Doina-Cezara Galan
Cristina Gnatiuc
La etapa actuală de dezvoltare a omenirii social media a ocupat o arie substanțială a vieții sociale, ceea ce se confirmă inclusiv prin multitudinea de platforme social media disponibile gratuit. Fiecare platformă oferă servicii, diverse oportunități pentru interacțiuni, precum și diverse grupuri țintă cărora li se poate adresa un text, o imagine.
Concepte precum „friending”, „like” sau „dislike”, „following” diferă de înțelesul tradițional al acestor termeni, cu atât mai mult cu cât expresiile sunt importate (limba engleză). De multe ori aceste concepte nu înseamnă altceva decât stabilirea unei relații sociale dintre emițător (cel care emite textul, imaginea) și receptor (cel care receptează textul, imaginea). În alte situații, interacțiunea poate fi mult mai intimă, care presupune o angajare personală, chiar emoțională. [10]
Așadar, în spațiul virtual judecătorii și procurorii urmează a fi foarte atenți inclusiv la mesajele pe care le postează. Or, atâta vreme cât judecătorul sau procurorul se pronunță public, prin intermediul unor rețele de socializare asupra unor fapte pe care ei însuși le practică în mod privat, inevitabil se duce la pierderea încrederii publicului în sistemul de justiție. O astfel de abordare este desprinsă inclusiv din Noul Testament, care la Romani 2:1 spune următoarele: „Așadar, oricine ai fi tu, omule, care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți, căci în cea ce judeci pe altul, pe tine însuți te osândești; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri ca cel osândit”.
Cu alte cuvinte, în acest context, sunt într-adevăr două probleme – prima este o chestiune de angajament în sine (de exemplu, dacă un judecător sau un procuror poate să dețină o pagină de Facebook sau un blog?), în timp ce a doua întrebare este una de fond (de exemplu, ce tipuri de tweet-uri sunt acceptabile sau inacceptabile pentru persoanele care dețin funcția de judecători și procurori ca să posteze în mediul online?).
Acest studiu este dedicat abordării problemei dacă rețelele sociale reprezintă un domeniu al eticii judiciare în Republica Moldova sau pur și simplu un nou loc pentru aplicarea orientărilor etice existente. Mai departe, dacă există dileme etice noi și distincte pe care le oferă rețelele sociale și să examinăm modul în care aceste probleme ar trebui rezolvate, pornind de la modele etice existente atât în instanță, cât și în afara acesteia și anume în spațiul virtual.
Referitor la prima întrebare putem afirma cu certitudine că, creșterea numărului de rețele sociale ale judecătorilor și procurorilor va oferi un nivel de acces fără precedent de către public în viețile personale ale judecătorilor și procurorilor. Implicațiile etice ale rețelelor sociale includ și faptul că judecătorii și procurorii sunt trecuți sub filtru de analiză minuțioasă a publicului în partea ce vizează comportamentul etic și moral a acestora.
