Doamna Oxana Novicov este Secretar general al Uniunii Naţionale a executorilor judecătoreşti, lector universitar la Facultatea de Drept, Universitatea de Stat din Moldova, doctor în drept.

Tatiana Balan: D. Oxana, suntem onorați să fiți invitata noastră. Vă mulțumim !

Oxana Novicov: E o plăcere și pentru mine această discuție, care o vreau cât mai lejeră și aerisită.

Tatiana Balan: Să începem cu originile. Unde ați petrecut copilăria și ce amintiri purtați până acum ?

Oxana Novicov: Copilăria mea are 3 coordonate geografice – Telenești, Fălești, Florești, or, munca tatălui meu ne-a făcut să circulăm prin aceste trei raioane.

Cele mai frumoase amintiri sunt verile petrecute la bunica: cu primele clătite – făcute cu mere și cu năbădăi în bucătăria ei din tindă; cu multă lectură și muzică ascultată la casetofon. Aveam acolo mai multă autonomie, mai mult spațiu propriu și o indulgență în alb pentru orice fel de păcate. Doar că, fiind un copil mult prea cuminte, nu prea le făceam aceste păcate…

Tatiana Balan: Curios este faptul că nu ați mers din prima la drept, ci, în 1999, ați devenit licențiată în filologie română-franceză la Universitatea de Stat ,,Aleco Russo”. A urmat o perioadă de câțiva ani în care ați activat ca profesoară de limbă română la Liceul teoretic “Ştefan cel Mare”, mun. Chişinău. De ce filologie și cum a fost experiența în calitate de dascăl ?

Oxana Novicov: De fapt, dreptul era facultatea pe care voiam să o fac din start, dar, tatăl, impregnat de situațiile pe care le cunoștea din activitatea sa profesională (a fost judecător), era foarte stresat de ideea că fata lui va face la studii departe de casa… departe însemnând orice distanță mare de 30 de km… Astfel, singura Universitate în raza de depărtare percepută de tata drept admisibilă era cea din Bălți. Și acolo, la acea vreme,  facultate de drept nu exista… Astfel, am mers la filologie. Deși, aș minți dacă aș zice că nu mă atrăgea filologia. Literatura era – pe acel moment – în topul pasiunilor mele. Și o mai aveam și pe mama, care tot era absolventă de filologie și profesoară în școală. Dar să știți că nu am regretat niciodată această decizie – or mânuirea cuvântului este un atu pentru orice jurist ! Și după cum cunoașteți, în timp, și studiile pedagogice au fost valorificate – prin activitatea care o desfășor la USM.

Tatiana Balan: A urmat licența în drept. Ce a stat la baza deciziei de a face dreptul ?

Oxana Novicov: Facultatea de drept era realizarea visului și încăpățânarea mea de a-l urma totuși. Am mers la facultatea de drept în ideea de a deveni avocat, eram înaripată, plină de năzuință și planuri. Mă vedeam avocat –  la costum clasic, cu părul în vânt și pe tocuri… până tata nu mi-a  explicat că a fi avocat înseamnă să fugi dintr-o ședință în alta, să discuți cu clientul în celula lui de detenție… etc. Aceasta m-a trezit din reverii – dar nu mi-a tăiat pofta unei cariere în drept.

Tatiana Balan: Imediat după terminarea facultății de drept, v-ați angajat ca specialist principal la Direcţia de executarea a documentelor civile şi administrative, Departamentul de executare pe lângă Ministerul Justiţiei. De aici a început cariera în sfera executării. Cu ce dificultăți v-ați ciocnit în acea perioadă ?

Oxana Novicov: Am avut norocul (zic eu că e noroc!) să încep a lucra în acel Departament chiar de la crearea acestuia. De altfel, același lucru s-a întâmplat și cu activitatea mea în UNEJ. Am fost printre cei care au pus temeliile acestor două organizații. Și este o senzație faină, inegalabilă când lucrezi în organizația, la a cărei configurare, conceptualizare ai participat chiar tu !

