Andrei Stratan

Dan Furculița

Una dintre cele mai aspre pedepse prevăzute de Codul Penal este detențiunea pe viață. Având în vedere că pedeapsa cu moartea a fost exclusă și este interzisă în Republica Moldova, detențiunea pe viață reprezintă cea mai severă sancțiune coercitivă a Statului aplicabilă persoanelor care comit infracțiuni din categoria celor excepțional de grave.

Această pedeapsă este rezervată infracțiunilor considerate excepțional de grave, care aduc prejudicii semnificative persoanelor sau societății în ansamblu. Detențiunea pe viață implică privarea definitivă de libertate a condamnatului.

Conform Codului Penal al Republicii Moldova și anume articolul 16 intitulat „Clasificarea infracțiunilor” prevede la alin. (1) că „În funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, infracțiunile prevăzute de Codul Penal sunt clasificate în următoarele categorii: ușoare, mai puțin grave, grave, deosebit de grave și excepțional de grave.” Iar alin. (6) al aceluiași articol ne spune că „Infracțiuni excepțional de grave se consideră infracțiunile săvârșite cu intenție pentru care legea penală prevede detențiune pe viață”.[1]

De la adoptarea sa, Codul Penal din 2002 a fost supus mai multor modificări și completări pentru a răspunde nevoilor societății. Cu toate acestea, articolul 71, care reglementează detențiunea pe viață, nu a fost modificat până în anul 2024. Acest articol vorbește despre ce reprezintă dețențiunea pe viață și gravitatea infracțiunilor pentru care o persoană poate fi condamnată și anume pentru infracțiunile din categoria celor excepțional de grave. Alin. (3) al articolului 71 prevede excepțiile de la această pedeapsă și anuem că “Detenţiunea pe viaţă nu poate fi aplicată femeilor şi minorilor.”

Până în prezent, femeile și minorii erau scutiți de la detențiunea pe viață. Această prevedere va fi modificată începând cu 7 septembrie 2024, când va intra în vigoare Legea nr. 136 din 6 iunie 2024, pentru modificarea unor acte normative, care aduc modificări și completări mai multor articole din Codul Penal și Codul Contravențional al Republicii Moldova.

Ca rezultat, alineatul (3) al articolului 71 va fi modificat, iar cuvintele „femeilor și” vor fi eliminate. Astfel, femeile vor putea fi condamnate la detențiune pe viață pentru comiterea infracțiunilor excepțional de grave, descrise în partea specială a Codului Penal al Republicii Moldova.

În continuare, vom analiza instituția detențiunii pe viață în contextul aplicabilității acesteia față de femei, dintr-o perspectivă multiaspectuală, bazându-ne pe normele naționale și internaționale în materie.

Sub aspect internațional, drepturile omului sunt consacrate într-o serie de acte cu vocație internațională, primordiale fiind Declarația Universală a Drepturilor Omului [2] (semnată de Republica Moldova la 28 iulie 1990), Convenția Europeană pentru Drepturile Omului [3] (ratificată de Parlamentul Republicii Moldova la 24 iulie 1997), Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966 [4] (ratificat de Parlamentul Republicii Moldova în 1990). Evoluția continuă a societății a generat necesitatea adoptării unor instrumente juridice internaționale menite să protejeze anumite categorii de persoane cu un grad de vulnerabilitate sporit (ex. femeile, minorii, persoanele cu dizabilități etc.), or altminteri egalitatea în drepturi a persoanelor ar fi fost percepută ad litteram.

Necesitatea protejării femeilor reprezintă a priori o obligație morală a societății contemporane, având în vedere mișcările pentru drepturile femeilor din secolul al XIX-lea și a mișcărilor feministe din secolele XX și XXI [5], care pe bună dreptate, au fost suscitate de tratamentul diferențiat exprimat prin libertatea sexuală, dreptul de a vota, de a ocupa funcții publice, de a încheia contracte legale, de a avea drepturi egale în cadrul familiei, de a munci, de a beneficia de salarii echitabile sau salarii egale, de a deține proprietăți și dreptul la educație.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, „orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță”. Iar art. 14 stabilește că la baza exercitării drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție nu trebuie să existe o deosebire bazată, în special, pe sex (sublinierea- n.a.), rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.

În aceeași ordine de idei, art. 2 alin. (1) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (1966) stabilește obligația statelor părți să respecte şi să garanteze tuturor indivizilor care se găsesc pe teritoriul lor şi ţin de competenţa lor drepturile recunoscute în Pact, fără nici o deosebire, în special de rasă, culoare, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare. De asemenea, art. 26 din același act internațional stipulează expres că, legea trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală şi eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, culoare, sex (sublinierea- n.a.), limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare. Cu atât mai mult, art. 3 consacră obligația statelor de a asigura dreptul egal legal al bărbaţilor şi al femeilor (sublinierea- n.a.) de a se bucura de toate drepturile civile şi politice.