În Statele Unite, în 2010, 40% dintre judecători s-au angajat în activități sociale de networking, deși acest număr astăzi este, fără îndoială, mai mare, Statele Unite au fost deja nevoite să se confrunte cu scenarii mult mai etice care implică rețelele sociale, inclusiv dacă judecătorii ar trebui să elimine din rețelele de socializare prietenii care pot apărea în fața lor în audiențe, să părăsească grupurile din care sunt membri și să nu urmărească personalitățile politice.[8]
În Regatul Unit, există reguli specifice: „persoanele care dețin funcții în cadrul sistemului judiciar, care se ocupă cu blogging … nu trebuie să se identifice ca membri ai sistemului judiciar. De asemenea, aceștia trebuie să evite exprimarea unor opinii care, în cazul în care ar deveni cunoscut faptul că dețin funcții judiciare, ar putea dăuna încrederii publicului în propria imparțialitate a acestora sau în sistemul judiciar, în general. Acest ghid [18] se aplică și blogurilor care pretind a fi anonime. Nerespectarea ghidului poate duce în cele din urmă la sancțiuni disciplinare.” [11]
La fel, Comitetul de Etică al Judecătorilor din Israel a adoptat concluzii foarte detaliate care prevăd, printre altele, faptul că judecătorii trebuie să se abțină de la vizionarea paginilor rețelelor sociale ale părților sau martorilor la procesele aflate pe rol. Iar în Irlanda, judecătorii nu sunt prezenți, în general, în spațiul rețelelor sociale. [13]
Tot în Israel în anul 2013, Comitetul de etică al judecătorilor din Israel a adoptat concluzii potrivit cărora judecătorii nu trebuie împiedicați să utilizeze rețelele sociale, dar aceștia nu trebuie să își folosească titlul judiciar. „Prietenia” cu avocații în spațiul rețelelor sociale, în sine, nu constituie, în mod necesar, o cauză pentru descalificarea automată a judecătorilor. Judecătorii trebuie să se abțină a se exprima în spațiul social media/platformele online cu privire la o problemă aflată pe rolul lor și trebuie să se abțină de la vizualizarea paginilor de socializare ale părților sau martorilor la o procedură pendinte. Judecătorii nu trebuie să își posteze hotărârile în spațiul rețelelor sociale și nu trebuie să își exprime poziția cu privire la chestiuni profesionale prin intermediul spațiului social media/platformelor online și nu trebuie să ofere răspunsuri la probleme care au fost publicate cu privire la persoana lor. A fost recomandată formarea judecătorilor privind spațiul rețelelor sociale pentru judecători. [13]
Curtea Supremă din Statul Arkansas a anulat o sentință de pedeapsă cu moartea deoarece un judecător a postat informații pe Twitter în timpul deliberărilor. [14]
În continuare, dacă e să facem o analiză pe plan european a subiectului analizat, observăm următoarele:
În Austria nu există reglementări specifice privind utilizarea rețelelor sociale. [12]
Republica Cehă, nu a emis niciun fel de ghid sau instrucțiuni cu privire la utilizarea spațiului social media/platformelor online de către judecători. Cu toate acestea, ofițerul de presă al acesteia utilizează zilnic spațiul social media/platformele online. Republica Cehă nu s-a ocupat de cauza privind utilizarea spațiului social media/platformelor online de către judecători. Singura cauză în privința Facebook a vizat o amendă aplicată reclamantului pentru activitățile sale pe Facebook, care se presupune că reduc autoritatea Poliției. Cazul a fost raportat Codices cu nr. CZE-2014-3-009. [15]
Germania, în noiembrie 2017, a adoptat Codul de conduită [16] care nu abordează, în mod explicit, utilizarea de către judecători a spațiului social media. Cu toate acestea, primul dintre Principiile Generale ale Codului afirmă că „în toate chestiunile, atât oficiale cât și neoficiale, Judecătorii Curții Constituționale Federale se comportă într-un mod care nu compromite reputația Curții, demnitatea funcției pe care o ocupă sau încrederea în independența, imparțialitatea, neutralitatea și integritatea lor”. Până acum, Germania nu a decis cu privire la această chestiune specifică.
Belgia la fel nu a emis nicio instrucțiune specifică cu privire la utilizarea spațiului social media, în afară de regula generală din legea organică potrivit căreia demnitatea funcției nu trebuie încălcată.
Pe website-ul Înaltului Consiliu Judiciar al Belgiei, există două documente (în limba franceză) care fac referire la acest subiect, [17] judecătorii individuali care utilizează spațiul social media/platformele online recunosc codurile etice generale și încălcarea acestor coduri se gestionează cu acțiuni disciplinare obișnuite.
Slovacia la fel nu are reguli deontologice sau jurisprudență cu privire la utilizarea rețelelor sociale de către judecători. Consiliul Judiciar a emis un cod deontologic pentru judecători, dar acesta nu menționează nimic cu privire la spațiul rețelelor sociale. [17]
Cu referire la Republica Moldova specificăm că la moment nu există reguli sau instrucțiuni deontologice privind utilizarea de către judecătorii sau procurori a rețelelor sociale online..
Având în vedere că judecătorii și procurorii reprezintă oglinda justiției în cadrul unui stat, apare întrebarea firească dacă acești subiecți de drept au aceleași libertăți de exprimare în mediul online precum oamenii care dețin funții înafara sistemului de justiție?
