe implementarea Planului individual de resocializare, în interiorul căruia fiecare succes poate fi definit prin acordarea liberării condiționate înainte de termen sau înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu una mai blândă. În situația în care pedeapsa privativă de libertate este executată în întregime, se presupune că minorul nu a fost corectat.

Este important să se sublinieze în mod suplimentar: în Centrul de detenție pentru minori și tineri sunt desfășurate cursuri profesionale de frizer, tencuitor, lăcătuș instalator tehnică-sanitară, lăcătuș electro-montator rețele de iluminat, bucătar, cofetar.

În Republica Moldova, promovarea unei reintegrări eficiente a deținuților în comunitate implică nu doar elaborarea planurilor individuale de resocializare, ci și dezvoltarea unui mediu propice pentru implicarea deținuților în diverse activități și programe care să le ofere oportunități reale de integrare.

Una dintre inițiativele cheie ar putea fi extinderea programelor de reintegrare pentru a include activități inovatoare și orientate spre piața muncii. De exemplu, în loc să se limiteze doar la cursuri tradiționale, cum ar fi cele de frizerie sau bucătărie, s-ar putea dezvolta programe de instruire în domenii emergente, cum ar fi tehnologia informației sau designul grafic. Astfel, deținuții ar putea dobândi competențe relevante pentru piața muncii actuale și ar fi mai pregătiți pentru reintegrare după eliberare.

De asemenea, pentru a promova o apropiere mai strânsă de comunitate, s-ar putea implementa programe care să implice deținuții în proiecte de voluntariat și servicii comunitare. Aceste activități nu numai că ar oferi deținuților oportunități de a-și folosi abilitățile în beneficiul altora, dar și le-ar permite să se simtă mai conectați și mai responsabili față de comunitate.

Ar fi important să se ofere suport și asistență de specialitate pentru dezvoltarea abilităților sociale și emoționale ale deținuților. Programarea sesiunilor de consiliere și terapie, în care deținuții să poată lucra cu profesioniști în domeniul sănătății mentale pentru a aborda problemele lor individuale, ar putea contribui la creșterea nivelului lor de adaptare și reziliență în fața provocărilor reintegrării.

Eforturile autorităților în reintegrarea deținuților în comunitate sunt notabile, însă recurgerea la ajutor extern și diversificarea activităților ar putea amplifica arsenalul de intervenții, facilitând și oferind oportunități reale pentru ca minorii să se simtă așteptați în comunitate, contribuind astfel la incluziunea acestora.

Delicvența juvenilă – optica legislației penale din România

Conform prevederilor Codului penal al României, minorilor care au săvârșit infracțiuni li se pot aplica măsuri educative:

• neprivative de libertate (stagiul de formare civică, supraveghere, consemnare la sfârșit de săptămână, asistare zilnică).
• privative de libertate (internarea într-un centru educativ, internarea într-un centru de detenție).

Față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.

De asemenea, se ține a se menționa – față de minor, se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri:

• dacă a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativă care a fost executată sau al cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat;
• atunci când pedeapsa prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare sau detențiunea pe viață.

Cu toate acestea, există o perspectivă de umanizare a pedepsei privative de libertate inițial accesate – în cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a, cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune înlocuirea internării cu măsura educativă asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de șase luni, dacă persoana nu a împlinit vârsta de 18 ani.

Într-un context însumat, copii aflați în conflict cu legea penală din România pot fi supuși:

Măsurii educative a internării într-un centru educativ, care constă în internarea minorului într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregătire școală și de formare profesională potrivit aptitudinilor sale, precum și programe de reintegrare socială.

Măsurii educative a internării într-un centru de detenție, care constă în internarea minorului într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază și de supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum și programe de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale.

Atât Centrele educative, cât și Centrele de detenție, care se ocupă de realizarea măsurilor educative privative și non-privative de libertate, se află în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor:

• Două Centre educative: Buziaș (234 – capacitate de cazare),Târgu Ocna (168 – capacitate de cazare).
• Două Centre de detenție: Craiova (357 – capacitate de cazare), Brăila-Tichilești (388 – capacitate de cazare).

Politica non-punitivă adoptată de legislația penală din România în tratarea delicvenței juvenile reprezintă un pas semnificativ spre o justiție juvenilă mai umană, echilibrată și orientată spre reintegrare în comunitate.

Prioritizarea măsurilor non-privative de libertate, cum ar fi stagiul de formare civică sau asistarea zilnică, subliniază un angajament concret față de transformarea comportamentală și decizională a minorilor.

Politica non-punitivă nu aduce numai beneficii individuale, ci și contribuie la fortificarea unei coeziuni sociale.

Prin investiția în programe educaționale și de reintegrare socială, se creează un mediu propice pentru dezvoltarea abilităților și construirea unui viitor în afara infracționalității.

Perspectiva de umanizare a pedepsei, care permite înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice în funcție de progresul și implicarea minorilor, denotă o abordare sensibilă a sistemului față de nevoile individuale și față de potențialul de schimbare al acestora.

Organizarea activităților de reintegrare socială – România

După depunerea în detenție, toate persoanele private de libertate sunt evaluate corespunzător ariilor: educație, asistență psihologică, asistență socială. Concluziile evaluării fundamentează proiectarea asistenței de specialitate pe parcursul executării măsurii educative privative de libertate, sub forma Planului de intervenție recuperativă.

În cuprinsul Planului sunt recomandate, pentru fiecare persoană, activitățile și programele pe care urmează să le parcurgă pe timpul detenției.

Includerea în activitățile recomandate în Plan se realizează ținând cont de nevoile identificate, regimul de executare a pedepsei privative de libertate și momentul traseului execuțional.

