Cristian Babin

1. Context

Prin sentința din 09 iunie 2017 a Judecătoriei Cahul (sediul Central), a fost încetat procesul penal în privința inculpatului de învinuire în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 171 alin. (1), 172 alin. (1) Cod penal, din motiv că există o ordonanță a organului de urmărire penală de încetare a urmăririi penale din data de 12 septembrie 2011.

La momentul emiterii ordonanței Procurorului, din 12 septembrie 2011, norma de procedură penală, prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, era în vigoare și constituțională. La 12 septembrie 2011, prevederea art. 287 alin. (1) din Codul de procedură penală avea următorul conținut: (1) Reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire se dispune de către procurorul ierarhic superior prin ordonanţă dacă, ulterior, se constată că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut circumstanţa pe care se întemeia încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire.

Prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14 mai 2015 (https://www.constcourt.md/public/ccdoc/hotariri/ro-h1214052015ro6a599.pdf) s-a declarat neconstituțional alineatul (1) al articolului 287 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova.

Prin decizia din 22 noiembrie 2018 a Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat, a fost admis apelul declarat de procuror, casată parțial sentința primei instanțe în partea achitării de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care inculpatul a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii. În rest, au fost menținute dispozițiile sentinței primei instanțe.

Prin decizia din 06 august 2019 a Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul declarat, casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău. Pentru a decide astfel, instanța de recurs, inclusiv, a apreciat ca întemeiate argumentele procurorului privind efectul pentru viitor a hotărârilor Curții Constituționale și că la momentul emiterii ordonanței de reluare a urmăririi penale art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală era în vigoare și era constituțional.

Prin decizia din 20 decembrie 2022 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul declarat de procuror, casată total sentința primei instanțe, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul, inclusiv, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 171 alin. (1), 172 alin. (2) Cod penal, cu liberarea de răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție; inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 10 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. În susținerea poziției sale, instanța de apel, inclusiv, a menționat că prima instanță nu a luat în considerare că la momentul emiterii ordonanței de reluare a urmăririi penale art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală era în vigoare și era constituțional și că prima instanță urma să țină cont și de faptul că hotărârile Curții Constituționale nu au efect retroactiv.

Prin Decizia Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-720/2023 din 25 aprilie 2024, a fost admis recursul declarat de către avocat în numele inculpatului, casează integral decizia din 20 decembrie 2022 a Colegiului penal al Curţii de Apel Chișinău, în cauza penală privindu-l pe inculpat, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune căilor de atac.

1. Poziția Curții Supreme de Justiție (scurt rezumat al aspectelor ce țin de problematica aplicării neretroactivității hotărârilor Curții Constituționale în materie procesual-penală)

Judecând recursul în baza actelor din dosar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a atras atenția inclusiv asupra următoarelor argumente.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție susține că, soluția de încetare a procesului penal pe învinuirea pe art. 171 alin. (1), 172 alin.(1) Cod penal, dispusă de prima instanță, pe motiv că există o hotărâre a organului de urmărire penală de încetare a urmăririi penale în privința inculpatului, or, ordonanța de reluare a urmăririi penale din 12.09.2011, inclusiv și cele precedente, sunt întemeiate pe prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, ca motiv de reluare, fiind indicat faptul că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestei măsuri – de încetare a urmăririi penale.

Astfel, completul de judecată menționează că deși această prevedere a fost declarată neconstituțională prin Hotărârea nr. 12 din 14 mai 2015 a Curții Constituționale și potrivit art. 140 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, Hotărârile Curții Constituționale au efect doar pentru viitor, acest fapt este irelevant speței din moment ce din 24 iulie 1997 Republica Moldova este parte la Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor și Libertățile fundamentale ale Omului, și respectiv, la momentul desfășurării urmăririi penale, și atunci când au fost adoptate de către procurori ordonanțele de reluare a urmăririi penale în perioada anilor 2010 – 2011, prevederile Convenției, cât și jurisprudența constantă CtEDO cu referire la dreptul garantat și apărat de art.4 Protocolul 7, erau aplicabile în speță.