Pentru a răspunde la această întrebare urmează să analizăm situația pornind de la general la particular.
În orice caz, este de reținut că această comunicare pe platformele social media este luată în considerare de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca fiind legată de libertatea de exprimare, astfel că acest tip de comunicare intră în domeniul de aplicare al art. 10 și al principiilor sale generale din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu specificări speciale, însă, dezvoltate în practica recentă a Curții.
În conformitate cu prevederile art.10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea nr. 1298 /1997, [1] exercitarea dreptului la libertatea de exprimare poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti”.
În conformitate cu art. 15 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 544 din 20-07-1995 cu privire la statutul judecătorului [2]„Judecătorii sunt obligaţi să respecte prevederile Codului de etică al judecătorului”.
La fel, legea menționată supra, stabilește în art.19 alin. (1)-(3) principiul inviolabilității judecătorului făcând referire la „personalitatea judecătorului este inviolabilă. Inviolabilitatea judecătorului se extinde asupra locuinţei şi localului lui de serviciu, vehiculelor şi mijloacelor de telecomunicaţie folosite de el, asupra corespondenţei, bunurilor şi documentelor lui personale. Judecătorul beneficiază doar de imunitate funcțională. Judecătorul nu poate fi tras la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăptuirea justiției și pentru hotărârea pronunțată, cu excepția cazului în care vinovăția acestuia a fost stabilită prin sentință definitivă sau, în cadrul unei proceduri disciplinare, s-a constatat intenția ori neglijența gravă în acțiunile sau inacțiunile sale, care au dus la una dintre consecințele prevăzute la art. 2007 alin. (1) lit. c) din Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107/2002”. [2]
Pe plan tangențial art.3 alin.(7) din Legea nr. 3 din 25-02-2016 cu privire la Procuratură stabilește că „Procurorul este obligat, prin întreaga sa activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, egalitatea lor în faţa legii, să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu pentru toți participanţii la procedurile judiciare indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul de etică al procurorilor şi să participe la formarea profesională continua”. [3]
În coerența celor expuse supra, Codul de etică şi de conduită profesională al judecătorului din 11 septembrie 2015, [4] stabilește în art.4 și art.9 principiile imparțialității judecătorului precum și a confidențialității și transparenței.
Așadar, conform art.4 alin.(2) al Codului supra menționat „Judecătorul îşi va exercita funcţiile nepărtinitor şi fără prejudecăţi, nu va manifesta atitudine preconcepută prin exprimare sau prin fapte şi nu-şi va permite cuvinte, fraze, gesturi sau alte acţiuni care ar putea fi interpretate ca semne de părtinire sau prejudecata”. [4]
La fel potrivit art.9 alin (1)-(4) al respectivului Cod „Judecătorul beneficiază de dreptul la libera exprimare cu respectarea următoarelor prevederi: nu va divulga, comenta şi folosi în scopuri personale informaţiile confidenţiale sau secretizate de care a luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor. Judecătorul poate să consulte alţi judecători doar referitor la legislaţia de ordin material, procedural, jurisprudenţă naţională şi internaţională pe marginea unei anumite cauze care se află în curs de examinare. Discuţia este limitată la probleme teoretice şi poate fi iniţiată doar de judecătorul care examinează cauza respectivă. Cu excepţia cazurilor permise de lege, judecătorul nu va admite intervievări, argumentări sau comunicări private, menite să-i influenţeze acţiunile sale profesionale în orice cauză aflata pe rolul instanţelor. Judecătorul nu va face comentarii publice, inclusiv în mijloacele de informare în masă, pe marginea cauzelor aflate pe rol în instanţă pînă la intrarea în vigoare a hotărîrilor adoptate,(...). [4]
Pe plan comparativ prevederi similare se conțin și în Codul de etică al procurorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr.4 din 27.05.2016. [5]
În temeiul pct. 6.2.6 care relevă principiul independenţei procurorului este stipulat că „procurorul nu trebuie să facă parte din partide, mișcări sau formaţiuni social-politice ori să desfăşoare activităţi cu caracter politic sau, care nefiind politice, cheamă la schimbarea orînduirii politice existente, iar în exercitarea atribuţiilor, să se abţină de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor sau viziunilor lui politice”. [5]
La fel conform principiul confidențialității, abordat de pct. 6.7.3 din respectivul Cod, „procurorul nu trebuie să facă publice informaţiile care pot prejudicia activitatea Procuraturii, a altor organe de drept, a instituţiilor publice şi companiilor private”. [5]
Iar conform principiul corectitudinii, potrivit pct. 6.8.7 al Codului menționat supra, „procurorul nu trebuie să admită postarea de mesaje, înregistrări video, fotografii şi alte informaţii în mass-media, surse on-line sau reţelele de socializare ce ar compromite statutul de procuror”.