Planul este revizuit periodic, ținând cont de modificările intervenite în situația fiecărei persoane.

Se ține a se evidenția: cu prioritate se privește includerea în activități de instruire școlară și formare profesională. Astfel, în toate Centrele funcționează școli, personalul didactic fiind asigurat de inspectoratele școlare județene.

Activitățile și programele de reintegrare socială sunt desfășurate de către personalul de la nivelul sectorului de specialitate, care include: educatori, psihologi, asistenți sociali, preoți, monitori sportivi și agenți tehnici.

Acestea sunt organizate și derulate, atât în interiorul spațiului de deținere, cât și în comunitate, ținând cont de conduita persoanelor internate.

Timpul minim petrecut de către persoanele internate în afara camerelor, în activități și programe, este de 6 ore, pentru a putea dispune de un grad de interacțiune socială adecvat.

Persoanele internate participă zilnic la activități de educație fizică, iar cu frecvență săptămânală sunt incluse în activități ocupaționale de tip hobby. Cel puțin o dată pe parcursul unei luni calendaristice se organizează un concurs cu caracter educativ.

De asemenea, în incinta Centrului sau în comunitate sunt organizate, lunar, activități artistice sau de difuzare a culturii, în colaborare cu partenerii din comunitate.

Adițional, minorii beneficiază de asistență moral-religioasă, asigurată de către preoții unității, precum și de colaboratorii din partea cultelor religioase.

În Centre se organizează, cel puțin cu frecvență semestrială, întâlniri ale personalului de specialitate cu reprezentanții mediului de suport al persoanelor internate.

În fiecare Centru educativ și de detenție există un Proiect educațional care structurează și organizează educația și asistența psiho-socială acordată persoanelor internate, în funcție de nevoile individuale ale acestora.

Colaborarea cu comunitatea condiționează elaborarea și implementarea tuturor componentelor proiectului educațional, urmărindu-se cointeresarea familiei și a comunităților de apartenență în procesul de reintegrare socială a persoanelor care au executat măsuri educative privative de libertate și schimbul de informații între instituții și factorii de decizie.

La nivel sistemic, este disponibilă o Ofertă standard de programe de activități de reintegrare socială care include, în prezent, 104 programe – educaționale, psihologice, sociale, moral-religioase, pe care persoanele private de libertate au posibilitatea să le acceseze, devenind parte activă și responsabilă pentru propriul proces de reabilitare psiho-comportamentală.

Oferta cuprinde, de asemenea, activități semi-structurate, de scurtă durată, care permit rularea unui număr cât mai mare de persoane, în vederea creșterii timpului petrecut în afara camerelor de deținere.

De asemenea, se subliniază: minorii internați în Centrele de detenție sau în Centrele educative pot presta munci remunerate și neremunerate în condițiile legislației muncii din România, durata timpului de muncă fiind de 6 ore pe zi și 30 ore pe săptămână. Exercitarea dreptului la muncă de către minori este însoțită de garanții: nu se pot presta munci în timpul nopții sau în locații de muncă dificilă, vătămătoare, periculoasă; timpul maxim de muncă nu poate depăși termenul strict de 6 ore.

Adițional, funcționarea în Centrele de detenție a sectorului de auto-gospodărie – destinat persoanelor internate care se află în etapa de pregătire pentru liberare – reprezintă, de asemenea, o direcție importantă de acțiune privind organizarea detenției pentru persoanele care au săvârșit infracțiuni în stare de minorat, orientată spre dezvoltarea deprinderilor de conviețuire socială și asigurarea tranziției spre asumarea unui rol activ și funcțional în societate.

Integrând o abordare holistică și coerentă, organizarea activităților de reintegrare socială în Centrele educative și de detenție din România, se probează a fi profundă și strategic structurată. Prin intermediul evaluării adecvate a nevoilor individuale și proiectarea unor planuri de intervenție recuperativă personalizate, se evidențiază un angajament viabil în transformarea vizionară a persoanelor private de libertate.

Este remarcabil faptul: accentul este pus pe incluziunea în activități de instruire școală și formare profesională, recunoscând importanța dezvoltării abilităților educaționale și a pregătirii pentru eliberare.

De asemenea, diversitatea programelor și activităților propuse, atât în cadrul instituției, cât și în afara acesteia, indică o abordare comprehensivă și mobilizatoare.

Un aspect deosebit de relevant este acordarea atenției deosebite timpului petrecut în afara camerelor de detenție, subliniind importanța interacțiunii sociale și a integrării în comunitate pentru procesul de reintegrare. Limitarea timpului petrecut în camere și încurajarea participării la activități contribuie la îmbunătățirea stării emoționale și la menținerea unui mediu penitenciar echilibrat și sigur.

Reflecții finale

Comiterea unei infracțiuni de către un minor nu prezintă un act izolat, ci un semn al unor deficiențe în structura și aranjarea societății. Este o problemă complexă care necesită o abordare amplă și integrată din partea autorităților și a comunității. Autoritățile au responsabilitatea de a interveni nu numai pentru a sancționa comportamentul delictual, ci și pentru a identifica și a adresa cauzele subiacente care au condus spre un comportament anti-social.

Este vital ca eforturile să se concentreze pe prevenirea delincvenței juvenile și pe reabilitarea minorilor infractori. În acest sens, trebuie să ne inspirăm din practicile eficiente adoptate în alte țări, cum ar fi România, unde există inițiative care promovează implicarea minorilor în programe educative și de reabilitare, în locul detenției. Adoptarea unor astfel de practici înseamnă nu numai reducerea recidivei și protejarea societății, ci și oferirea șanselor necesare minorilor de a-și reconstrui viețile și de a contribui pozitiv la comunitate.