După această digresiune oportună la sursele generale ale drepturilor omului, vom analiza in concreto prevederile relevante în materia drepturilor femeilor, prin prisma amendamentelor sus-menționate.

Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor din 18 decembrie 1979 [6] (Republica Moldova a aderat la 28 aprilie 1994) stabilește în cadrul art. 2 pct. 7 că „Statele părți condamnă discriminarea față de femei sub toate formele sale, convin să aducă prin toate mijloacele adecvate si fără întârziere o politică vizând să elimine discriminarea față de femei și, în acest scop, se angajează: […] 7. să abroge toate dispozițiile penale (sublinierea- n.a.) care constituie o discriminare față de femei”. Deci, această normă a constituit o premisă adecvată pentru operarea modificărilor în cadrul legii penale, fiind un pas important în asigurarea egalității drepturilor.

În același făgaș, Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței față de femei și a violenței în familie din 11 mai 2011 [7] (ratificată de Parlamentul Republicii Moldova la 14 octombrie 2021) statuează în art. 4– Drepturi fundamentale, egalitate şi nediscriminare  alineatul 2 că: „Părțile condamnă toate formele de discriminare împotriva femeilor şi iau, fără întârziere, măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a o preveni, în special prin: – încorporarea în constituțiile lor naționale sau în altă legislație corespunzătoare (sublinierea- n.a.) a principiului egalității între femei şi bărbați şi asigurând realizarea practică a acestui principiu”.

Detențiunea pe viață a femeilor constituie un aspect sensibil care necesită a fi abordat multiaspectual, or etapa execuțională reprezintă de fapt elementul determinant în corectarea condamnatului, cu atât mai mult când condamnarea pe viață a acestei categorii de persoane constituie o novație pentru legea penală.

Atât Rezoluția adoptată de Adunarea Generală la 17 decembrie 2015 prin care se stabilesc Ansamblul de reguli minime ale Națiunilor Unite pentru tratamentul deținuților (Regulile Nelson Mandela) [8], cât și Regulile Națiunilor Unite pentru tratamentul femeilor deținute și măsuri neprivative de libertate pentru femeile infractori (Regulile de la Bangkok) [9] stabilesc faptul că bărbații și femeile trebuie să fie ținuți, pe măsura posibilității, în instituții diferite.

De notat că potrivit art. 199 alin. (5) din Codul de executare al Republicii Moldova [10], „trimiterea condamnaţilor la locul executării pedepsei şi transferarea lor într-un alt penitenciar au loc sub escortă, cu respectarea regulilor de deţinere separată a femeilor de bărbaţi (sublinierea- n.a.), a minorilor de adulţi, a condamnaţilor la pedeapsa detenţiunii pe viaţă de alte categorii de deţinuţi (sublinierea- n.a.)”. De asemenea, conform pct. 13 din Hotărârea de Guvern nr. 583 din 26 mai 2006, „persoanele condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă vor executa pedeapsa în penitenciare de tip închis, în sectoare specializate, la regim iniţial de detenţie”.

Potrivit Anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 437 din 15 mai 2018 cu privire la organizarea și funcționarea Administrației Naționale a Penitenciarelor [11], femeile condamnate la închisoare își ispășesc pedeapsa în Penitenciarul nr.7 Rusca, care corespunde penitenciarului de tip închis. Efectuând un simplu calcul atestăm superioritatea numerică a penitenciarelor de tip închis destinate bărbaților raportate la un singur penitenciar destinat femeilor. Un contraargument în acest sens ar fi procentul redus al femeilor care își ispășesc pedeapsa în penitenciarele din Republica Moldova (aproximativ 10%), dar cu toate acestea raportul numeric al penitenciarelor destinate bărbaților și femeilor nu se pliază pe principiul egalității în drepturi garantat de instrumentele juridice internaționale, regionale și naționale.

O cauză elocventă în materia detențiunii pe viață a femeilor constituie cauza Khamtokhu și Aksenchik vs. Rusia din 24 ianuarie 2017 [12] care statuează asupra necesității asigurării unui tratament egal atât femeilor, cât și bărbaților subiecți ai detențiunii pe viață. Totuși nu poate fi trecut cu vederea argumentul invocat de către statul pârât care prin politica sa penală care excludea infractorii de sex feminin de la aplicarea detenției pe viață, de fapt a echivalat cu un tratament diferențiat bazat pe criterii de sex. Scopul declarat al Guvernului de valorificare a principiilor dreptății și umanității prin luarea în considerare a vârstei și a “caracteristicilor psihologice” ale diferitelor categorii de infractori puteau fi considerate drept legitime în contextul politicii penale. Cât privește diferența de tratament a bărbaților față de femei în legătură cu ocrotirea maternității, admisă de art.4 alin.(2) al Convenției asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării față de femei a menționat în Recomandarea generală nr. 25 că această diferențiere vizează doar aspectul biologic. Astfel, este justificată, în baza art. 4 alin.(2) din Convenția ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, diferența de tratament, având la bază aspectele biologice, dar nu și cea bazată pe „rolul social” al femeii percepută ca mamă [13]. „Criteriul biologic” este consacrat inclusiv în cadrul art. 96 alin. (1) din Codul Penal al RM în care este stipulat că „femeilor condamnate gravide (sublinierea- n.a.) şi persoanelor care au copii în vârstă de până la 8 ani, cu excepția celor condamnate la închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de grave, infracţiuni prevăzute la cap. I, II, III, VII, VIII, XIII şi XVII, instanţa de judecată le poate amîna (sublinierea- n.a.) executarea pedepsei pînă la atingerea de către copil a vîrstei de 8 ani”.