Conform pct.1 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiție a Republicii Moldova Cu privire la practica aplicării de către instanţele de judecată a unor prevederi ale Legii cu privire la libertatea de exprimare nr. 7 din 24.12.2012 [6] „La judecarea litigiilor cu privire la defăimare şi respectul vieţii private şi de familie, instanţele de judecată vor aplica prevederile art.8, 10 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale din 04.11.1950 (Convenţia Europeană), art.28, art.32 din Constituţia Republicii Moldova, prevederile Legii cu privire la libertatea de exprimare nr.64 din 23.04.2010, art.16 Codul civil, Legii presei nr.243-XIII din 26.10.1994, precum şi alte acte normative naţionale sau internaţionale tangenţiale cu materia respectivă. De asemenea, instanţele judecătoreşti naţionale vor lua în considerare, la examinarea cazurilor concrete, jurisprudenţa CEDO, pentru a oferi interpretarea adecvată unor texte din dreptul intern, în conformitate cu rigorile convenţionale.”
Procurorului, ca și oricărei persoane, îi sunt garantate atât dreptul la libera exprimare, cât și dreptul la dezvoltare personală, care presupune și dreptul de a stabili și dezvolta relații cu alte persoane și lumea înconjurătoare. Realizând aceste drepturi procurorul urmează să fie foarte prudent atunci când plasează în spațiul public (mass-media, rețele de socializare, etc.) orice texte sau imagini. Din momentul postării nu se mai poate recurge la protecția vieții private iar publicul, aflând că postarea aparține unei persoane de demnitate publică, o v-a scruta în cel mai minuțios mod, după care vor urma atitudini și comentarii. [9]
Punctul 101 din Nota Explicativă detaliată asupra principiilor enunțate în Carta de la Roma care este parte componentă din Avizul nr. 9 (2014) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (CCPE) „Privind normele și principiile europene referitoare la procurori” subliniază că ar trebui luate toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea vieții private a procurorilor. Oricum, ei ar trebui să manifeste discreție și prudență pentru a nu fi pusă la îndoială demnitatea profesiei lor sau capacitatea lor de a-și îndeplini sarcinile.
Cele stipulate supra în mod inevitabil vizează și judecătorii, or, așa cum prevăd recomandările europene, când acționează în nume propriu, libertatea de exprimare cunoaște, totuși, restricții. Iar aceste restricții limitează dreptul la liberă exprimare în virtutea statutului special pe care îl dețin procurorii și judecătorii, a funcției lor de înaltă demnitate publică și cu respectarea independenței și imparțialității pe care o implică în mod necesar funcția de judecător și de procuror.