Respectiv, chiar dacă era în vigoare art. 287 din Codul de procedură penală, și la reluarea urmăririi penale procurorii se conduceau anume de acest articol, în redacția legii care la acel moment nu impunea pentru reluarea urmăririi penale necesitatea existenței obligatorie a circumstanțelor referitor la ”fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natura să afecteze hotărârea pronunțată”, rezultă că, prevederile din art. 287 alin.(4) Cod de procedură penală, aplicate la acel moment de către procuror, se aflau în contradicție cu prevederile Convenției Europene ratificată de către Republica Moldova, iar potrivit art.7 alin.(2) Cod de procedura penală, (redacția legii în vigoare la data adoptării de către procuror a ordonanței de reluare a urmăririi penale în anul 2011), ”Dacă există neconcordanţe între prevederile tratatelor internaţionale în domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi prevederile prezentului cod, prioritate au reglementările internaţionale”.

Prin urmare, organele de drept și instanțele de judecată erau obligate să aplice direct prevederile Convenției Europene sau art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, care și la acel moment prevedea că reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente au afectat hotărârea respectivă, conform garanțiilor stipulate la art. 4 Protocolul 7 CEDO, prevedere de la care potrivit paragrafului 3 din art. 4 Protocolul 7 CEDO, nu este îngăduită nicio derogare. Astfel, decade argumentul privind neretroactivitatea hotărârilor Curții Constituționale, iar soluția primei instanțe pe acest capăt de acuzare este întemeiată și corectă.

Totodată, în aspectul problematicii neretroactivității hotărârilor Curții Constituționale, completul de judecată reține și constatările Curții Constituționale din decizia nr.81 din 18.11.2016 adoptată la sesizarea nr. 128g/2016, privind excepția de neconstituționalitate a art. 26 alin.(7) din Legea cu privire la Curtea Constituțională (efectele hotărârilor Curții Constituționale) (https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=98023&lang=ro), unde la pct.20 – 22 a deciziei menționate Curtea Constituțională a reținut ”că legislația procesual-penală și procesual-civilă atribuie hotărârilor Curții Constituționale caracter retroactiv, prin posibilitatea revizuirii hotărârilor judecătorești irevocabile în cazul în care norma aplicată litigiului a fost declarată neconstituțională”.

În hotărârea nr. 16 din 25 iunie 2013 (https://www.constcourt.md/public/ccdoc/hotariri/ro-h_16_2013_ro.pdf), Curtea a statuat că neretroactivitatea hotărârilor instanței de jurisdicție constituțională nu poate prevala în situația în care la baza hotărârilor judecătorești sunt puse prevederile legale care contravin drepturilor și libertăților fundamentale și prin efect sunt declarate neconstituționale.

În hotărârea menționată supra, Curtea a reținut că „principiul stabilității raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin intermediul unor norme neconstituționale. Posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătorești pronunțate cu încălcarea Constituției constituie singură modalitate de contracarare a efectelor unei legi care contravine principiilor constituționale, ce garantează drepturile și libertățile fundamentale.”

Astfel, în speța, deși nu este cauza de revizuire a hotărârii judecătorești pronunțate în prezenta cauza penală, ci este o etapă a procesului penal cu privire la examinarea recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, completul de judecată a Curții Supreme de Justiție reține constatările Curții Constituționale menționate supra și care la caz pot fi aplicate în vederea neadmiterii creării unei situații de necesitatea revizuirii pe viitor a unei hotărârii judecătorești la baza căreia s-au pus prevederile unei norme de drept procesual penal declarate neconstituțională, devreme ce la etapa de recurs se cunoaște (cât și s-a cunoscut la etapa de examinare a cauzei în ordine de apel) despre neconstituționalitatea normei procesuale respective, cât și faptul ca aceasta contravine prevederilor art. 4 Protocolul 7 CEDO, ratificată de Republica Moldova și aplicabilă din anul 1997.

Prin urmare completul de judecată constată că instanța de apel greșit a admis apelul declarat de partea acuzării în partea recunoașterii vinovăției inculpatului de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 171 alin. (1), 172 alin. (1) Cod penal, încălcând principiul non bis in idem motive din care, instanţa de recurs remarcă că decizia instanţei de apel nu poate fi menţinută.

Link: https://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=24798.