E ca și cum te-ai instala într-o locuință nouă, care încă nu are de toate, dar care tu o decorezi, amenajezi etc. Îți dă senzația că ești un demiurg la scară mică:)

Cât despre dificultăți – bineînțeles erau, unele greu de imaginat acum (de exemplu atunci, în 2002, la 15 angajați aveam un singur computer la care să putem scrie documentele, pixuri nu aveam suficiente etc), dar toate erau acoperite de dinamismul și elanul de lucru care îl aveam în acea echipă.

Reforma sistemului de executare silită din 2010 care a fost, de fapt, stația terminus a Departamentului de executare, a fost apogeul acestui elan și dinamism și – sincer – mi-e dor de mine, cea de atunci, cuprinsă de febra unei activități în care credeam, cu care trăiam, care mă anima…

Tatiana Balan: Dna Oxana, pe scurt, cine este executorul judecătoresc ?

Oxana Novicov: O definiție care o dau uneori și studenților – executorul judecătoresc este un rău necesar, un Moș Crăciun inversat – care vine să ia, nu să aducă.

Trecând pe un regim mai sobru, voi zice că executorul este cel care înfrânge împotrivirea debitorului, impunându-l să respecte hotărârea judecătorească. Și această muncă nu prea e colorată în nuanțe trandafirii și nici nu e făcută în atingeri catifelate. E o muncă consumantă și dură.

Tatiana Balan: De ce reprezentanții acestei profesii, deseori, sunt percepuți negativ de societate ?

Oxana Novicov: Executorii judecătorești sunt prinși întotdeauna în mijlocul unui conflict – conflict străin, care nu ei l-au provocat și ale cărui subtilități nu le cunosc. Însă ei sunt cei care îl readuc în scenă, prin declanșarea măsurilor de executare silită.

Acest fapt face ca rănile să se deschidă, iar frustrările, durerile să se verse peste executorul judecătoresc. Acestea, multiplicate la sute și mii de cazuri care le gestionează executorul judecătoresc, creează o percepție negativă a executorului judecătoresc, dar și subțiază atât rezistența psihică, cât și corectitudinea comunicativă a executorilor judecătorești.

Deseori executorii judecătorești sunt blamați pentru faptul că citez ”nu au inimă”, ,,se hrănesc din probleme străine” etc. Dar, de fapt, ei nu fac decât să aducă la îndeplinire ceea ce e decis de instanță, ceea ce constituie dreptatea spusă, transformând-o în dreptatea făcută. Și fac ei acest lucru nu în liniștea și solemnitatea sălii de judecată – ei o fac sub ochii vecinilor curioși, sub camera telefonului debitorului, pe fundalul plânsetelor și blestemelor membrilor familiei lui sau a protestatarilor de profesie… toate astea lasă impresia că ar fi oameni fără inimă. Deși – și aceasta o spun întotdeauna și studenților – cunosc cazuri când colegii -executori care azi evacuează o familie cu copii, mâine merg cu daruri pentru acei copii.

Tatiana Balan: Având o vastă experiență în tot ce ține de executare, în viziunea d-voastră, respectul, imaginea executorului anterior versus la momentul de față s-a îmbunătățit ?

Oxana Novicov: Cred că imaginea s-a îmbunătățit – or, au crescut simțitor nivelul de calificare profesională a executorilor judecătorești, gradul de  autonomie a acestora în raport cu instanța de judecată.  În plus, executorii judecătorește au în prezent o gamă de atribuții mult mai largă,  față de cea care o aveau anterior – ei prestează numeroase servicii necoercitive, care presupun un nivel sporit de expertiză și încredere.

Cât despre respect – nu cred că aș avea de zis lucruri optimiste aici… e greu să insufli respect debitorului, dacă autoritățile rar au un cuvânt de bine de spus despre profesie, dacă autoritățile nu reacționează sub nici o formă la denigrarea publică a unor persoane din profesie… Mai rău e că  percepția de sine a profesiei este ca și a unui copil neglijat, care însă se luptă pentru a-și cere atenția… și nu întotdeauna o face corect și prin fapt demne.

Tatiana Balan: Care este viitorul executării în Republica Moldova ? Se așteaptă schimbări esențiale în ce privește atribuțiile executorului judecătoresc, mod de a-și desfășura activitatea…?