Ceea ce înseamnă, în acord cu practica în domeniul libertății de exprimare a judecătorilor și procurorilor, că magistratul, pe de-o parte, se bucură de libertatea de exprimare, însă, pe de altă parte, restricțiile și limitele acestuia sunt mult mai drastice, mai aspre decât în cazul unui jurnalist sau al unui cetățean obișnuit, tocmai avându-se în vedere locul important, între organele statului, pe care îl ocupă justiția într-o societate democratică. (Cazul Baka împotriva Ungariei, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 iunie 2016, paragrafele 162 – 163). Motiv pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a și indicat faptul că „ … este firesc să existe așteptări din partea oficialilor din sistemul judiciar să se folosească cu reținere de libertatea lor de exprimare ori de câte ori autoritatea și imparțialitatea (…) le-ar putea fi puse în discuție (…). Divulgarea anumitor informații, fie și exacte, trebuie să fie făcută (de către magistrat – n.n.) cu moderație și decență (…)”.[19]
În conformitate cu Opinia Consultativă nr.3 adoptată de Comisia de Etică și Conduită profesională a Judecătorilor din Republica Moldova, emisă la 24 iunie 2019 „Judecătorii trebuie să fie precauți când utilizează media de socializare. Ei trebuie să fie familiarizați cu politicile de confidențialitate ale serviciilor de rețea pe care le utilizează și să recurgă la măsurile de protecție a vieții private oferite de aceste servicii. Cu toate acestea, ei trebuie să pornească de la supoziția că orice postare ar putea deveni publică și permanentă”, constată Comisia de Etică și Conduită Profesională a Judecătorilor, care s-a expus la subiectul utilizării medie de socializare de către judecătorii din R. Moldova”. [7]
În completarea celor menționate, Comisia precizează că „postările judecătorilor pe media de socializare nu trebuie să aibă legătură cu atribuțiile lor de serviciu sau cauzele judiciare. Judecătorii trebuie să-și sfătuiască membrii familiei să fie prudenți pe media de socializare pentru a nu prejudicia reputația judecătorului și prestigiul sistemului judiciar. Deosebit de important este faptul că judecătorii trebuie să se asigure că comportamentul lor pe media de socializare respectă toate cerințele Codului”. [7]
Mai mult decât atât membrii Comisiei de Etică și Conduită Profesională, după ce au analizat și interpretat Codul de etică și de conduită profesională a judecătorului., au concluzionat că „Judecătorul trebuie să fie precaut atunci când face postări pe rețelele de socializare, limitându-și postările la imagini, comentarii și evenimente care nu au tangență cu atribuțiile judiciare de genul dosarelor examinate de el/ea personal sau în sistemul judiciar. Principiile care se aplică conduitei judecătorilor la general se aplică și în ceea ce privește utilizarea rețelelor de socializare”.[7]
REZULTATELE ŞI INTERPRETAREA LOR
Potrivit evoluției recente, în cadrul comunității profesionale procurorii și judecătorii se confruntă cu această comunicare „digitalizată” prin intermediul rețelelor sociale care ridică, fără îndoială, probleme de natură etică.
Modul în care un singur procuror sau judecător utilizează social media poate avea un impact asupra publicului cu privire la toți procurorii și judecătorii, nu doar cu privire la persoana ce a postat un mesaj, un text, o imagine. Procurorii și judecătorii trebuie să fie conștienți de asemenea riscuri, cu atât mai mult cu cât comunicarea publică poate avea consecințe în exercitarea atribuțiilor de serviciu (exprimarea unei prejudecăți în legătură cu un tip de cauze penale sau tipologie de infractori; recuzarea procurorului, etc.).
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
1. Crearea și deținerea unui cont pe o platformă social media de către procuror și judecător nu încalcă, în principiu, dispozițiile Codului de etică, însă, utilizarea acestui cont trebuie să se facă ținând cont de obligațiile instituite de Cod și în acord cu statutul profesiei de judecător sau procuror.
2. Considerăm oportun de introdus în Codurile de etică ale judecătorilor și procurorilor un nou capitol cu denumirea „Gestionarea rețelelor sociale”.
3. De aceea, o privire specială asupra acestui subiect, conștientizarea procurorului și judecătorului cu privire la efectele folosirii unei astfel de comunicări, modul în care ar trebui folosite platformele de social media, precum și recomandări care ar putea fi luate în considerare de procurori și judecători pentru a rezolva dileme etice legate de acest tip de comunicare, dar și de a evita încălcări ale dispozițiilor Codului de Etică, ar fi oportun și necesar de elaborat un Ghid comun specializat pentru judecători și procurori, care va include situații cu aceste provocări contemporane cu care procurorii și judecătorii fiind o parte a societății, în mod cert se confruntă.
