Tatiana Balan

Profesia de jurist implică o permanentă conexiune cu membrii societății. Pe lângă solidul bagaj de cunoștințe în domeniul profesional, acesta trebuie să posede abilități de comunicare.

Specificul construcției relațiilor interpersonale dintre jurist și client constă în unicitatea condițiilor de muncă, diversitatea și neordinarele situații cu care se confruntă. Este o comunicare (deseori impusă) cu noi oameni, a căror fapte nu întotdeauna trezesc admirație.

Cultura comunicării profesionale a juristului și dinamica acesteia ne permit să distingem trei etape:

• „citirea” psihologică a caracteristicilor comportamentale, aspectului exterior, utilizarea informațiilor psihologice disponibile și realizarea unui portret psihologic primar al celui ce interacționează;
• căutarea unor premise psihologice pentru eficacitatea comunicării şi crearea de condiții favorabile, pentru contactul interpersonal;
• interacţiunea şi influenţa asupra altor persoane în procesul de comunicare profesională.

Prima etapă a comunicării profesionale este axată pe cunoaștere și realizarea unui portret psihologic primar al persoanei care interacționează cu juristul. Analiza aspectului exterior al partenerului de discuție joacă un rol important în acest sens. Așadar, fiecare element al structurii funcționale al unei persoane este diferit de altele prin funcţiile sale informative. Astfel, mimica de exemplu transmite stările umane, gesturile indică intensitatea trăirilor, poziția corpului redă atitudinea față de alt individ. Comportamentul verbal servește ca indicator al erudiției generale, specificul inteligenței. După terminologia utilizată se poate judeca despre profesia interlocutorului, modul de viață și experienţe. Preferințele în materie de vestimentație vorbesc despre dispoziție și tendințe inconștiente. Atenția excesivă la exterior (de exemplu, bărbații care poartă astfel de bijuterii, precum inele, brățări, lanțuri, cruci) indică adesea tendința de a demonstra superioritate, interes crescut pentru persoanele de sex opus.

Principalele modalități de a construi un portret psihologic al clientului în procesul de comunicare profesională sunt: empatia, reflecția, stereotipizarea, individualizarea.

Empatia ca metodă de analiză psihologică permite pătrunderea în esența stărilor emoționale ale clientului/justițiabilului într-o anumită situație de viață.

Reflecția se bazează pe cunoașterea și evaluarea de către jurist a poziției sale și ale celeilalte persoane, cursul gândurilor sale, planurile de comportament imediat și pe termen lung.

Stereotipizarea se fundamentează pe plierea caracteristicilor tipice ale grupurilor de clienți, conturate în practica de muncă, la situația concretă de comunicare.

Individualizarea este o metodă de analiză a comportamentului și a trăsăturilor de personalitate, care se bazează pe identificarea semnelor psihologice ale persoanei, a caracteristicilor sferei ei de activitate, abilităților și competențelor.

A doua etapă a comunicării profesionale este caracterizată de acțiunile juristului, care vizează crearea condițiilor și premiselor psihologice adecvate, pentru o interacțiune eficientă, planificarea conținutului și condițiilor contactului viitor.

Un astfel de plan ar trebui să includă următorii parametri:

– scopul comunicării, rezultatele așteptate;

– locul contactului direct;

– tehnici și metode de influențare a partenerului;

– tehnici de ameliorare a tensiunilor și de rezolvare a contradicțiilor apărute;

– cerințele legale de organizare a comunicării;

– modalitățile de înregistrare a informațiilor primite.

A treia etapă a comunicării profesionale este contactul direct, care vizează obținerea anumitor informații și influențarea partenerului. Din punct de vedere psihologic, influențele în procesul de comunicare vizează coordonarea pozițiilor participanților la comunicare. Acestea pot duce fie la acceptarea punctului de vedere și poziției altei persoane, parțial ori complet, fie la dezacordul ei. De exemplu, după nivelul de implicare a părților în comunicare, putem distinge relații de cooperare, evitare a cooperării și relații conflictuale. Această treaptă este relevantă, pentru a ajunge la un consens cu privire la un anumit subiect.

Optimizarea etapelor enumerate ale comunicării profesionale este facilitată de psihotehnici speciale. Capacitatea de a le folosi în comunicare se realizează prin stăpânirea tehnicilor de observare, analiză, ascultare eficientă, influență concretizate în reguli metodologice.

Psihotehnica juristului

1. Pași de pregătire a juristului pentru discuția cu clientul:

– definirea scopului, formularea sarcinii de comunicare;

– schițarea unei imagini cât mai clare a persoanei, înainte de a începe comunicarea;

– dezvoltarea unei scheme de monitorizare a interlocutorului.

     2. Ascultarea eficientă, care pune accent pe bunăvoinţă şi autodezvăluirea interlocutorului:

– demonstrarea interesului față de interlocutor (aplecarea spre vorbitor, stabilirea contactului vizual etc.);

– reflectarea stărilor emoționale ale vorbitorului: „Te înțeleg”, „Mi se pare că simți…”, „Probabil că ești acum supărat…”;

– răspunsuri empatice: „Îmi pot imagina cum v-ați simțit…”, „Dacă aș fi în locul d-voastră, aș gândi similar…”, „Sunt la fel de indignat…”;

– apelarea către interlocutor pentru lămuriri: „Ce vreți să spuneți ?”, „Vă rugăm să clarificați acest lucru…”, „Repetați, vă rog…”;

– parafrazarea – formularea gândurilor partenerului cu propriile cuvinte: „Așa cum v-am înțeles…”, „După părerea d-voastră…”, „V-am înțeles greșit…”;

       3. Metoda influenței psihologice a juristului asupra interlocutorului:

– formularea de întrebări directe, care vizează activarea reacțiilor clientului;

– privirea în ochi a celuilalt, cu expresia îndoielii cu privire la valabilitatea declarațiilor;

– crearea condițiilor pentru o bună iluminare a feței interlocutorului;

– încălcarea zonei intime a interlocutorului (mai puțin de 45-50 cm), apropiindu-vă din diferite unghiuri;

– utilizarea întrebărilor-etichete („Nu-i așa?”, „E corect?”), reducând din aciditatea anumitor fraze.

Deci, de corectitudinea comunicării client – jurist și realizarea unei abordări individuale către ultimul, depinde eficiența întregii munci. Prin urmare, în contextul activității juridice, este esențial necesară creșterea nivelului de pregătire profesională și psihologică a specialiștilor, pentru organizarea de contacte profesionale. Aceasta constând în cunoașterea personalității interlocutorului, posedarea anumitor aptitudini psihologice, ce permit o corectă abordare a construcției actelor de comunicare profesională.

Bibliografie

1. Аракелов Ю.С., Джегутанов Б.К., Олейников В.С. Профессиональная этика юриста: ответы на экзаменационные билеты. – СПб.: Питер, 2006.
2. Афанасьева О.В., Пищелко А.В. Этика и психология профессиональной деятельности юриста. – М., 2001.
3. Жалинский А.Э. Введение в специальность «Юриспруденция». Профессиональная деятельность юриста. – М.: Проспект, 2009.