Oxana Novicov: De curând, au fost operate modificări substanțiale în legea de organizare a profesiei. Unea dintre cele mai importante, cred eu, e cea care ține de implementarea standardelor profesionale, care ar trebui să asigure o mai bună calitate a serviciilor prestate de executorii judecătorești și o mai bună organizare a activității acestora.

La fel, lucrăm acum asupra unui proiect de modificare a Codului de executare, care să simplifice procedurile de încasare a sumelor mici, să facă mai clar modul de formare a cheltuielilor de executare și să dea executorilor judecătorești instrumente de lucru mai eficiente și mai adaptate realităților.

Mi-ași dori o executare silită mai eficientă, mai suplă, clară și mai puțin consumantă – pentru executor, pentru creditor, dar și debitor.

Tatiana Balan: Astăzi, profesia de executor judecătoresc este una râvnită ? Cu ce aspirații vin tinerii la examenele necesare, pentru a accede în profesie ?

Oxana Novicov: Da. Aș zice că profesia este încă râvnită.

Am zis ”încă”,  fiindcă dacă actuala situație se va perpetua, profesia nu va mai fi râvnita și chiar s-ar putea ajunge la situații extreme si urâte care să o compromită. Aspirațiile multor pretendenți de a accede în profesie sunt susținute de alura romantica Robin-Hood-iană a profesiei, dar și de mitul unor bani mari care se câștiga în profesie. Da, e adevărat, avem colegi care câștiga sume considerabile, dar aceștia constituie – în cea mai optimista evaluare – 20% din total, veniturile celorlalți sunt peste media pe țară, dar departe de sumele vehiculate.

 Ca să cunoașteți, acu 5-6 ani, venitul mediu al unui executor constituia 1/3 din venitul mediu al unui notar. Și acești bani se câștigă cu luptă, cu confruntări, ei nu sunt oferiți de bună-voie… Spun astea pentru o înțelegere realistă a celor interesați de profesiei, pentru a evita decepțiile…

Tatiana Balan: Dacă e să ne îndepărtăm de viața profesională, cum e d. Novicov acasă ? Reușiți să îmbinați munca solicitantă cu familia ?

Oxana Novicov: Încerc să le reușesc pe ambele – dar trebuie să recunosc că rareori sunt puse în echilibru perfect. Dacă suntem în perioada de pregătire a Congresului sau a vreunui eveniment de amploare (conferințe, lucru pe proiecte de legi), toată lumea de acasă știe că mama e o prezență nominală doar. Dar am marele noroc ca soțul să mă susțină în toate situațiile și să mă încurajeze atunci când sunt descumpănită.

Cum sunt acasă? Deseori mai șovăitoare, decât la muncă – îmi vine mai greu să iau deciziile ce țin de familie.

Mi se întâmplă să aduc acasă proasta dispoziție de la muncă – dar lucrez la acest aspect și îmi reușește din ce în ce mai bine. Mă ancorează bine în atmosfera casnică gătitul – în special gătitul tartelor.

Tatiana Balan: Aveți anumite locuri de suflet, unde vă reîncărcați cu energie și pozitivism ?

Oxana Novicov: Cândva, acest loc era locul meu de muncă. Mai e și acum, dar nu la puterea pe care o avea cândva. În timp, am învățat să diversific sursele de încărcare a bateriilor.

Îmi place să privesc marea – dar nu atunci când e larmă și lume multă, ci atunci  când sunt singură în fața ei. Marea în octombrie e minunată.

Contemplarea munților tot îmi dă puteri și deschidere. Mă energizează pregătirile de plecare.

Mă refac și fiind în singurătate, care îmi este chiar necesară periodic. Dar sunt și oameni – puțini, dar foarte valoroși pentru mine – a căror companie mă energizează și pe care o prețuiesc la fel de mult ca singurătatea.

Călătoresc frecvent, călătoriile fiind terapia mea sufletească, pe care o alternez cu terapiile spa – ca și remedii ale stării fizice.

Tatiana Balan: D. Oxana, un mesaj către cei care au parcurs acest interviu.

Oxana Novicov: Creați-vă amintiri – pentru voi și lăsați altora amintiri despre voi – e tot ce putem face pentru a ne îmbiba de această minunată lume și rămâne în ea sau a o schimba nițel.

Tatiana Balan: Vă mulțumim mult, pentru timpul acordat și informațiile utile !