4. Totodată, venim cu un șir de Recomandări, care ar fi necesar de adăugat în Ghidul comun supra enunțat care ar reglementa conduita și comportamentul procurorului și judecătorului pe platformele de comunicare social media, și anume:
a) Procurorii și judecătorii trebuie să evite să exprime păreri proprii sau să comunice date personale online ce ar putea submina autoritatea funcției, a profesiei, integritatea, imparțialitatea și încrederea cetățenilor în sistemul judiciar. Această recomandare trebuie luată în considerare de procurori și judecători indiferent dacă această comunicare sau exprimare se face sub pseudonim sau sub nume real, ținând cont că folosirea unui pseudonim pe rețelele de socializare nu garantează că numele real sau statutul profesional nu vor fi divulgate;
b) Procurorii și Judecătorii trebuie să fie atenți atunci când acceptă în grupul de „prieteni” persoane pe care nu le cunosc, care au o reputație dubioasă sau despre care cunosc că au dosare penale pe rol, chiar dacă nu sunt în competența de soluționare a procurorului sau nu participă la ședințele de judecată, în calitate de procuror sau judecător, în astfel de cauze;
c) Faptul de a accepta și a fi „prieten” pe o rețea de socializare cu un avocat nu reprezintă o potențială încălcare de către procuror sau judecător a Codului de Etică, chiar dacă avocatul se prezintă în fața procurorului/judecătorului în această calitate într-o cauză. Însă, procurorul/judecătorul trebuie să evite să se implice în discuții sau schimb de opinii cu avocatul sau în care acesta să fie prezent, discuții sau opinii care să privească cauze pe rol;
d) Pot fi acceptați jurnaliști în lista de prieteni de către procuror și judecător, însă trebuie să evite să schimbe opinii de natură politică sau privind cauze aflate în derulare, chiar dacă acestea sunt pe rolul unor instanțe sau la alți procurori. De asemenea, trebuie să modereze posibile postări ale jurnaliștilor pe propria pagină social media dacă aceștia se angajează în polemici politice sau care vizează cauze pe rolul sistemului judiciar;
e) Procurorii și Judecătorii trebuie să fie circumspecți în limbajul folosit, cu imaginile folosite, să fie prudenți și respectuoși în toate interacțiunile pe platformele sociale pe care le utilizează, să nu folosească limbaj necuviincios sau remarci de orice fel care sunt de natură discriminatorie;
f) Procurorii și Judecătorii nu trebuie să publice sau să disemineze în nici un fel informații în sprijinul unui partid politic sau al unui candidat la alegeri sau afișarea de fotografii pe o rețea socială sau pe un profil social media care pot crea o legătură directă și clară a unui judecător sau procuror cu un partid politic. De asemenea, este interzisă orice inițiativă politică sau promovare directă sau indirectă a unor strategii, idei sau măsuri ale unor partide politice, care poate crea o astfel de legătură;
g) Procurorii și Judecătorii nu trebuie să posteze fotografiile și înregistrările video care prezintă nuditate, precum şi episoade din viața personală cu un anume grad de intimitate, care subminează demnitatea funcției judiciare;
h) Procuroriiși Judecătorii nu pot utiliza platformele social media și nici mass – media pentru a oferi consiliere juridică;
i) Procurorii și Judecătorii ca utilizatori nemijlociți ar trebui ca periodic să verifice conturile pe care le-au creat, cu atât mai mult cu cât nu le-au mai folosit o perioadă de timp: există pericolul să fie postate mesaje, texte, imagini de către terțe persoane care fie sunt direcționate cu jigniri sau injurii, ori mesaje falsecare vizează pe procuror, sau chiar direcționate împotriva altor persoane, în același context: că, în spațiul pe care, teoretic, procurorul îl controlează, acesta este responsabil de actele/ acțiunile altor persoane.
REFERINŢELE BIBLIOGRAFICE.