Prezintă nedumerire totuși omisiunea stabilirii unui drept discreționar de către legiuitor inclusiv în raport cu femeile gravide, or în redacția actuală „instanţa de judecată le poate amîna (sublinierea- n.a.) executarea pedepsei pînă la atingerea de către copil a vîrstei de 8 ani”. Considerăm imperioasă o formulare mai precisă a prevederii date întru asigurarea înțelesului inițial pe care a dorit să-l redea legiuitorul.

Considerăm că exceptarea acestor categorii de persoane de la aplicarea pedepsei cu închisoarea în cazul infracțiunilor ușoare și mai puțin grave nu constituie un tratament discriminatoriu, or potrivit art. 4 alin.(1) din Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor este stabilit că „Statele părți ar putea adopta anumite masuri temporare speciale, menite să accelereze instaurarea egalității în fapt între bărbați si femei (sublinierea- n.a.), dar că acestea nu trebuie să aibă drept consecință menținerea unor norme inegale sau diferențiate și ele ar trebui să fie abrogate de îndată ce au fost realizate obiectivele în materie de egalitate de șanse si tratament”.

 În lumina celor expuse supra,  menționăm că atât bărbații, cât și femeile pot comite infracțiuni, iar uneori aceste infracțiuni sunt de o gravitate excepțională și sunt comise cu o cruzime deosebită. Până în prezent, prevederile articolului 71 din Codul Penal nu permiteau aplicarea pedepsei cu detențiunea pe viață pentru infracțiunile excepțional de grave comise de femei, chiar dacă aceste infracțiuni erau adesea îngrozitoare.

În acest context, noile modificări aduse Codului Penal prin legea nr. 136 din 06 iunie 2024, pentru modificarea unor acte normative, au introdus schimbări semnificative. Aceste modificări permit acum aplicarea pedepsei cu detențiunea pe viață și în cazul femeilor care comit infracțiuni excepțional de grave.

Femeile dintotdeauna s-au luptat pentru nediscriminare și egalitate de gen, având ca scop să fie pe aceeași poziție ca bărbații în toate domeniile vieții sociale, economice și politice. Această modificare reprezintă un pas important spre egalitatea de gen în sistemul juridic, eliminând diferențele de tratament penal între bărbați și femei, însă cu toate acestea, cadrul legal necesită îmbunătățiri pentru a răspunde tuturor provocărilor. În acest sens, facem trimitere la argumentele sus-menționate, precum și la normele internaționale în materie, pentru a asigura respectarea drepturilor omului.

Referințe:

1. Codul Penal al Republicii Moldova – https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=136064&lang=ro#
2. Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948 – https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=115540&lang=ro
3. Convenția Europeană pentru Drepturile Omului din 1950 – https://prd-echr.coe.int/documents/d/echr/Convention_RON
4. Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966 – https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=115567&lang=ro
5. Evoluia istorică a drepturilor femeilor – https://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturile_femeilor
6. Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor din 18 decembrie 1979 – https://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/Conventia-asupra-eliminarii-tuturor-formelor-de-discriminare-fata-de-femei-cedaw.pdf
7. Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței față de femei și a violenței în familie din 11 mai 2011- https://rm.coe.int/168046253e
8. Rezoluția adoptată de Adunarea Generală la 17 decembrie 2015 prin care se stabilesc Ansamblul de reguli minime ale Națiunilor Unite pentru tratamentul deținuților (Regulile Nelson Mandela) – https://avp.ro/wp-content/uploads/2020/07/ansamblu_reguli_mnp.pdf
9. Regulile Națiunilor Unite pentru tratamentul femeilor deținute și măsuri neprivative de libertate pentru femeile infractori (Regulile de la Bangkok) – https://www.unodc.org/documents/justice-and-prison-reform/Bangkok_Rules_ENG_22032015.pdf
10. Codul de executare al Republicii Moldova- https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=122067&lang=ro
11. Hotărârea Guvernului nr. 437 din 15 mai 2018 cu privire la organizarea și funcționarea Administrației Naționale a Penitenciarelor – https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=82024&lang=ro
12. Cauza Khamtokhu și Aksenchik vs. Rusia din 24 ianuarie 2017 – https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-170663%22]}
13. https://egalitate.md/wp-content/uploads/2016/04/Aviz-detentiunea-pe-viata-femei.pdf