Acte legislative
1. Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma în 1950, în trată în vigoare din 1953 (Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului RM nr. 1298 din 24.07.1997) În Monitorul Oficial al RM din 1997, nr. 54-55/502;
2. Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20-07-1995 nr. 544 din 1995, Publicat la 26-10-1995, În Monitorul Oficial al Republicii Moldov Nr. 59-60 art. 664, în vigoare 21.06.23;
3. Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25-02-2016 Publicat : 25.03.2016 în Monitorul Oficial Nr. 69-77 art. 113, în vigoare 30.06.23;
4. Codul de etică și de conduită profesională al judecătorului (RM) Aprobat prin Hotărîrea Adunării Generale a Judecătorilor nr. 8 din 11 septembrie 2015;
5. Codul de etică al procurorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr.4 din 27.05.2016.
Jurisprudență / Hotărâri explicative ale Plenului CSJ a RM
6. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova Cu privire la practica aplicării de către instanţele de judecată a unor prevederi ale Legii cu privire la libertatea de exprimare nr. 7 din 24.12.2012, Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2013, nr.3, pag.4 ,Modificată de: Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.24 din 16.10.2017;
7. Opinia Consultativă nr.3 adoptată de Comisia de Etică și Conduită profesională a Judecătorilor emisă la 24 iunie 2019.
Cărţi tipărite (manuale, note de curs, cursuri universitare etc.) şi publicaţii monografice
8. Karen Eltis, „Courts, Litigants and the Digital Age: Law, Ethics and Practice” (Toronto: Irwin Law, 2012) pag. 91.
Articole în reviste
9. Adrian Bordianu„ Principiul corectitudinii în etica procurorului”, Revista Procuraturii RM nr.6/2020 pag.24.
Contribuții în recomandări metodologice, indicații metodice etc.
10. Ghidul folosirii social media, UNODC, Declarația de la Doha, 2019, pp. 2 – 3.
Surse electronice
11. Norme sau instrucțiuni deontologice/jurisprudență relevantă, Strasbourg. 29 aprilie 2019 https://intranet.judiciary.uk/login/?redirect_to=/wp-content/uploads/2012/09/data-responsibilities-2015-final.pdf(vizitat 25.07.2023);
12. Utilizarea rețelelor sociale de către judecători norme sau instrucțiuni deontologice/ jurisprudență relevantă Contribuția Comisiei de la Veneția la Ghidul privind utilizarea de către judecători a rețelelor sociale, elaborat de Rețeaua Globală de Integritate Judiciară a UNODC https://rm.coe.int/use-of-social-media-by-judges-deontological-rules-or-instructions-rele/16809f8dc1 (vizitat la 23.07.2023);
13. The Use by of Social Media by Judges in Israel, 2019 https://www.venice.coe.int/files/un_social_media/isr.pdf (vizitat la 25.07.2023);
14. Îndrumar de bune practici privind activitatea judecătorilor și procurorilor în spațiul social media/platformele online http://ptgiurgiu.mpublic.ro/CSM/indrumarsocialmedia.pdf vizitat la (23.07.2023);
15. Czech Republic „The nature of the Facebook social network; unconstitutionality of imposing a disciplinary fine for statements made against a police body on the Facebook site, CODICES (Czech). http://www.codices.coe.int/NXT/gateway.dll?f=templates&fn=default.htm vizitat la (25.07.2023);
16. Code of Conduct for the Justices of the Federal Constitutional Court, The Federal Constitutional Court, 2023; https://www.bundesverfassungsgericht.de/EN/Richter/Verhaltensleitlinie/Verhaltensl eitlinien_node.html (vizitat la 25.07.2023);
17. Raportul Rețelei Europene a Consiliilor Judiciare privind „Justiția, societatea și mass-media 2011-2012”, http://www.csj.be/sites/default/files/press_publications/o0036e.pdf (vizitat la 24.07.2023);
18. Îndrumări privind utilizarea spațiului social media/platformelor online la pagina 20 https://www.judiciary.uk/wp-content/uploads/2016/07/judicial-conduct-v2018-final-2.pdf. (vizitat la 25.07.2023);
19. Cazul Baka împotriva Ungariei, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 iunie 2016, paragrafele 162 – 163, http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/cedo/Baka-impotriva-Ungariei.pdf , (vizitat la 25.07.2023).